|
La 16 iunie 2017, Transparency International – Moldova, Asociaţia pentru Democraţie Participativă „ADEPT”, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” şi Centrul pentru Resurse Juridice din Moldova au lansat studiul „Capturarea statului: cazul Republicii Moldova”. Studiul are ca scop de a analiza într-un mod comprehensiv cât de independente şi sigure sunt instituţiile statului de un control politic sau de influenţa unor grupuri înguste de interese şi de a demonstra prin exemple existenţa fenomenului capturării statului în Republica Moldova. Ideea studiului este efectuarea unui follow up concis al evaluării Sistemului Naţional de Integritate, în speţă a capitolelor ce ţin de cele trei ramuri ale puterii de stat şi luarea în vizor a deciziilor de stat luate în beneficiul unor grupuri de interese oligarhice.
În ultimul deceniu, Republica Moldova a trecut prin mai multe etape – de la corupţia endemică, la politizarea combaterii corupţiei, eliminarea rivalilor politici şi a concurenţilor economici, până la capturarea celor trei ramuri ale puterii de stat de către un grup îngust de interese obscure.
Începând cu 2009, Partidul Democrat din Moldova (PDM) dirijat iniţial din umbră, iar apoi şi oficial de controversatul oligarh Vladimir Plahotniuc, şi-a impus interesele în acordurile de cartel încheiate între membrii coaliţiei de guvernare. Iniţial acesta a preluat controlul asupra organelor anticorupţie, extinzându-l ulterior şi asupra organelor de drept. În pofida resurselor financiare, media şi administrative enorme, PDM a obţinut în ultimele alegerile parlamentare rezultate modeste. Cu toate acestea, partidul cu cel mai înalt anti-rating conform studiilor sociologice, a „convertit” prin diferite metode, inclusiv şantaj şi mituire, deputaţii din alte fracţiuni. Parlamentul a fost supus unui dictat fără precedent al „migraţiei” politice, ponderea transfugilor din diferite fracţiuni constituind în jur de 1/3 din deputaţi. În prezent, PDM a devenit beneficiarul absolut al fenomenului „migraţiei” deputaţilor şi controlează, de fapt, Legislativul.
Ca rezultat al „migraţiei” deputaţilor, noua structură a Legislativului nu reflectă voinţa poporului. Tot mai pregnante sunt întrebările referitoare la legitimitatea acestuia, în special, legitimitatea luării deciziilor, şi în context, – legitimitatea intenţiei de a schimba sistemul electoral în Republica Moldova.
Organele anticorupţie, datorită subordonării lor ierarhice şi lipsei unor garanţii şi libertăţi individuale similare judecătorilor, sunt mai predispuse unui control. Distribuţia politică a funcţiilor între partidele politice, lipsa unor nume noi în cadrul instituţiilor anticorupţie, selectivitatea intentării dosarelor împotriva adversarilor politici şi concurenţilor economici, vorbesc despre faptul că instituţiile se află sub influenţa acestui grup de interese/oligarh.
Grupul de interese care controlează Legislativul şi organele anticorupţie îşi extinde controlul şi asupra sistemului judiciar. Reforma în sistemul judiciar a implicat resurse financiare considerabile, în special, de la partenerii de dezvoltare. Aşteptările de la implementarea reformei au fost mari, însă aceasta a fost în mare măsură mimată de autorităţi, întrucât în sistem au rămas practic aceiaşi actori cu semne de întrebare privind integritatea.
Există multiple exemple de utilizare abuzivă a funcţiei de către judecători şi cazuri care demonstrează legătura judiciară şi părtinirea faţă de PDM. Nu se poate conchide că întregul sistem judiciar este capturat, deoarece judecătorii beneficiază de independenţa individuală, iar unele voci critice sunt încă văzute. Cu toate acestea, dovezile indică clar starea proastă de lucruri în sistemul judiciar. În acest sens sunt relevante cazurile de persecutare a judecătorilor, avocaţilor şi avertizorilor de integritate. De asemenea, sunt elocvente schemele de spălare de bani, fraudele bancare, încercările de a legaliza banii fraudaţi, care nu puteau fi aplicate în practică fără implicarea grupului de interese în sfera justiţiei.
Având sub control Legislativul şi dominând, în mare parte, Judiciarul, este foarte facilă concentrarea puterii în instituţiile Executivului. Începând cu 2016, PDM a preluat, de-facto puterea în Executiv. Organele de urmărire penală şi instanţele au fost folosite de acest partid drept instrumente de intimidare şi de loializare a rivalilor politici atât la nivel central, cât şi local. Această practică este vizibilă, în special, în raport cu consilierii locali şi primarii care sunt şantajaţi să adere la PDM. Administraţia centrală şi, în mare măsură, cele locale, sunt controlate de acest partid care foloseşte instituţiile statului în beneficiul propriu. Un exemplu elocvent este alocarea pe principii clientelare a resurselor financiare pentru proiectele de infrastructură, prioritate având autorităţile locale la conducerea cărora sunt reprezentanţii PDM.
Cele susmenţionate atestă că Republica Moldova este afectată grav de fenomenul capturării statului. O soluţie eficientă de redresare a situaţiei ar fi iniţierea investigaţiilor internaţionale independente pe faptul spălării banilor, fraudelor bancare, încercărilor de legalizare a banilor fraudaţi. În cazul în care nu se va purcede de urgenţă la efectuarea unor atare investigaţii, Republica Moldova riscă să se transforme într-o zonă de instabilitate regională, cu risc de realizare a diverselor scheme criminale internaţionale, inclusiv de spălare de bani şi legalizare a capitalurilor frauduloase.
Această activitate a fost realizată în cadrul proiectului „Consolidarea statului democratic şi de drept: contribuţia societăţii civile” susţinut financiar de Ambasada Regatului Olandei la Bucureşti prin Programul Fondului de Responsabilitate. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorilor.
|
|
On 16th of June, 2017, TI – Moldova, ADEPT, IDIS „Viitorul” and the LRCM lounched the study „State Capture: the Case of the Republic of Moldova”.
Over the last decade, Moldova has gone through several stages of corruption - from endemic corruption, to the “politicization” of the fight against corruption by eliminating political rivals and business competitors and ultimately to state capture by a narrow group with of obscure interests.
Beginning in 2009, the Democratic Party of Moldova (PDM) headed initially from the shadows, and then officially by the controversial oligarch Vladimir Plahotniuc, imposed its interests in cartel agreements between members of the ruling coalition. Initially, he took control over the anticorruption bodies, further expanding the law enforcement. In spite of the enormous financial, media and administrative resources, PDM obtained modest results in the last parliamentary elections. However, the party with the highest anti-rating according to sociological studies has "converted" by various methods, including blackmail and bribery, MPs from other factions. Parliament has been subject to an unprecedented dictate of political "migration", with the share of transfections in various factions accounting for around 1/3 of the deputies. At present, PDM has become the absolute beneficiary of the "migration" phenomenon of deputies and in fact controls the Legislature.
As a result of deputies' "migration", the new structure of the Legislature does not reflect the will of the people. Questions regarding its legitimacy, in particular, the legitimacy of decision-making, and in the context, - the legitimacy of the intention to change the electoral system in the Republic of Moldova, are still more pressing.
Anticorruption bodies, due to their hierarchical subordination and lack of individual guarantees and freedoms similar to judges, are more prone to control. The political distribution of functions among political parties, the lack of new names in the anti-corruption institutions, the selectivity of filing files against political opponents and economic competitors, speak of the fact that the institutions are under the influence of this group of interests / oligarchs.
The interest group that controls the Legislature and the anti-corruption bodies extends its control over the judiciary. Reform in the judiciary has involved considerable financial resources, especially from development partners. Expectations from the implementation of the reform were high, but this was largely mimicked by the authorities, as virtually the same actors remained in the system with questions of integrity.
There are multiple examples of abusive use of the function by judges and cases demonstrating the judicial link and bias towards the PDM. It can not be concluded that the entire judiciary is captured because judges benefit from individual independence, and some critical voices are still seen. However, the evidence clearly indicates the bad state of affairs in the judiciary. Relevant cases of persecution of judges, advocates and whistleblowers are relevant. Money laundering schemes, bank frauds, attempts to legalize fraudulent money, which could not be applied in practice without involving the interest group in the sphere of justice, are also eloquent.
By controlling the Legislature and dominating, in large part, the Judiciary, it is very easy to concentrate power in the institutions of the Executive. Starting in 2016, the PDM took de facto power in the Executive. Criminal prosecution bodies and courts have been used by this party as instruments of intimidation and loyalty to political rivals both at central and local level. This practice is particularly noticeable with regard to local councilors and mayors who are blackmailed to join the PDM. The central government and, to a large extent, the local government are controlled by this party that uses state institutions for their own benefit. An eloquent example is the allocation of financial resources for infrastructure projects on a client basis, a priority being given to the local authorities headed by PDM representatives.
The aforementioned prove that Moldova is seriously affected by state capture. An effective way to redress the situation would be to initiate independent international investigations of the money laundering, bank fraud, attempts to legalize fraudulent money. If there is no urgency to carry out such investigations, the Republic of Moldova risks becoming a zone fore regional instability creating risks of various international criminal schemes, including money laundering and legalization of fraudulent capital.
This activity was conducted within the project „Building the State of Law and Democracy: the Contribution of Civil Society” funded by the Embassy of the Kingdom of the Netherlands to Romania. The opinions expressed in this document do not necessarily reflect the position of the donor.
|
