Implicarea ambilor părinţi în educarea copiilor este crucială. Aceasta pentru că mama şi tata îi oferă copilului diferite modele de comunicare şi interacţiune cu cei din jur. Psihologul Renata Tiron de la Asociaţia Obştească CCF Moldova a afirmat pentru IPN că doar prin exemplul ambilor părinţi copilul învaţă un model integru de relaţionare şi ştie cum să relaţioneze atât cu fetele, cât şi cu băieţii.
Psihologul susţine că de la ambii părinţi copilul învaţă cum să se comporte cu semenii, acest lucru îl deprinde atunci când vede cum comunică părinţii între ei, vede nişte modele, scheme pe care le pune în practică. „Astfel, sunt absolut necesare modelele ambilor părinţi de a interacţiona. Dacă femeia este mai flexibilă în comunicare, mai zâmbăreaţă, mai caldă, blândă, bărbatul are alt tip de a comunica – acesta implică mai multă negociere, stabilirea unor parteneriate, stabilirea unor hotare. Atunci când sunt prezenţi ambii părinţi în educare, copilul poate să înveţe un model integru de relaţionare”, susţine psihologul.
Dacă este vorba despre copiii de 0-3 ani, vârsta la care micuţii sunt cel mai vulnerabili, importanţa implicării ambilor părinţi este absolut necesară pentru că copilul este dependent de aceştia. La această vârstă nu se pot alimenta, nu se pot îmbrăca sau deplasa singuri şi în permanenţă au nevoie de însoţitori.
Renata Tiron susţine că rolul tatălui la această vârstă este nemijlocit de suport pentru mămici care în mare parte sunt implicate în treburile casnice şi de îngrijire a copiilor. Este vorba de un suport atât psihologic, emoţional, cât şi fizic prin faptul că îşi asumă anumite activităţi. Astfel, mama este mult mai degajată şi mai calmă în relaţia cu copilul.
În cazul băieţilor, prezenţa tatălui este obligatorie pentru că de la el învaţă cum să se descurce în societate, cum să ia decizii, cum să dea dovadă de verticalitate, curaj şi forţă, abilităţi pe care copilul le deprinde de la vârstă fragedă. „Atunci când copilul este un făt, care are 2-3 luni, el învaţă foarte multe prin interacţiune, prin comunicare cu părinţii, care trebuie să-l stimuleze prin vorbire şi atingere”, a spus Renata Tiron.
În primele luni de viaţă, copilul este foarte strâns legat de mamă pentru că aceasta îl naşte, îl alăptează, dar treptat copilul trebuie învăţat să fie mai independent. În acest caz, tatălui îi revine rolul de a sustrage mama de la implicarea non-stop în activităţile de îngrijire a copilului. Aceasta este necesar pentru ca copilul să se obişnuiască să fie independent de la vârstă fragedă. „Psihologic vorbind, aşa copilul face faţă singurătăţii – el învaţă să se gestioneze singur şi să nu plângă chiar dacă mama e plecată pe câteva secunde”, a spus psihologul.
La vârsta de 3-6 ani, atunci când copilul merge la grădiniţă, acesta învaţă de la părinţii săi comportamentele sociale: cum să mănânce, cum să-şi şteargă năsucul, cum să-şi lege şireturile, cum să-şi încheie fermoarul, nasturii. Și în acest caz este necesar să deprindă abilităţi având exemplul ambilor părinţi.
