Sărbătoarea Învierii Domnului aduce frumoase tradiţii şi obiceiuri care au reuşit să se păstreze pe teritoriul Moldovei din cele mai vechi timpuri. Încondierea ouălelor, aducerea luminii acasă şi hora din ziua de duminică – sunt printre obiceiurile care au reuşit să se menţină în satele moldoveneşti.
Solicitat de IPN, doctorul în etnologie Tudor Colac, cercetător ştiinţific coordonator în cadrul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a menţionat că tradiţiile şi obiceiurile de astăzi reprezintă o suprapunere a mai multor staturi: arhaice pre-creştine, păgâne şi creştine din zilele noastre. Unul din aceste obiceiuri ţine de cultul apei neîncepute în întreg spaţiul balcanic. Apa neîncepută are multe conotaţii, este numită şi apă sfinţită în unele localităţi.
Apa neîncepută este simbolul roadelor bogate
„În timpurile străvechi apa neîncepută era adusă de la fântână de o fată curată, despre care nu s-a vorbit de rău în sat, de la un izvor sau fântână nou-săpată sau chiar de la fântâna din curtea bisericii. Apa neîncepută este simbolul roadelor bogate. Apa este sfinţită la biserică. În drum spre casă se trece pe la mormintele celor răposaţi pentru a fi stropite cu această apă nouă, ulterior se stropesc vitele din curtea gospodarilor, se înconjoară de trei ori casa cu această apă şi o lumânare aprinsă pentru a sfinţi şi a alunga spiritele rele”, a menţionat Tudor Colac.
Tradiţia apei neîncepute se păstrează pe ambele maluri ale Nistrului, prin faptul că în dimineaţa de Paşti se toarnă într-un vas, unde se pun ouă roşii şi numaidecât o monedă de argint sau o cruce, busuioc, şi se spală pe faţă cu scop de a alunga bolile.
De la roşu, la ouăle de diferite culori
Cât despre tradiţia ouălelor de Paşti, Tudor Colac a specificat că la început acestea au fost numai roşii, iar culoarea era obţinută din frunze şi rădăcini de plante.„Gospodinele moldovence au fost extrem de talentate din cele mai vechi timpuri şi au reuşit să extragă din plante multiple nuanţe de roşu, de la cel sângeriu, roşu purpură, macul roşu, până la roşu cărămiziu întunecat. Şi astăzi predomină culoarea roşie, dar apare şi galben, brun, cărămiziu. Întâlnim astăzi ouă de toate culorile posibile. Pe timpuri se alegeau doar ouăle mijlocii de găină, nu se acceptau ouăle mici şi nici cele prea mari. Abia mai târziu au fost acceptate şi ouălele de raţă şi gâscă, dar aici intervine factorul comercial”, a spus Tudor Colac.
Spaţiul moldovenesc este recunosc în întreaga lume pentru tehnica deosebită de încondiere a ouălelor pascale. Pentru turiştii care vizitează aceste meleaguri încondeierea ouălelor este un element de artizanat, iar ouălele pictate sunt acceptate ca podoabe de interior, fără a li se cunoaşte menirea şi rostul. „De fapt, oul trebuia să fie pictat în stare crudă şi nicidecum fiartă. Un ou pictat în nordul Moldovei face în banii noştri şi peste 300 de lei, prin faptul că sunt golite de conţinut pentru a nu se altera şi pot fi păstrate în colecţii masive ca obiecte de artă”, spume etnologul.
Despre masa de Paşti, Tudor Colac a menţionat că primul care ciocneşte oul roşu este capul familiei. Cojile nu se aruncă, oul se împarte felii şi se împarte la toţi membrii familiei cu urări de sănătate, se mănâncă din pască şi se urează: Hristos a Înviat. „O tradiţie eminentă în spaţiul nostru este plecatul la părinţi, naşi, rude cu ouă şi pască, prin care vin cu acelaşi mesaj solemn al Învierii. Există în multe localităţi de pe ambele maluri ale Nistrului, umblatul cu colindul sau cu ouăle, când printr-o formulă simplă: „Hristos a Înviat”, gazda le răspundă colindătorilor cu mesajul:„Cu adevărat că a Înviat” şi le dă ouă roşii, pască”, a mai spus doctorul în etnologie.
Unele obiceiuri pascale dispar sau sunt interpretate greşit
În duminica Învierii, oamenii trebuie să îmbrace haine noi. În satele moldoveneşti se face horă. „Dispar, din păcate, unele momente, cum ar fi furatul toacei. Pe timpuri flăcăii neînsuraţi confecţionau din lemn de fag o toacă pe care o băteau toată noaptea pentru a vesti Învierea Domnului şi pentru a alunga spiritele rele. Vai de cel căruia i se fura toaca. Deoarece aceasta trebuia răscumpărată cu multe ouă roşii cu care era acoperită, ceea ce este foarte scump. Acest obicei este specific mai mult zonelor mănăstireşti”, a adăugat Tudor Colac.
Etnologul mai spune că nu întotdeauna este tratat corect mesajul apei neîncepute, iar utilizarea acesteia s-a redus la acea procedură de spălare pe obraz. S-a restrâns şi elementul pictării ouălelor de Paşti. Mai nou pe ouă se lipesc tot felul de imagini, ceea ce reprezintă un kitch, care nu poate fi comparat cu arta încondierii.
Paştile este Sărbătoarea Sărbătorilor pentru creştinii ortodocşi. De la Paşti până la Paştile Blajinilor este Săptămâna Luminată şi aceasta trebuie sărbătorită mai deosebit, cu bună dispoziţie. Lumânarea pe care o ducem acasă de la biserică trebuie păstrată peste an şi se aprinde atunci când sunt ploi cu grindină, furtuni.