Mama a plecat în Italia pentru că în Moldova nu poţi găsi un lucru bun, cu un salariu decent – interviu Info-Prim Neo cu Carolina Străistar, elevă la liceul „Petru Rareş” din Chişinău

[Carolina, În ce ţară trăieşti? Ştii?] Da, sigur, în Moldova. [Ştii câţi ani are Republica Moldova?] 157, pare-mi-se… Nu ştiu. [Dar tu câţi ani ai?] Merg pe 16. [În închipuirea ta, ce fel de ţară este Republica Moldova?] Cred că este o ţară independentă. [Îţi place să locuieşti aici?] Da, sigur. [Ai putea să compari Moldova cu o mamă?] Da, pentru că trăim în această ţară, ne hrăneşte pământul cu tot ce are mai bun. Ca şi mama, ea ne dă tot ce are. [Unde sunt părinţii tăi?] Pe tata nu l-am văzut decât de câteva ori. Nu ştiu unde stă. Ultima dată l-am văzut pe când aveam vre-o 5 ani. Mama e plecată în Italia. [De ce a plecat?] Din acelaşi motiv pentru care pleacă toată lumea – să lucreze, să facă bani. În Moldova nu prea poţi găsi un lucru bun, cu un salariu decent. [Şi ce lucrează ea acolo?] Îngrijeşte o fată bolnavă, paralizată. Mama este bibliotecară. A fost chiar şefa unei biblioteci pentru copii din Chişinău. [Şi de ce nu lucrează acum la o bibliotecă din Moldova?] Pentru că e mic salariul. Cam 300 de lei, nu mai mult. [Îţi este dor de mama?] Da, foarte. Chiar dacă ne-am văzut nu demult, când a venit în concediu, îmi lipseşte foarte tare. De fapt, e plecată deja de 5 ani. [Tu ai vrea să pleci în Italia?] Da, în vacanţă, dar nu ca să mă stabilesc acolo. N-aş schimba Moldova pe nici o altă ţară. Mă simt bine aici. Oricum, dorul de casă nu mi-ar da pace. O ştiu de la mama. [Cum crezi, câţi ani trebuie să mai treacă pentru ca mama ta să se poată întoarce definitiv?] Nu ştiu. Poate încă 2-3. Când o să se întoarcă acasă cu nişte bani strânşi, o să-şi caute de lucru deja aici. Vom face reparaţie, vom cumpăra tot ce ne trebuie pentru casă – vom trăi mai bine. Poate, voi merge la universitate. [Cum trăiesc oamenii acolo, în Italia?] Din povestirile mamei, acolo oamenii trăiesc bine. Orice om are în casă încălzire autonomă. La noi, în Moldova, nu fiecare poate să-şi permită aşa ceva, dar acolo chiar şi cel mai sărac om are încălzire autonomă şi de toate în casă. [După părerea ta, când vor trăi şi la noi oamenii aşa ca în Italia?] Nu ştiu. Idee nu am. Poate prin… 2015. (râde) [Crezi că va veni vreodată vremea ca şi italienii să vină la noi să lucreze, aşa cum lucrează mama ta şi mulţi alţi moldoveni la ei în ţară?] Nu cred. Unii nici nu au auzit de aşa ţară – Moldova. E o ţară mică, totuşi. [Îţi doreşti să întemeiezi o familie, să ai copii?] Da, sigur. [Când vei avea copii, ai putea să-i laşi şi să pleci la muncă peste hotare?] Nu. Nu cred că aş putea. Ştiu cum e să fii fără mamă atâţia ani. Nu mi-aş lăsa copii singuri. E foarte greu fără părinţi.