Amalgamarea voluntară este o modalitate de a soluționa pe cale democratică problema colectivităților locale în condițiile principiului subsidiarității, ceea ce presupune apropierea serviciilor și deciziilor de cetățean. De această părere este Iurie Țap, expert în sistemul administrației publice, doctor în științe administrative, ex-deputat, ex-primar al orașului Florești și a fost exprimată în cadrul dezbaterii publice cu genericul „Amalgamarea localităților ca necesitate, proces și scop”, organizată de Agenția de presă IPN.
Iurie Țap susține că reforma administrației publice locale pornește și de la una din cele nouă condiționalități ale Uniunii Europene înaintate Republicii Moldova și anume creșterea capacității de promovare a reformelor și oferirea serviciilor publice prin intensificarea reformei administrației publice și actualizarea strategiei de reformă a administrației publice.
„Pentru că obiectivul din acea strategie de reformare a administrației publice spunea clar: reforma administrației publice în baza descentralizări puterii. Amalgamarea este o modalitate pe care a ales-o actuala putere politică pentru a ajunge la acest obiectiv. Deci, este o legătură directă, fiindcă în esență, spuneam, cele 9 condiționalități, inclusiv această reformă este instrumentul de atingere a acelor schimbări. Pentru că statul este ansamblul serviciilor publice și acum sistemul administrativ trebuie aranjat în așa fel ca serviciile să fie cât mai eficiente din perspectiva subsidiarității. Serviciile trebuie apropiate de cetățean pentru că descentralizarea pornește de la recunoașterea existenței treburilor specifice locale”, spune Iurie Țap.
Potrivit lui, aceste treburi sunt legate de problemele de habitat, cum ar fi apă, sanitație, iluminat public etc. Aceste competențe, odată recunoscute ca specifice locale, sunt scoase de sub competența statului și sunt transmise colectivităților locale care sunt descentralizate.
„Descentralizarea, de fapt, este un model de bună guvernare sau o modalitate eficientă de administrare a trebuirilor publice. Din alt aspect, este un instrument de democratizare a societății, când cetățenii în cadrul autonomiei locale sunt implicați în procesul decizional și sunt pregătiți pentru a participa la conducerea țării. Actuala putere politică vrea ca problema dată sau crearea colectivităților descentralizate să meargă pe calea benevolă, nu pe cale administrativă forțată într-un fel. Ca idee e una bună, are sens, doar că trebuie să vedem iarăși realitățile”, a declarat Iurie Țap.
Iurie Țap consideră că există niște circumstanțe care trebuie luate în considerare și anume că astăzi societatea din Republica Moldova este polarizată, iar atunci când este vorba de amalgamarea benevolă, decizia trebuie să reflecte voința cetățenilor.
„Partidele politice care au astăzi adepți din rândul celor peste 12 mii de aleși locali, de consilieri locali, ele îi văd ca instrumente în teritoriu de a-și promova interesele. Evident că majoritatea din aceste partide o să rupă electoratul. Nu în ultimul rând, elitele locale, cei care astăzi sunt în funcții, sau elitele economice, care au anumite interese. Sunt probleme majore care ar putea afecta caracterul amalgamării benevole. Astăzi reforma merge fără a avea o locomotivă puternică, un minister, care să aibă o strategie de comunicare cu cetățenii, iar acest lucru este necesar”, menționează el.
Iurie Țap anticipează că există un pericol ca această reformă să nu meargă, deoarece societatea e dezbinată și partidele politice își vor face neapărat interesele. În aceste sens, spune, el „este necesară o strategie de comunicare cu o locomotivă care, aceste condiționalități, facilități pentru amalgamare voluntară să le aducă la cetățeni ca aceștia să poată înțelege beneficiile. Atunci când ai obiective majore în fața țării, creezi instrumente pentru atingerea lor”, a punctat Iurie Țap.
Dezbaterea publică cu genericul „Amalgamarea localităților ca necesitate, proces și scop”, este organizată de către Agenția de presă IPN, în cadrul proiectului „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
