„Proiectul PSRM de neutralitate permanentă a Republicii Moldova este îndreptat spre anihilarea atribuțiilor de subiect al dreptului internațional care să-i asigure securitatea, transformând-o în corp de plancton dintr-o suspensie fără formă și conținut, accesibilă oricărui răpitor…”
---
Modalitatea de justificare a finanțării din exterior
După o perioadă de paralizie, provocată de incertitudinea rezultatului invaziei Rusiei în Ucraina, opoziția din Republica Moldova a început încetul cu încetul să se dea glas. Nu, nu e vorba despre clarificarea atitudinii sale față de operațiunea specială, nicidecum despre condamnarea agresiunii. Dimpotrivă, opoziția din Blocului comuniștilor și socialiștilor (BCS) a început, fie să justifice agresiunea rusească, fie să se plieze pe principalele mesaje ale propagandei rusești.
În contextul celor menționate, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a decis să popularizeze agresiunea rusească în rândurile cetățenilor moldoveni, răspândind mesajele propagandistice despre ieșirea Rusiei de sub influența Europei și SUA, adică despre edificarea lumii multipolare. Pe de altă parte, partenerul de coaliție al PCRM – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a dat startul unei campanii de promovare a necesității consolidării statutului de neutralitate. Acest demers nu este altceva decât un pretext de a-i reproșa Ucrainei renunțarea la neutralitate, după anexarea Crimeii și ocuparea unei părți a regiunii Donbas de către Rusia. Exemplele menționate vin să confirme suportul camuflat al blocului comuno-socialist pentru agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și justificarea acesteia.
Specularea neutralității Republicii Moldova este prezentată publicului larg drept o garanție salvatoare în fața unei eventuale agresiunii externe. Numai că excesul de zel al socialiștilor trezește mai degrabă nedumerire decât înțelegere. Vorba e că partenerul de coaliție al PSRM s-a aflat la guvernare timp de opt ani de zile, perioadă în care a dispus, inclusiv, de o majoritatea constituțională pentru a soluționa toate problemele de securitate ale țării. Însă în loc să dezvolte cadrul legal referitor la neutralitatea Republicii Moldova, consfințită în Constituție, PCRM a contribuit în mod esențial la dezvoltarea cadrul de cooperare cu NATO, în special, elaborând și adoptând Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova – NATO.
În general, nu este tocmai corect să se facă o delimitare foarte strictă între atitudinea PSRM și PCRM față de agresiunea rusească împotriva Ucrainei și problema neutralității Republicii Moldova. Vorba e că liderii PSRM – Igor Dodon și Zinaida Greceanîi, s-au desprins din PCRM după ce au fost parte a acestuia. Parteneriatul IPAP cu NATO a fost aprobat în 2006, fiind susținut și de actualii lideri ai PSRM în calitate de membri ai guvernului PCRM. Întrebarea e – de ce actualmente comuno-socialiștii au o poziție diferită de cea anterioară? Răspunsul se regăsește în scandalurile privind finanțarea ilegală din Rusia a PSRM. Fie că e vorba despre scandalul BAHAMAS, fie că e vorba despre finanțarea prin intermediul GAZPROM. Așa asistăm o dată în plus la confirmarea înțelepciunii populare – cine plătește, acela arvonește.
Transformarea Republicii Moldova în plancton...
După agresiunea neprovocată împotriva Ucrainei, statele din preajma Rusiei, fie că acestea sunt declarate neutre, fie că sunt membre ale unor blocuri de securitate colectivă, sunt în căutarea garanțiilor sigure de securitate. Orice națiune care se respectă nu se mai cramponează de declarații și statute efemere, care nu obligă pe nimeni la nimic. Cel mai elocvent exemplu ni-l servesc vecinii Rusiei – Finlanda și Suedia, state unde opinia publică și clasa politică și-a schimbat radical atitudinea față de statutul de neutralitate. În mod paradoxal, opoziția socialistă din Republica Moldova procedează exact invers. După un tir propagandistic pentru promovarea neutralității, PSRM a publicat proiectul de lege privind statutul de neutralitatea permanentă. Documentul face abstracție de hotărârea Curții Constituționale din 2017, care definește foarte clar noțiunile utilizate și stabilește limitele permise și nepermise în procesul de asigurare a securității Republicii Moldova, care și-a asumat benevol statutul constituțional de neutralitate permanentă.
Citirea proiectului PSRM lasă impresia că menirea lui nu e să asigure securitatea, ci dimpotrivă este o invitație pentru orice potențial agresor să-și atribuie Republica Moldova în calitate de trofeu, fără vreun efort deosebit sau vreun risc de ripostă din partea unui stat demilitarizat total sau parțial. Adunătura de fraze generale, fără indicarea celor mai elementare măsuri de asigurare a securității poate servi, fără exagerare, drept mostră de iresponsabilitate, dacă n-ar exista temei pentru a bănui reaua intenție a autorilor. Limbajul utilizat de autorii proiectului PSRM este de râsul curcilor. Cât face numai potențiala norma legală, exprimată după cum urmează: În pofida statutului permanent de neutralitate, apărarea teritoriului este una din obligațiunile de bază ale statului.
De fapt, proiectul PSRM nu poate fi privit nici măcar în calitate de adunătură de fraze generale, fiindcă este publicat într-un context anumit. Aceste context este desemnat de un agresor concret – Rusia, care a ignorat toate normele dreptului internațional și rezoluțiile ONU. Cu toate acestea, proiectul PSRM conține un car de tabuuri pe care încearcă să și le impună Republica Moldova, pentru a evita orice potențială nemulțumire a Rusiei. În curios, proiectul prevede în mod expres, că autolimitările pe care și le impune sieși Republica Moldova nu se referă în niciun fel la regimul separatist din Transnistria, care își poate prelungi nestingherit cooperarea în toate domeniile, inclusiv în cel militar, cu Rusia.
Concluzii
Proiectul PSRM de neutralitate permanentă a Republicii Moldova este îndreptat spre anihilarea atribuțiilor de subiect al dreptului internațional care să-i asigure securitatea, transformând-o în corp de plancton dintr-o suspensie fără formă și conținut, accesibilă oricărui răpitor.
Proiectul PSRM este mai degrabă o manifestare a unor renegați, care se justifică în fața finanțatorului pentru îndrăzneală anterioară de a coopera cu NATO în cadrul Parteneriatului IPAP și a unui șir de exerciții militare comune.