Killerii mass-media municipale sunt readuşi în funcţie. Comentariu IPN

Consilierul comunist Nicolae Moţoc a sonorizat, în cadrul şedinţei de săptămâna trecută a Consiliului Municipal Chişinău (CMC), o declaraţie oficială a fracţiunii Partidului Comuniştilor (PCRM), care finalizează cu ameninţări directe la adresa posturilor municipale de radio „Antena C” şi de televiziune „Euro TV”. Declaraţia este alcătuită în termeni duri, în stilul documentelor elaborate pentru justificarea nimicirii „duşmanilor poporului” de către regimul de cândva. Ca şi în acestea, argumentul de bază îl constituie „indignarea şi protestul cetăţenilor”. Mai nouă, poate, şi mai caracteristică regimului actual, este învinuirea de „xenofobie şi atentat la unitatea statală a RM”. Consilierii comunişti au folosit aceste şi alte formule similare pentru a-şi exprima nemulţumirea asupra modului de abordare a temelor legate de ziua de 22 iunie, zi de atac a Germaniei fasciste asupra Uniunii Sovietice. [„Unelte sigure”] La formulele şi motivele reale ale Declaraţiei vom reveni ceva mai târziu pentru a fixa mai întâi un detaliu elocvent. Tânărul, ca vârstă, consilier comunist Nicolae Moţoc, care a citit cu vervă documentul încredinţat, pe parcursul unui an întreg, practic, nu a deschis gura în nici una din multele şi lungile şedinţe ale CMC. Ultima dată el a fost auzit acum un an şi ceva, cerând, cu aceeaşi vervă, lichidarea altei componente a fostului media-holding municipal – Agenţia de presă „Info-Prim”. În pofida logicii, în lipsa analizelor şi a unei decizii elaborate din timp, atunci, fracţiunile PCRM şi PPCD din Consiliu i-au oferit acestui „tânăr Moţoc” capul Agenţiei municipale de presă. Relevantă în situaţia actuală cu posturile de radio şi TV municipale este utilizarea aceloraşi actori şi a aceluiaşi mecanism de distrugere a următoarelor componente ale media-holdingului, necontrolabil, din punctul de vedere al coaliţiei de guvernământ, şi la nivelul capitalei. Fără îndoială, se urmăreşte şi acelaşi final. [Maşina de vot în calitate de argument] „În caz de neîndeplinire a cerinţelor noastre, fracţiunea comuniştilor din CMC îşi rezervă dreptul să iniţieze procedura de schimbare a conducerii „EuroTV” şi „Antena C” pentru nerespectarea eticii jurnalistice şi necorespundere funcţiilor ocupate” – ameninţă consilierii comunişti, care se pare că nu au prea multă idee nici despre deontologia în presă şi nici despre funcţiile acesteia. Cel mai mare şi unic expert al lor în mass-media este acelaşi „tânăr Moţoc”, relaţia de până acum a căruia cu presa se reduce la cea de unealtă de distrugere a Agenţiei „Info-Prim”. S-ar putea ca, din necunoaşterea acestor „detalii”, „Antena C” şi „Euro TV Chişinău” sunt acuzate de lucruri pe care societatea democratică le stimulează şi le cere presei, gen: „Grila de emisie e ocupată de discutarea problemelor interetnice, intoleranţa şi politica naţională se discută în emisie directă”. Într-o societate democratică, alta decât cea pe care şi-o închipuie consilierii vigilenţi, problemele respective nu sunt interzise pentru discuţie, inclusiv în direct. Anume acestea sunt funcţiile adevărate ale unei prese libere – să asigure dreptul tuturor şi al oricui să-şi expună liber opinia. Echipele posturilor trebuiau sancţionate doar dacă s-ar fi atestat cazuri de restricţionare a acestor drepturi fundamentale. Astfel, prima concluzie este că fracţiunea comunistă nu a avut grijă de argumente, pentru că nici nu are nevoie de ele. Pentru că este sigură că problema se va rezolva nu în baza dovezilor şi interesului public, ci prin punerea în aplicare a maşinii de vot. [Metode frontale în locul scenariilor elevate] Mai important este să vedem de ce anume acum, într-un fel în grabă mare, se dau în spectacol consilierii comunişti şi ce se urmăreşte? Acţiunea trebuie legată foarte clar de rezultatele vizitei din săptămâna trecută a delegaţiei Parlamentului European în frunte cu Mariane Mikko, care, de fapt, a dat dreptate societăţii civile şi experţilor internaţional în disputa cu puterea de la Chişinău pe marginea proiectului Codului Audiovizualului. În conferinţa de presă comună, liderul comunist Victor Stepaniuc a lăsat să se înţeleagă că presiunea organismelor internaţionale a salvat „Antena C” şi „Euro TV Chişinău” de lichidarea iminentă, în calitate de instituţii publice, de care coaliţia de guvernământ era sigură şi o savura de multă vreme. Iurie Roşca şi-a dat cuvântul de onoare în public: „Aveţi cuvântul meu că vor fi privatizate”. Gestul actual al comuniştilor este unul de deznădejde, într-un fel, pentru că este unul periculos pentru ei şi contracronometru. Periculos, pentru că s-ar putea ca Occidentul şi SUA să le dea peste mâni şi în această de-a treia tentativă de subordonare totală a presei municipale, după modelul Companiei „Teleradio-Moldova, prin impunerea unei noi administraţii. (Prima tentativă a avut loc în 2004 prin sistarea licenţelor de emisie de către CCA, a doua, dacă se va dovedi că a eşuat, prin excluderea lor din Codul Audiovizualului). Lovitura va fi extrem de grea pentru PCRM după cele 4 eşecuri în alegerile Primarului general de Chişinău. Dar, comuniştii riscă să piardă şi alegerile locale în capitală din anul viitor, dacă nu obţin controlul asupra presei municipale acum. Gestul este contracronometru, pentru că el trebuie finalizat cel târziu până la sfârşitul lunii iulie, când, pe de o parte, se vor limpezi lucrurile cu Codul Audiovizualului şi, pe de altă parte, CMC va pleca în vacanţă. În toamnă va fi prea aproape de alegeri, prea evidentă legătura dintre ele şi schimbarea conducerii şi politicii editoriale a presei municipale şi, respectiv, prea real riscul de a primi „peste mâini”. În aceste condiţii, pentru perioada imediat următoare, putem prevedea acţiuni şi mai vehemente, şi mai concertate împotriva acestor două posturi. Acţiunile urmăresc instituirea controlului asupra presei municipale prin schimbarea administraţiilor, dacă tot nu a reuşit varianta „mai inteligentă” cu privatizarea. [PCRM preia iniţiativa de la PPCD] Acţiunea, la prima vedere, nu tocmai cântărită a PCRM mai poate fi interpretată şi drept o manifestare deschisă a insatisfacţiei faţă de felul în care şi-a onorat sarcina pe acest segment partenerul de coaliţie întru partajarea presei - PPCD. Poate chiar o acţiune provocatoare la adresa acestuia. După toate aparenţele, mai sus, rolurile au fost împărţite clar, liderilor PPCD revenindu-le misiunea de acoperire a procesului de subordonare / distrugere a presei municipale în formatul actual. Se zice că lor le-au şi fost „juruite” „Antena C” şi „Euro TV Chişinău” după privatizare, cu condiţia că recunosc influenţa incontestabilă a PCRM asupra „Teleradio-Moldova” şi a segmentului adiacent de presă, care este foarte mare. S-a contat atât pe imaginea bună a PPCD în structurile şi cercurile europene, cât şi pe relaţiile acestuia în interior, în special cu reprezentanţi ai intelectualităţii de creaţie, medici, profesori, o parte din organizaţiile societăţii civile. Însă, cu toată faima lor de tehnologi politici neîntrecuţi, pe care o au pe bună dreptate, liderii PPCD nu au făcut faţă. Şi în exterior, şi în interior, jocul nu a trecut. Cu toate tentativele de a păstra aparenţele, gen „expertiza Consiliului Europei la Codul Audiovizualului ne este, în general favorabilă”, PPCD a pierdut partida şi, prin el, PCRM, care nu uită şi nu iartă eşecuri de acest gen. La nivel mai jos, acelaşi rol, cu acelaşi rezultat deocamdată, l-au avut consilierii PPCD în CMC. Tot ce au putut ei face până la moment este să asigure logistic hărţuirea administrativă, economică şi financiară a presei municipale sub acoperirea frazelor sforăitoare în care se complace liderul fracţiunii Alexandru Corduneanu, gen ”planuri de modernizare”, „eurointegrare”, „transparenţă şi asigurarea dreptului societăţii civile la procesul de luare a deciziilor” etc. Deşi le aduce multe şicane echipelor „Antenei C” şi „Euro TV”, care nu au finanţare normală şi linişte pentru creaţie timp de mai mulţi ani, coaliţia aşa şi nu are controlul râvnit asupra lor. De altfel, renumitele planuri de modernizare, cu care sunt hărţuite posturile în ultimul timp, seamănă să fie foarte aproape de fenomenul „vampirismului politico-economic”, prin care anumite fracţiuni din CMC au dorit să-şi asigure, „pe gratis”, gestionarea ulterioară a posturilor privatizate, inclusiv din contul banilor publici şi a potenţialului intelectual străin. S-ar putea să nu le meargă, deşi se admite că tehnologiile politice pot genera şi alte întorsături pe viitor. [În lupta pentru controlul mass-media municipale partenerii îşi dau ghionturi] Nu este exclus ca, din motivele expuse, Declaraţia fracţiunii PCRM să poarte în mod deliberat un caracter provocator la adresa partenerilor din PPCD. Laitmotivul acesteia este nostalgia după Uniunea Sovietică şi valorile moştenite de la aceasta, precum şi grija pentru nu fi aduse „învinuiri poporului rus”. În cazul în care va ajunge să se pună la vot schimbarea administraţiei „Antenei C” şi „Euro TV” cu pretextul invocat în Declaraţie – şi comuniştii asta vor face în viitorul cel mai apropiat –, poziţia PPCD va fi proastă în ambele cazuri. Dacă votează, îşi pierd definitiv unica justificare anunţată pentru cooperarea cu cel mai mare fost duşman politic şi anume grija declarată de a desprinde R. Moldova de sub influenţa trecutului sovietic şi a prezentului rusesc. Dacă nu votează, comuniştii găsesc cu uşurinţă câteva voturi în alte tabere, în caz de necesitate şi atunci nu vor recunoaşte nici o pretenţie a PPCD asupra presei municipale. Este un scenariu verosimil. Poate cu speranţa să nu se ajungă până la acest vot. Poate se ţine cont de inadmisibilitatea ingerinţelor politice în politica editorială a presei, inclusiv a celei publice. Poate îşi dau seama că legislaţia ţării interzice destituirea unor persoane numite prin concurs pe o perioadă fixată de timp. Poate primesc cu toţii „peste mâni”. Dar în ţara în care nu „capul lui Moţoc” se vrea, ci „Moţoc” pretinde capete, totul este posibil. [Notă IPN: Moţoc este numele unui personaj din opera clasicului literaturii naţionale Constantin Negruzzi. Fiind prezentat drept simbol al mai multor rele sociale din perioadă feudală a Moldovei, a fost sfâşiat de mulţimea care aclama „Capul lui Moţoc vrem”!]