Infrastructura critică a Ucrainei vs. ponderea energetică a Rusiei: “războiul nervilor”. Analiză de Dionis Cenușa

Op-Ed
	Pe durata acestei ierni, va avea loc un „război de nervi” acerb. Pe de o parte, cu asistența occidentală, Ucraina va trebui să-și asigure un sistem energetic viabil pentru a putea extinde eficient geografia contraofensivei. Iar, pe de altă parte, Rusia va fi nevoită să asigure protecție și reziliență exporturilor sale de resurse energetice împotriva noilor sancțiuni occidentale...
Dionis Cenușa, Columnist principal

Infrastructura critică energetică a Ucrainei ar putea reprezenta una din principalele ținte ale agresiunii rusești pe toată durata iernii. Recâștigarea Hersonului de către armata ucraineană a demonstrat că patriotismul ucrainean, în combinație cu ajutorul occidental, poate duce la impasul și retragerea forțelor rusești. Asistența militară alocată Ucrainei de către statele NATO de la începutul războiului (în valoare de circa 40 miliarde de dolari) au jucat un rol esențial. Până la finele lui noiembrie 2022, SUA și UE au oferit asistență militară în valoare totală de circa 23 miliarde de euro (IPN, Noiembrie 2022). Acest ajutor permite menținerea potențialului militar ucrainean în tonus, iar permanentizarea lui va avea o valoare adăugată. Industria militară din unele state NATO este concentrată pe producerea și livrarea de echipament militar de tip sovietic pentru a susține armata ucraineană. De asemenea, există un demers puternic în favoarea tranziției de la donații voluntare din partea statelor UE/NATO către Ucraina la achiziții în baza de contracte pe termen lung (ECFR, Noiembrie 2022). În asemenea condiții, echiparea continuă a forțelor ucrainene va obține garanții solide. Toate aceste lucruri pun presiune enormă asupra Rusiei, care în vederea obținerii măcar a unui avantaj tactic a decis să anihileze infrastructura critică energetică a Ucrainei.

Printre principalele obiective care stau la baza motivației Rusiei de a anihila infrastructura vitală pentru economia și populația civilă ucraineană, calificabile drept „crime de război” și „acte de teroare”, s-ar putea număra următoarele: 1) slăbirea rezilienței societale în rândul ucrainenilor prin provocarea sau multiplicarea crizelor umanitare, ceea ce ar duce inclusiv la noi valuri de refugiați sau persoane intern deplasate; 2) ridicarea costurilor materiale pentru statul ucrainean legate de repararea și restabilirea furnizării curentului; 3) sporirea nevoii de asistență externă, care până la atacurile rusești asupra infrastructurii critice ajungea la 400 miliarde euro (IPN, Noiembrie 2022); 4) îngreunarea condițiilor pentru forțele militare ucrainene pe timp de iarnă, deoarece actorii externi sunt nevoiți să prioritizeze sprijinul militar concomitent cu cel acordat sectorului civil (infrastructura socială, serviciile publice pentru civili etc.).

Este cert faptul că Rusia urmărește scopul ca Kievul să capituleze și să semneze un acord avantajos pozițiilor ruse pe teritoriul Ucrainei – legitimarea anexării părților aflate sub ocupație rusească în interiorul regiunilor ucrainene Herson, Zaporojie, Donbas și Luhansk, stoparea contraofensivei ucrainene spre sud și est și căutarea unor soluții urgente pentru deblocarea sancțiunilor (măcar parțială). Recent, Ministrul rus al Finanțelor Anton Siluanov a admis că ar fi în proces de examinare a posibilităților de a face un schimb între activele occidentale înghețate de partea rusă și respectiv cele deținute de Rusia, sancționate de UE în contextul războiului rusesc împotriva Ucrainei (fiind vorba de circa 60 miliarde de euro). Asemenea demersuri sunt sortite eșecului cât timp agresiunea rusească nu încetează. Contrar acestora, factorii de decizie la nivel european discută despre al nouălea pachet de sancțiuni (Reuters, Noiembrie 2022), care ar urma după ultimul val de sancțiuni de la începutul lunii octombrie.

În prezent, UE și state din G7 sunt pe ultima sută de metri în negocierile privind plafonarea prețurilor la petrolul rusesc, deși, în interiorul UE există încă viziuni contradictorii dintre limita de 20-30 dolari pentru baril (Polonia) și cea de 70 dolari (Grecia și Malta). De asemenea, Comisia Europeană a propus introducerea unui plafon de 275 euro per MWh la gaze naturale (2,974 euro per 1,000 m3). În realitate, acest plafon este prevăzut ca mecanism de corecție împotriva intrumentalizării gazului de către Rusia în scopuri geopolitice. Deocamdată, plafonul la gaze naturale este prevăzut ca ceva temporar. Dacă este acceptat de statele UE, atunci acesta va putea fi activat începând cu ianuarie 2023. Cu toate aceste, scepticii din rândul statelor UE consideră că această plafonare nu ar corespunde obiectivului de a reduce prețul la gaze naturale. Cealaltă tabără este însă preocupată de asigurarea livrărilor de gaze naturale (Euroactiv, Noiembrie 2022), care necesită contracte pe termen lung și respectiv intervenționism minim în formarea prețului. Plafonarea eficientă a prețurilor la petrol și gaze naturale ar putea limita efectele pârghiilor petro-gaziere ale Rusiei utilizate împotriva solidarității UE față de Ucraina, pe de o parte, și pentru finanțarea războiului, pe de altă parte.

Efectele neașteptate ale nimicirii infrastructurii ucrainene

Intensificarea atacurilor asupra infrastructurii energetice a agravat situația populației civile din spatele liniei de front. Pe acest fundal negativ, efortul politico-diplomatic ucrainean privind atribuirea Rusiei calificativului de “stat terorist” s-a materializat la nivel internațional. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a declarat regimul din Rusia, adică acel condus de Vladimir Putin, drept unul “terorist” cu 99 de voturi și o abținere din partea Turciei (13 octombrie), urmată de o rezoluție cu un mesaj similar, adoptă de delegațiile parlamentare ale celor 30 de state membre ale NATO (21 noiembrie). Ultimul for internațional, care a stabilit că Rusia finanțează terorismul este Parlamentul European, cu 494 voturi în favoare, 58 – împotrivă și 44 de abțineri (23 noiembrie). Următorul obiectiv ar putea fi adoptarea unei asemenea rezoluții de către Adunarea Generală a ONU.

Dacă nimicirea infrastructurii critice ucrainene se va solda cu vreo criză umanitară (inclusiv scenariul unei crizei epidemiologice) de proporții, atunci Rusia riscă să primească calificativul de regim „terorist”  inclusiv în cadrul ONU. Cea mai recentă rezoluție din cadrul Adunării Generale a ONU cu privire la reparațiile de război pentru Ucraina a adunat 94 de voturi favorabile, 73 – abțineri și 14 – contra (14 noiembrie). În cazul unor rezoluții anterioare cu privire la Ucraina, susținerea a fost mai ridicată: a) rezoluția privind recunoașterea integrității teritoriale ucrainene din 12 octombrie a fost susținută de 143 de state (5 – împotrivă și 35 – abțineri); b) rezoluția privind recunoașterea agresiunii rusești împotriva Ucrainei din 2 martie a avut 141 voturi pozitive (5 – împotrivă și 35 – abțineri).

Tabel: Rezoluțiile legate de Ucraina adoptate de forurile internaționale împotriva Rusiei

Sursa: Compilația autorului cu referință la www.un.org, www.coe.int, www.nato.int, www.europarl.europa.eu

Riscurile pentru Rusia și implicațiile pentru piața energetică regională

Rusia este conștientă de faptul că supraviețuirea acestei ierni de către Ucraina va degrada pozițiile rusești atât pe câmpul de luptă (Ucraina) cât și pe plan internațional (Occidentul). Acest risc are o probabilitate foarte ridicată, iar impactul său poate fi fatal pentru regimului Vladimir Putin. Anume din aceste considerente, bugetul federal rus a fost ajustat pentru anii 2023-25 în vederea majorării cheltuielilor pentru agențiile de forță și armata rusă cu circa 40-50% (MoscowTimes, Noiembrie 2022). E vorba de circa 150 miliarde de euro (aproximativ 9 trilioane de ruble). Creșterea bugetului pentru pilonii „de forță” ai regimului lui Putin are o dublă semnificație  – prevenirea și reprimarea unor eventuale proteste în masă organizate de către opoziție (pe interior) și protecția teritoriilor ocupate împotriva contraofensivei ucrainene (pe exterior – în Ucraina).

Costurile pentru supraviețuirea regimului se ridică, în timp ce veniturile din exporturile de resurse energetice scad ca urmare a sancțiunilor occidentale. Doar în luna octombrie, Rusia nu a obținut circa 124 milioane de euro (7.5 miliarde de ruble) din vânzările de petrol. Intrarea în vigoarea a embargoului la importul pe mare a petrolului rusesc de la data de 5 decembrie 2022 și eventualitatea plafonării prețului la petrolul rusesc va crea probleme adiționale pentru stabilitatea balanței de plăți. Concomitent, în condițiile decuplării UE de importurile de gaz rusesc, partea rusă prognozează reducerea cu circa 40% a exporturilor de gaze până în 2025 (205,6 miliarde m3 anual în 2021 față de 142 miliarde m3 estimați până la finele lui 2022 și respectiv doar 125,2 miliarde m3 în 2023). Acest lucru ar putea provoca pierderi în valoare de 6,3 miliarde de euro (400 miliarde de ruble), dar și imposibilitatea de a vinde circa 100 miliarde m3 din cauza posibilei pierderi a pieței europene.

Pentru a depăși handicapurile din sectorul energetic, care începe să simtă efectele usturătoare ale sancțiunilor occidentale (la care s-ar putea adăuga un cel de-al nouălea pachet de sancțiuni al UE), companiile energetice rusești își ajustează prioritățile pentru investițiile capitale. Astfel, Gazprom a aprobat un nou pachet de investiții pentru 2023, în valoare de 36,5 miliarde de euro (sau 2,3 trilioane de ruble față de 1.9 trilioane în 2022 și respectiv 1.1 trilioane de ruble în 2021). Astfel, Rusia vrea să majoreze resursele financiare pentru diversificarea exporturilor de gaz natural (cu circa 70% în 2023 față de 2022). Intenția constă în sporirea capacităților de producție a GNL (Yamal, Yakusk și Irkutsk) și respectiv a capacităților de export prin intermediul gazoductelor cu țeavă orientată spre China (“Puterea Siberiei”). Adițional, Rusia planifică să susțină aspirațiile Turciei de a deveni un „hub energetic” regional (Reuters, Noiembrie 2022). Președintele Tayyip Erdogan intenționează să capitalizeze pe seama decuplării energetice între UE și Rusia pentru a redirecționa gazul rusesc. Împreună cu importurile din Asia Centrală (Interfax, November 2022), gazul rusesc va consolida rolul turcesc în tranzitarea gazului euroasiatic spre piețele occidentale. Acest scenariu devine cu atât mai mult posibil după ce Gazprom a formulat niște amenințări indirecte despre reducerea exportului de gaze prin Ucraina la finele lui noiembrie. Rusia vrea să folosească ca pretext faptul că Ucraina stochează în depozitele sale circa 50 milioane m3 de gaz (Bloomberg, Noiembrie 2022), pe care guvernul moldovean l-a achiziționat de la operatorul MoldovaGaz (50% aparțin Gazprom-ului) în calitate de rezervă strategică.

Reanimarea infrastructurii energetice ucrainene – prioritate pe timp de iarnă

Atacurile aeriene asupra capacităților de producție energetică ucrainene au început pe 10 octombrie (IPN, Octombrie 2022). De la începutul războiului, Rusia a distrus circa 700 de elemente ale infrastructurii critice ucrainene, dintre care și instalații energetice. Până pe 27 noiembrie, partea rusă a desfășurat șapte atacuri masive cu scopul distrugerii infrastructurii energetice din Ucraina. A fost înregistrată prima pană de curent la scară națională (BBC, Noiembrie 2022). Deși doar 19 din 70 de rachete lansate de Rusia au depășit sistemul de apărare ucrainean, acestea au produs cele mai mari distrugeri din octombrie încoace. Pe 27 noiembrie, deficitul de producție din sistemul energetic ucrainean constituia circa 20%, iar furnizorii de energie sunt nevoiți să limiteze livrările de electricitate pentru a menține sistemul funcțional.

Atacul rusesc asupra infrastructurii critice din 23 noiembrie a afectat funcționarea a trei centrale atomice (în Netișin, Varaș and Iujnoukrainsk), aflate sub control ucrainean, care în lipsă de curent au trecut în regim urgență. Pe lângă aceasta, sub risc major de accident se află centrala atomică de la Zoporojie (cea mai mare din Europa), care nu este alimentată cu energie în mod adecvat. Aceasta este controlată de militarii ruși și folosită pentru a reține avansarea contraofensivei ucrainene și a extorca atenție internațională. În cazul unui scenariu negativ, nu doar lipsa de electricitate pe tot teritoriul Ucrainei va fi o problemă (Forbes, Noiembrie 2022). Dacă toate cele 15 reactoare ucrainene sunt afectate, nu doar cetățenii ucraineni, ci toată populația Europei se va afla în primejdie de dezastru nuclear, care ar putea fi de zeci de ori mai grav decât cel produs de accidentul de la Chernobyl (aprilie 1986).

Pe termen scurt și mediu, UE deja a anunțat despre înființarea în Polonia a unui centru de acumulare a donațiilor din partea statelor UE și G7 pentru repararea și relansarea infrastructurii energetice (UE, Noiembrie 2022), distruse de atacurile cu rachetă, aeriene și cu drone kamikadze. De asemenea, UE a redirecționat tehnică din Lituania (200 de transformatoare și un autotransformator) și Letonia (un autotransformator), inclusiv 40 de generatoare pentru spitale mici și mijlocii (din stocurile europene „rescEU” situate în România). Pe durată lungă, Ucraina planifică să construiască cu ajutorul SUA un reactor modular mic (SMR). Potrivit anumitor estimări, un SMR ar costa în jur de un miliard de dolar, iar pentru înlocuirea unei centrale atomice similare celor care operează în Ucraina ar fi nevoie de minim 6 reactoare modulare mici (Unian, Noiembrie 2022).

Pe lângă restabilirea infrastructurii critice este nevoie de livrarea unui număr suficient de sisteme anti-rachetă, dar și continuarea eforturilor pentru pregătirea civilă împotriva riscurilor legate de lipsa de curent pe timp de iarnă. Autoritățile ucrainene fac recomandări specifice pentru populație în privința asigurării cu surse alternative de electricitate și lumină (generatoare, lanterne, lumânări, chibrituri etc.), produse alimentare (conserve, etc.), medicamente și obiecte (plapome, haine călduroase, saci de dormit etc.). Experiența ucraineană trebuie să fie transferată și către statele din vecinătate, afectate de paralizarea sistemului energetic ucrainean, precum Moldova (unde autoritățile centrale ignoră deocamdată aspectele legate de pregătirea civilă a populației).

În loc de concluzii...

Atacurile rusești împotriva infrastructurii critice ucrainene evidențiază faptul că opțiunile Rusiei se îngustează. Prin urmare, se încearcă instrumentalizarea iernii cu scopul obținerii unui avantaj tactic împotriva contraofensivei ucrainene. În condițiile în care sancțiunile occidentale lovesc în exporturile petro-gaziere rusești, reducerea veniturilor bugetare slăbește la rândul său mașinăria de război rusă. Acest lucru motivează Rusia să atace cu o brutalitate sporită elementele sectorului energetic ucrainean.

Pe durata acestei ierni, va avea loc un „război de nervi” acerb. Pe de o parte, cu asistența occidentală, Ucraina va trebui să-și asigure un sistem energetic viabil pentru a putea extinde eficient geografia contraofensivei. Iar, pe de altă parte, Rusia va fi nevoită să asigure protecție și reziliență exporturilor sale de resurse energetice împotriva noilor sancțiuni occidentale. 

Această analiză este realizată pentru Fundația germană Hanns Seidel și Agenția de Știri IPN.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.