logo

Interviu IPN x 2: Letonia vrea să ajute Moldova să deschidă porţile Europei


https://www.ipn.md/index.php/ro/interviu-ipn-x-2-letonia-vrea-sa-ajute-moldova-sa-7978_1016019.html

Interviu IPN x 2

Vizita de săptămâna trecută a delegaţiei Saeimas-ului Republicii Letonia în Moldova a avut câteva trăsături distinctive care au invocat şi un format mai aparte al interviului IPN, realizat de Valeriu Vasilică. Interlocutorii săi, vicepreşedinţii Legislativului de la Riga Inese Libina-Egnere şi Andrejs Klementjevs, reprezintă structuri politice importante, respectiv, categorii sociale ponderabile distincte, cu opţiuni pronunţate euro-file, pe de o parte, şi opţiuni la fel de pronunţate ruso-file, pe de altă parte. Ambii interlocutori au fost rugaţi să răspundă separat la aceleaşi întrebări, cu publicarea lor paralelă în aceeaşi pagină, pentru că să putem înţelege şi noi mai lesne, în Moldova, cum pot convieţui aceste două opţiuni într-un alt parlament şi într-o altă ţară. Poate prinde bine...

 

Inese
Lībiņa-Egnere

vicepreşedinte al
Saeimului Letoniei

 

Andrejs
Klementjevs

vicepreşedinte al
Saeimului Letoniei

IPN: Prima trăsătură distinctivă a vizitei este că delegaţia Parlamentului Letoniei în Republica Moldova este condusă de tocmai doi vicepreşedinţi ai Saeimas-ului, or, uzanţele protocolare presupun mai degrabă un format „unicefal”, decât „bicefal” sau „multicefal” al delegaţiilor oficiale. De ce doi vicepreşedinţi letoni dintr-o dată în Moldova?
 
ILE: Parlamentul se alcătuieşte atât din coaliţie, cât şi din opoziţie şi, din considerente democratice, atunci când organizăm vizite externe, şi coaliţia şi opoziţia sunt incluse de fiecare dată. Aceasta este o regulă nescrisă a politicii Parlamentului. Întrucât lucrăm împreună în cadrul Prezidiumului Saeimului, acesta având în componenţă doi vicepreşedinţi, formatul acesta oficial îl păstrăm şi când vine vorba de afacerile externe ale republicii. Când celălalt vicepreşedinte are întrevederi cu ambasadorii în exerciţiul funcţiunii sale, acest lucru are loc în conformitate cu politica externă a Republicii Letonia, pentru că în acel moment dumnealui reprezintă Parlamentul şi nu partidul din care face parte.

Cred că acesta este o metodă foarte democratică, pe care o arătăm şi politicienilor din Moldova, un exemplu prin care arătăm că este important să nu excluzi opoziţia. În legislativul leton, multe comisii importante sunt prezidate de membrii opoziţiei. Un exemplu este Comisia pentru probleme sociale, în fruntea căruia stă un membru al opoziţiei, chiar dacă e vorba de buget şi bani publici. Asta pentru că noi suntem Parlamentul, noi reprezentăm poporul şi n-ai de unde să ştii cum se va decide în următorul mandat, cine va fi coaliţia şi cine opoziţia. Pentru mine, care cred în democraţie, anume aşa trebuie să funcţioneze Parlamentul.

 
АK: Problema constă în faptul că noi reprezentăm, totuşi, partide diferite şi ideologii diferite. Un astfel de echilibru este asigurat în toate delegaţiile care părăsesc Letonia. În cazul dat, o astfel de alegere se explică prin faptul că obligaţiile primului vicepreşedinte, colega mea Inese Libina, sunt mai aproape de segmentul de politică externă, iar eu am fost şeful grupului părţii-gazdă în anul 2012, când ţara noastră a fost vizitată de delegaţia spicherului ţării voastre. De aceea mie îmi vine mai uşor să comunic cu persoanele cu care m-am întâlnit deja. Noi ne-am ocupat, de asemenea, de organizarea unui mare eveniment, care a avut loc anul trecut, când ţara voastră a găzduit opt speakeri din ţările Uniunii Europene, inclusiv din Letonia.

Astfel, vizita noastră este o continuare a vizitei din 2012 şi din anul trecut în Moldova.
IPN: Şi a doua trăsătură distinctivă a vizitei. D-voastră sunteţi vicepreşedinţii parlamentului în exerciţiu al Letoniei căruia i-a expirat mandatul. Aceasta pentru că la începutul acestei luni în ţara d-voastră au avut loc alegeri legislative, iar, din câte cunosc, noul Saeim încă nu este format cu toate structurile şi conducătorii săi. Este o situaţie oarecum „nestandard”, pentru că orice delegaţie de acest nivel ajunge la anumite înţelegeri, pe care, ulterior, trebuie să le implementeze. Cine va implementa ceea ce aţi convenit acum cu partea moldovenească? Noi ce avem de învăţat din această practică a d-voastră?
 
ILE: Într-adevăr, am avut recent alegeri parlamentare şi, potrivit Constituţiei Letoniei, noul parlament va fi învestit la 4 noiembrie. Tot potrivit Constituţiei, până atunci, legislativul actual rămâne în exerciţiu. Potrivit rezultatelor alegerilor, coaliţia rămâne aceeaşi. Se poartă negocieri privind formarea noului cabinet, iar Preşedintele deja a nominalizat actualul Premier pentru un nou mandat în cadrul noii coaliţii. Eu reprezint coaliţia actuala şi pe cea care va forma guvernul în noiembrie.   Întrucât Letonia se pregăteşte să preia, pentru prima oară, preşedinţia UE, este important să fim pregătiţi pentru una din priorităţile acesteia – Parteneriatul Estic, R. Moldova fiind una dintre ţările membre. Astfel, suntem cu adevărat concentraţi pe cooperare în cadrul Parteneriatului Estic. Fiind membru al unei formaţiuni politice din care face parte şi Ministrul de Externe, reprezint aici şi politica externă oficială a ţării noastre. Astfel, toate declaraţiile mele făcute aici reflectă şi viziunile coaliţiei actuale, ale Ministerului de Externe, dar şi ale guvernului viitor. Din această perspectivă, prietenii noştri din R. Moldova pot să se bizuie pe faptul că avem un mandat pentru următorii patru ani. Mai mult, în comparaţie cu cineva care îşi întreprinde vizita la jumătate de mandat, având un an sau doi rămaşi, noi avem în faţă patru ani întregi.

De asemenea, toate partidele care au intrat în Parlament acum au semnat un memorandum special privitor la preşedinţia UE, prin care îşi asumă obligaţia de a nu utiliza platforma preşedinţiei pentru scopuri politice înguste. La fel, documentul garantează prezenţa atât a coaliţiei, cât şi a opoziţiei în cadrul preşedinţiei, dar şi faptul că vom utiliza această oportunitate în interesul întregii ţări. Şi această vizită o întreprindem în conformitate cu obiectivele ţării noastre şi cu priorităţile preşedinţiei.

 
АK: Indiferent de cine vor fi colegii care vor lucra în viitorul prezidiu, grupul de colaborare cu Parlamentul Moldovei va fi creat în orice caz şi, cel mai probabil, atât reprezentantul fracţiunii noastre, cât şi al fracţiunii „Unitatea” vor fi incluşi în el. Toate problemele pe care le-am examinat în Moldova vor fi continuate de următoarea componenţă a grupului de colaborare. Iată de ce noi nu asociem garanţiile de realizare a înţelegerilor cu propriile persoane, dar vorbim despre formatul colaborării la toate nivelurile, inclusiv la nivel organizatoric şi cel de elaborare a legilor, care nu poate să se modifice în funcţie de ce persoane vor reprezenta interesele noastre. Tocmai de aceea înţelegerile realizate în anul 2012 sunt valabile şi astăzi, iar cele asupra cărora am convenit astăzi, vor fi traduse în viaţă în viitor.

Nu contestăm faptul că şi factorul uman joacă un mare rol. De exemplu, deputatul moldovean pe care l-am întâlnit la Riga în anul 2012 acum este ministru al economiei. Consider că nouă ne-a fost mai uşor să ne înţelegem, inclusiv în problemele promovării mărfurilor d-voastră pe teritoriul Republicii Letone, în cadrul asistenţei europene. Nu exclud faptul că în viitorul Parlament cineva dintre noi, oricum, va rămâne în funcţia de vicepreşedinte.
IPN: Apropo de chestiunile asupra cărora s-a convenit în cadrul aceste vizite cu partea moldovenească. Pe cât de mult sunt legate ele de faptul că, de la 1 ianuarie 2015, Letonia preia preşedenţia Consiliului Uniunii Europene?
 
ILE: Una din priorităţile noastre este de a promova în continuare agenda Parteneriatului Estic. În luna mai, vom găzdui, la Riga, următorul summit al Parteneriatului Estic. Scopul nostru este de a demonstra ce rezultate poate aduce summitul EaP. Vă amintiţi că ultima întrunire a avut loc la Vilnius, înainte de situaţia din Ucraina, înainte de semnarea acordului de asociere şi înainte de schimbarea situaţiei geopolitice. Astfel, summitul de la Riga va fi deosebit de important pentru foaia de parcurs a Parteneriatului Estic, pentru Moldova, Ucraina şi Georgia, pentru a vedea parcursul european al acestor ţări.

Suntem aici, înainte de preluarea preşedinţiei, şi cu scopul de invita reprezentanţi înalţi din R. Moldova să ne viziteze întrunirea. În paralel cu întrunirea politică, organizăm şi un forum de afaceri al Parteneriatului Estic. Am avut întrevederi aici în Moldova cu ministrul economiei şi cel al afacerilor externe şi i-am invitat la acest forum de afaceri, încurajându-i să utilizeze oportunitatea summitului şi pentru a promova interesele economice ale ţării voastre.

 
АK: Într-adevăr, politica se schimbă foarte repede în ultimul timp şi noi nu ştim chiar până la sfârşitul anului cum va fi constituită agenda următoarelor activităţi la Riga. În orice caz, am comunicat ministerului moldovean de externe şi ministerului economiei că aveţi posibilitatea să ne contactaţi direct şi să precizaţi sau să modificaţi în mod operativ unele chestiuni. Cât priveşte forumul de afaceri, modalitatea de înţelegere există, trebuie de beneficiat de posibilitatea când în Letonia se vor afla concomitent liderii aproape ai tuturor ţărilor.

De aceea noi suntem gata să colaborăm şi considerăm că lucrul acesta este normal, când noi întindem mâna noastră de ajutor politicienilor şi oamenilor de afaceri moldoveni pentru ca ei să viziteze în acest timp Riga pentru a soluţiona chestiunile care acum sunt mai greu de soluţionat în alte ţări.
IPN: O parte din politicienii moldoveni consideră că Republica Moldova ar putea adera la Uniunea Europeană deja în anul 2020, pentru aceasta în 2017 trebuie să obţină statutul de ţară candidat, iar cererea pentru obţinerea acestui statut trebuie depusă nu mai târziu de 2015, eventual în perioada în care Letonia deţine preşedenţia UE. Ce poziţie poate avea ţara dvs. dacă eventual, îi ajunge în mâini o astfel de cerere? Şi dacă nu este un secret, care poate fi poziţia fiecăruia dintre partidele pe care le reprezentaţi, spuneam, unul filo-european, altui filo-rus?
 
ILE: Experienţa noastră a implicat un proces destul de îndelungat, de la semnarea acordului de asociere în anul 1995 până la aderarea propriu-zisă în 2004. A urmat perioada din 2004 până în 2014 – primii zece ani în calitate de membru UE. Acum, începând cu 1 ianuarie 2014, suntem şi membri ai zonei euro. Am făcut totul pas cu pas şi suntem aici şi cu scopul de a împărtăşi cu voi experienţa noastră, de a vă oferi sprijinul nostru. În privinţa paşilor R. Moldova, UE ca şi organizaţie va avea o atitudine egală faţă de toţi membrii EaP şi va evalua progresul lor ca urmare a semnării acordului de asociere şi liberalizării regimului de vize.

Fiecare ţară îşi are calea sa şi dacă o ţară a ajuns să bată la uşă, aceasta va fi evaluată în conformitate cu circumstanţele existente. În calitate de parlamentar ales, la această etapă nu mă pot pronunţa (privitor la o potenţială decizie privind Moldova). Însă ce pot să spun este că ne dorim o Europă care să fie suficient de puternică şi sigură, având în vederea situaţia geopolitică legată de Rusia.

 

АK: Nu cred că această chestiune va apărea pe agenda partidului nostru pe parcursul anului viitor. Înţelegem foarte bine că lucrul acesta va rămâne de competenţa partidului pe care îl reprezintă colega mea şi în acest caz eu o susţin, aici nu pot apărea niciun fel de întrebări. Politica externă, indiferent de contradicţiile noastre, este comună şi coincide cu poziţia MAE şi poziţia Preşedintelui, astfel că în acest caz între noi nu există divergenţe.

Cât priveşte chestiunea cu privire la partidul proeuropean sau prorus, partidul nostru este unul proeuropean. Noi niciodată, nici în programul partidului şi nici într-un alt document, nu am pus la îndoială opţiunea europeană, integrarea europeană, acordul cu NATO ş.a. Cu alte cuvinte, d-voastră aţi sesizat foarte corect nuanţele, interesându-vă de situaţie în presa baltică, într-adevăr, se fac tentative de a ne atribui caracteristici ce nu ne sunt proprii. Relaţiile noastre cu Federaţia Rusă sunt de parteneriat, dar noi nu suntem un partid prorus.

IPN: Nu pot să nu vă întreb  şi despre atitudinea ţării şi a partidelor dvs privind criza din Ucraina, rolul Federaţiei Ruse în această criză, şi eventualele sau realele pericole pe care această criză le prezintă pentru Letonia? Vă întreb, pentru că, în contextul crize regionale, Republica Moldova se află, practic, în aceeaşi situaţie sau poate şi mai complicată pentru că, suplimentar la posibilităţile noastre, Letonia poate miza pe solidaritatea UE şi NATO.
 
ILE: Într-adevăr, situaţia geopolitică s-a schimbat şi suntem cu adevărat îngrijoraţi de ce se întâmplă în Ucraina. Suntem îngrijoraţi că Rusia încalcă normele dreptului internaţional, tratatele internaţionale şi integritatea teritorială a Ucrainei. Şi parlamentul, şi guvernul leton au declarat răspicat că ceea ce face Rusia nu este normal. Având o istorie comună (cu Ucraina), susţinem această cauză în toate organizaţiile internaţionale din cadrul UE şi NATO din care facem parte. Pledăm cu vigoare pentru faptul că acest conflict trebuie soluţionat.

Avem înţelegerea că şi conflictul îngheţat din R. Moldova este foarte periculos şi necesită o soluţie. Comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că astfel de conflicte îngheţate pot fi exploatate de Rusia. R. Moldova şi Ucraina se pot bizui pe poziţia Letoniei în aceste chestiuni; nici conducerea, nici societatea letonă nu-şi va schimba poziţia. Această problemă a fost foarte importantă în campania electorală recentă. Sunt mai mult decât sigură că rămânerea la conducere a coaliţiei actuale se datorează faptului că societatea letonă îşi doreşte ca ţara noastră să rămână puternic ancorată în UE şi NATO, iar noi pledăm pentru faptul ca şi alte ţări să adere la acest spaţiu sigur european.

 
АK: Voi răspunde succint: eu nu văd niciun pericol pentru Letonia, pentru că noi avem un acord cu NATO care garantează, în principiu, securitatea noastră şi, fireşte, solidaritatea cu UE.

La noi în Letonia, politica externă este coordonată cu liderii blocului de politică externă.
IPN: În acelaşi context, dar despre probleme practice şi reale mari pe care le are Republica Moldova în urma restricţiilor economice impuse de Federaţia Rusă: Cu ce poate ajuta Letonia, suplimentar la ceea ce se cunoaşte deja, pentru depăşirea acestei situaţii?
 

ILE: Vă oferim experienţa şi asistenţa nostră în mai multe domenii, de exemplu, în modernizarea producţiei, astfel încât R. Moldova să poată obţine conformitate cu standardele UE şi să intre pe pieţele europene. Vrem cu adevărat să ajutăm Moldova să deschidă porţile Europei. Ştim cum să o facem, pentru că înţelegem problemele şi situaţia din Moldova.

Înţelegem şi faptul că embargoul rusesc şi Uniunea Vamală nu este calea pe care Moldova poate deveni o ţară prosperă. Şi noi am avut timpuri când a trebuit să ne restructurăm economia şi exporturile, îndreptându-le de la piaţa rusească către pieţele europene. Aceasta este unica modalitate prin care poate rezista Moldova: să-şi restructureze exporturile într-un mod similar şi, desigur, să atragă investiţii din vest. De asemenea, este necesar să se implementeze reforma judiciară, să se lupte împotriva corupţiei, să se creeze un climat de afaceri mai bun. În toate aceste domenii, avem experienţa noastră, pe care suntem bucuroşi s-o împărtăşim.

АK: Da, este absolut corect, aici este vorba de o chestiune cu caracter politic. Noi suntem deja demult pe pieţele europene şi am înţeles că producţia proprie trebuie să concureze cu producţia de bună calitate din Europa şi de aceea acordăm atenţie, în primul rând, problemelor de marketing, promovării mărfurilor, ambalajului, procesării, pentru ca ele să corespundă standardelor Uniunii Europene. Din câte cunosc, azi-mâine, la Chişinău va sosi un specialist din serviciul nostru veterinar, Ministerul Agriculturii, care va acorda ajutor specialiştilor d-voastră pentru ca produsele care sunt astăzi foarte bune pentru piaţa d-voastră internă, să fie acceptabile, inclusiv, pentru consumatorii europeni. Pentru aceasta există unele nuanţe, alte abordări ale pieţelor europene şi noi suntem gata să devenim pentru d-voastră o bază de instruire.

În schimb, noi încercăm să pătrundem pe pieţele d-voastră, pentru că şi noi ne confruntăm cu unele greutăţi în cazul vânzării mărfurilor, ca urmare a unor restricţii aplicate de Federaţia Rusă, în special, în ceea ce priveşte produsele lactate, şi de aceea noi suntem, fireşte, foarte interesaţi. Noi ne-am înţeles cu ministrul d-voastră al economiei, că în timpul apropiat se vor întâlni camerele noastre de comerţ şi industrie, ele vor pregăti propunerile şi noi vom începe să lucrăm intens, dat fiind faptul că între noi nu există niciun fel de probleme la nivel politic, acordurile de nivel internaţional nu ne încurcă să lucrăm; noi dispunem de o rută aeriană directă, există expoziţiile comune, de exemplu, Riga Food ş.a. De aceea, noi sperăm foarte mult că oamenii de afaceri se vor găsi unul pe altul, iar politicienii le vor veni în ajutor. Dar pentru a ridica nivelul întrevederilor şi de a le imprima garanţii de stat, pentru ca să nu apară neînţelegeri între reprezentanţii businessului, noi tocmai am convenit pe parcursul vizitei actuale şi suntem gata să lucrăm în acest format în anul viitor.
 

IPN: Acum 20 şi ceva de ani, când ţările noastre au devenit independente, Moldova şi Letonia au pornit pe diferite căi în problema cetăţeniei şi integrării minorităţilor naţionale. Moldova a avut poate cea mai liberală poziţie posibilă, aplicând varianta „zero” pentru acordarea cetăţeniei tuturor locuitorilor ei, pe când Letonia, precum şi celelalte două state baltice, foste republici sovietice, au ales o abordare mai selectivă, poate chiar restrictivă. De ce atunci, problemele legate de minorităţi au rămas cam aceleaşi pentru ambele state sau pentru ambele abordări?
ILE: Ca jurist de profesie, pot să vă explic cadrul legal al acestor chestiuni. Când ne-am redobândit independenţa, am avut cetăţenii Letoniei independente şi copiii lor; şi le-am dat posibilitatea altor cetăţeni ai fostei URSS să aleagă dacă doresc să-şi demonstreze loialitatea faţă de Letonia independentă. Acesta este un proces de naturalizare firesc în toată lumea, care arată că eşti loial, că ştii limba, istoria, Constituţia statului în care trăieşti.

Am modificat Legea Cetăţeniei pentru a da posibilitatea copiilor născuţi după 1991 să devină cetăţeni prin naştere, însă unii părinţi nu se folosesc de această oportunitate, din dorinţa de a păstra legăturile cu Rusia şi de a putea călători mai uşor în Rusia, de exemplu. Totodată, ei sunt cetăţeni loiali, ei trăiesc într-o ţară liberă, unde se bucură de toate drepturile oferite minorităţilor, cum ar fi predarea în limbile rusă, ucraineană, bielorusă sau altă limbă. A fost unica modalitate prin care Letonia şi-a putut redobândi independenţa şi a putut să se reîntoarcă în sânul familiei europene la care aparţinuse înainte de ocupaţia sovietică.

Însă, există şi persoane care nu acceptă schimbarea, care neagă existenţa ocupaţiei, care nu vor să fie în Europa, pentru că sunt loiali unei alte ţări. Astfel, cred că abordarea letonă, lituaniană şi estoniană a fost unica pe care se putea merge; aceste ţări nu ar fi fost niciodată în UE şi NATO altfel.

 
АK: Desigur, avem diferite abordări ale acestei probleme, noi considerăm că aceasta a fost cea mai mare greşeală. Noi şi atunci, şi acum nu înţelegem, de ce Parlamentul nu a adoptat varianta zero a cetăţeniei. Lituania a atins acest nivel şi ei nu au avut probleme atât de mari cu cei care nu sunt cetăţeni. Astăzi la noi cei care nu sunt cetăţeni constituie 15% din populaţie, care sunt lipsiţi de drepturi, inclusiv politice. Ei poartă întreaga povară fiscală, dar nu pot participa activ la alegeri nici în calitate de alegători şi nici în calitate de aleşi. Din păcate, aceasta se întâmplă la toate nivelurile, atât la cel naţional, cât şi la nivelul administraţiei publice locale.

Noi considerăm că recomandările OSCE cu privire la acest segment concret trebuie să le îndeplinim, luptăm şi continuăm să insistăm asupra faptului că trebuie să fie simplificat programul de naturalizare. Considerăm că cerinţele sunt astăzi destul de dure, în special, faţă de persoanele mai în vârstă de 60 de ani.

De aceea consider că, da, problema aceasta este în republica noastră destul de acută până în ziua de azi şi de aceea noi nu ne putem consolida şi nu putem să ne desprindem de unele lucruri care ne dezbină. În opinia partidului meu, într-adevăr, este o mare greşeală de a menţine o „armată” atât de mare de persoane fără cetăţenie.

 
IPN: Aproape de un an Letonia se află în zona euro, puteţi face deja unele concluzii privind beneficiile şi responsabilităţile. Moldovenii ar trebui să-şi dorească să se afle în aceeaşi situaţie sau nu?

 
ILE: Atunci când am organizat referendumul privind accederea la UE în anul 2003, ştiam deja că aderarea la zona euro într-o bună zi va fi o consecinţă firească. A depins de economia noastră şi de capacitatea noastră de a o dezvolta când urma să vină acea zi. Ştiam de la vecina noastră, Estonia, care aderase la zona euro cu un an mai devreme, că cetăţenilor le trebuie ceva timp să se obişnuiască cu banii noi şi să nu mai calculeze preţurile noi şi cele vechi. Astfel, am implementat o tranziţie bună, graduală de la Lat, care a fost şi unul din simbolurile independenţei noastre, la Euro.

La început, oamenii se temeau un pic că vor creşte preţurile sau se va întâmpla altceva rău, dar, nouă luni de atunci, putem vedea că economia noastră rămâne stabilă. Şi calculatul preţurilor s-a dovedit a nu fi o problemă atât de mare în cele din urmă; în primele şase luni, preţurile se afişau în ambele monede, iar în prima lună totul se mai putea cumpăra cu laţi, care puteau fi schimbaţi în bănci.

A fost un proces calm, care va fi benefic pentru întreaga zonă baltică. Anul viitor, când şi Lituania va adera, toate cele trei state baltice vor fi membre ale zonei euro, ceea ce sperăm că va duce la atragerea mai multor investitori în regiune, fapt care este important şi în lumina situaţiei geopolitice, având în vedere obiectivul nostru de a ne orienta piaţa către Europa occidentală şi mai puţin spre Rusia.
АK: La spusele colegei mele, voi mai adăuga că partidul nostru, care este unul social-democrat, a avut mari temeri în legătură cu introducerea euro, pentru că ne temeam că oamenii vor suferi la rotunjirea preţurilor, la scumpirea unor mărfuri şi servicii şi că cheltuielile, legate de această trecere, vor fi puse pe umerii consumatorilor. Temerile noastre s-au adeverit parţial. Într-adevăr, au fost ridicate neîntemeiat preţurile la un şir de produse şi servicii, deşi timp de jumătate de an până la aceasta şi jumătate de an după aceasta  procesul a fost monitorizat. Aceasta-i prima, şi a doua – nu uitaţi că politica noastră monetară din ultimii zece ani nu a fost independentă, ea a depins în mod foarte strâns de euro şi de aceea nu a utilizat niciodată de instrumentele de reglementare, pentru a diminua nivelul inflaţiei sau pentru a reduce din criză. În orice caz, dependenţă a existat, de aceea tranziţia a fost una pur practică, ea nu a fost dureroasă, pentru că în Letonia demult nu a existat o politică monetară de sine stătătoare.

Populaţia a acceptat repede, foarte repede noutatea, adică nu a existat niciun fel de şoc, tranziţia a fost foarte elastică, nu au existat plângeri de la populaţie, precum că, de exemplu, nu au înţeles politica bancară sau comerţul cu amănuntul, în acest sens a fost pregătit totul.

Cât priveşte opţiunea Moldovei, eu cred că în cazul acesta trebuie să reieşiţi din dorinţa proprie de a menţine moneda naţională, ca să influenţaţi în mod real politica monetară, inclusiv cea fiscală, pentru că politica fiscală va fi imediat conectată la zona euro. Există ţări în Uniunea Europeană care beneficiază de o monedă unică, există ţări care şi-au păstrat propria monedă, specialiştii se ceartă, discută în contradictoriu între ei, ce este mai convenabil. Noi, probabil, peste vreo cinci ani vom putea spune exact, astăzi este foarte complicat să vorbim despre câştigul real, inclusiv despre afluxul real de bani în economie, pe cât de mult a simplificat lucrul acesta climatul investiţional în Letonia. De aceea este foarte complicat să recomandăm ceva în acest caz concret.

Totodată, am putea aprecia cu toată certitudinea relaţiile dintre ţările noastre ca fiind foarte prietenoase, noi avem foarte multe lucruri comune din trecut, din prezent şi viitor, noi putem şi trebuie să ne ajutăm reciproc.

IPN: Vă mulţumim!