Sistemul sovietic a folosit Gulag-ul pentru a obține avantaje economice pe seama muncii silnice a milioane de oameni. În plus, Gulag-ul era folosit pentru distrugerea persoanelor care reprezentau un potențial pericol pentru sistem, dar și pentru a induce o stare de frică în societate. Opinia aparține doctorului în istorie Lidia Pădureac și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice „Fenomenul GULAG: geneză, manifestare, lecții”, organizate de Agenția de presă IPN. Potrivit istoricului, sistemul sovietic a transformat oamenii din lagăre în sclavi, care erau duși la cele mai cumplite munci și obligați să trăiască în condiții inumane.
Prorectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Lidia Pădureac, spune că nu există o cifră exactă nici a persoanelor care au trecut prin Gulag-ul sovietic, nici a celor care și-au pierdut viața în lagărele de exterminare prin muncă. Potrivit istoricului, numai din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească 52 de mii de persoane au cunoscut oroarea Gulag-ului.
„În lucrările lui Soljenițîn se menționează că ar fi trecut prin Gulag circa 40 de milioane de persoane din Uniunea Sovietică. Dar o cifră exactă nu există. În documentele oficiale, care se prezentau la destrămarea Uniunii Sovietice, cifra era de 10 milioane de oameni. Avem cifre oficiale că în anii 1939-1941au murit 1,8 milioane de deținuți. În 1930, atunci când Biroul Politic a decis să fie săpat tunelul Marea Baltică-Marea Albă, așa-numitul Belomorkanal, era nevoie de brațe de muncă, de peste 120 de mii de oameni. I-au găsit în lagăre. Dacă ne referim la Kolîma, acolo unde se extrăgea aur erau oameni din lagăre, oamenii mai erau folosiți la tăierea pădurilor. Dacă ne referim la RSS Moldovenească, 52 de mii de persoane din RSSM fiind deportate, au muncit câțiva ani gratis în favoarea statului sovietic”, a spus doctorul în istorie, prorectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Lidia Pădureac.
Potrivit istoricului, sistemul sovietic urmărea prin instituirea lagărelor de muncă forțată atât avantaje economice, fiind folosită muncă gratuită a milioane de oameni, cât și scopuri ideologice și sociale. Prin Gulag, sistemul sovietic își distrugea potențialii adversari politici, inoculându-le oamenilor frica.
„Prin Gulag statul sovietic își atingea mai multe obiective, cum ar fi distrugerea categoriilor de oameni care, potențial, puteau fi considerați dușmani de clasă, dar și transmiterea unui mesaj de avertizare pentru toți ceilalți, distrugerea verticalității oamenilor, inhibarea demnității. Statul sovietic a folosit Gulag-ul sub toate aspectele. Dacă ne referim la perioada celui de-al Doilea Război Mondial, peste un milion de oameni din Gulag au fost trimiși drept carne de tun pe front. În 1939, când la șefia NKVD în locul lui Ejov a venit Beria, deși se menționa că Gulagul e folosit sub aspect economic, observăm că nu a dispărut nici aspectul politic și nici cel social”, a explicat Lidia Pădureac.
Lidia Pădureac mai spune că mii de basarabeni au murit în Gulag-ul sovietic, iar cei care au revenit acasă au oferit mărturii înspăimântătoare. Victimele regimului sovietic erau obligate să trăiască și să muncească în condiții inumane.
„Ne amintim de valurile de deportare din 1941 atunci când peste 14 mii de basarabeni au fost deportați în Siberia. Atunci, capii familiilor, bărbații, au fost separați de ceilalți membri ai familiei și au fost duși în lagărele de exterminare. O mare parte din ei nu a supraviețuit. Copiii, femeile, erau duși în locuri puțin populate, trebuiau să-și găsească singuri de trai, dacă administrația nu le da să trăiască undeva. Prima iarnă a fost oribilă, mulți au înghețat. Copiii nu aveau cu ce se îmbrăca sau încălța. Femeile mergeau la tăierea copacilor și le degerau mâinile. Situații care cutremură. Ulterior, în 1949 peste 35 de mii de basarabeni au fost deportați. În 1951 circa 2600 de persoane au fost deportate. În total, avem 52 de mii de basarabeni deportați în aceste trei valuri de deportare”, a mai spus Lidia Pădureac.
Dezbaterea publică la tema „Fenomenul GULAG: geneză, manifestare, lecții” este ediția a 28-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
