Deși Moldova are nevoie de protecția spațiului mediatic împotriva infiltrărilor externe periculoase pentru procesele democratice interne, mecanismul de interdicții propus de către Democrați conține o serie de lacune, scrie politologul Dionis Cenușa într-un articol de analiză pentru Agenția IPN.
În primul rând, scrie politologul, interdicțiile țintesc materialul propagandistic transmis prin intermediul televiziunilor. Sondajele arată că în ultimii 13 ani, ponderea televiziunii ca primă sursă de informare s-a redus cu circa 10%. În același timp, sursele online au cunoscut o creștere considerabilă de peste 25%, care a ajutat Internetul să depășească radioul și să se poziționeze pe locul doi în lista surse de informare preferate de către moldoveni, punctează Dionis Cenușa.
El accentuează că, în prezent, războiul informațional major se poartă în rețelele de socializare și alte platforme online de difuzare a știrilor (Youtube), care nu sunt deloc acoperite de interdicția privind produselor informaționale rusești. Aceasta se referă la moldovenii care accesează de cel puțin 1 milion de ori pe lună rețeaua de socializare rusă Odnoklassniki, dar și la Facebook, unde circulă elemente propagandistice, nesancționate deocamdată, scrie politologul.
În opinia lui Dionis Cenușa, a doua verigă slabă în mecanismul anti-propagandă rusească constă în capacitatea reală a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) de a identifica și penaliza corespunzător instituțiile care se abat de la noile reguli.
Altă deficiență specificată de politolog reiese din inexistența unor criterii concrete și mai înguste, care să delimiteze informația toxică de restul produselor mediatice. El crede că, pe lângă invocarea „securității informaționale”, autoritățile trebuie să țină cont de conceptul “știrilor false”, pe care SUA și UE vor să le contracareze. Astfel, din cauza caracterului extins al mecanismului de restricționare, orientat spre mass-media din Rusia, atât posturile pro-Kremlin - Pervîi Kanal, NTV, RenTV etc., cât și cele de independente și de opoziție, precum „TV-Rain”, riscă să nimerească sub ghilotina anti-propagandă, evidențiază Dionis Cenușa.
Cea de-a patra lacună, menționată de politolog, ține de pericolul neabordat al propagandei interne, folosite practic de toate forțele politice, în cantități diferite și în funcție de monopolul politic și mediatic posedat.
Interdicțiile media inițiate de către guvernare nu pot atinge actori privați, precum actorii politici, care sunt consumatori și multiplicatori activi ai propagandei rusești, promovată ulterior prin intervențiile la TV, radio și pe rețelele de socializare, concluzionează politologul, referindu-se inclusiv la președintele țării Igor Dodon.
