Candidații înscriși în cursa electorală pentru alegerile prezidențiale lansează promisiuni, mai ales în domeniile social și economic, care nu sunt fezabile din punct de vedere financiar. Concurenții nu specifică cum și de unde vor mobiliza resursele financiare necesare și ce instrumente vor pune în practică pentru implementarea promisiunilor făcute. Spre exemplu, conform celor mai conservative calcule, promisiunile electorale ale lui Igor Dodon sunt estimate la circa 120 de miliarde de lei pentru mandatul de patru ani sau 10-11% din PIB și 37% din bugetul public național estimat pentru această perioadă de timp. Constatările se conțin într-o analiză realizată de Centrul Analitic Independent Expert-Grup, transmite IPN.
Autorii analizei menționează că Maia Sandu vine cu un program de 50-55 de miliarde lei sau circa 5% din PIB, iar promisiunea Violetei Ivanov de a majora pensia minimă la 5 mii de lei necesită o finanțare de circa 25 de miliarde lei pe an sau o sută de miliarde de lei pentru întreg mandatul de patru ani. Potrivit autorilor, în contextul în care deficitul bugetar în 2020 este estimat la 8% din PIB, iar sistemul de pensionare este unul deficitar, este evident că marea majoritate a acestor promisiuni electorale nu sunt fezabile. Chiar dacă se menționează apelarea la finanțare externă, din Vest și Est, aceasta nu va fi suficientă, având în vedere magnitudinea promisiunilor electorale.
De exemplu, Renato Usatîi a venit cu promisiuni centrate pe lupta cu corupția, ceea ce este binevenit, menționează autorii, având în vedere mandatul prezidențial, dar și faptul că acest flagel subminează toate celelalte domenii de dezvoltare a țării. Cu toate acestea, unele acțiuni promise de Usatîi nu par fezabile din cauza depășirii mandatului prezidențial, dar și a lipsei detaliilor privind sursele de finanțare și instrumentele concrete de realizare. În analiză se menționează că îngrijorări mai trezește și înclinația lui Renato Usatîi spre modelul de stat prezidențial autoritar, fapt relevat de unele promisiuni care vizează lupta cu corupția și referințele la modelul Singapore pentru promovarea reformelor, care nu corespund Constituției Republicii Moldova și alimentează riscuri majore pentru funcționarea economiei și democrației.
În cazul lui Andrei Năstase, multe din angajamente nu se încadrează în mandatul funcției prezidențiale sau sugerează că, în dorința de a face dreptate, acesta ar fi gata să depășească anumite limite de demarcație a separării puterilor în stat. În plan socio-economic, Năstase are ca prioritate creșterea calității vieții oamenilor, însă obiectivul de stabilire, în Constituție, a venitului minim peste pragul sărăciei, inclusiv pensia minimă de 2500 lei, este mai degrabă populist și ne-sustenabil reieșind din cadrul de resurse existent.
În analiză se menționează că angajamentele electorale ale lui Octavian Țîcu, promotor al unionismului și vectorului euro-atlantic, se pliază mai mult sau mai puțin pe atribuțiile funcției șefului statului prevăzute în Constituție. Esența promisiunilor sale electorale se rezumă la scoaterea țării din izolare internațională și proiecte de integrare economică, educațională și securitate cu România. Liderul PUN nu a venit cu anumite estimări privind costurile necesare, sursele de finanțare și instrumentele prin care intenționează să-și transpună în realitate agenda electorală. Totodată, lipsește viziunea candidatului față de o serie întreagă de domenii și provocări prin care trece Republica Moldova.
Adept al unionismului și al integrării europene prin unirea cu România, Dorin Chirtoacă a venit cu un program menit să promoveze realitățile socio-economice mai bune de dincolo de Prut. Având în vedere că în realitățile actuale, la modul practic nu există o foaie de parcurs pentru înfăptuirea Unirii, iar România și Republica Moldova rămân două state distincte, promisiunile date par mai degrabă un miraj. De altfel, probabil anume lipsa unor abordări mai pragmatice din partea candidaților unioniști explică scorurile electorale ale acestora de la ultimele scrutine electorale, care sunt net inferioare cotei alegătorilor din sondaje care, la un eventual referendum, ar vota pentru unirea cu România
Analiza a fost realizată de Expert-Grup, în parteneriat cu Friedrich Ebert Stiftung Moldova.
