În această ţară trăiesc oameni cu diferite posibilităţi
Democraţiile occidentale au asigurat o calitate înaltă a vieţii pentru întreaga populaţie prin politici sociale.
Săptămâna trecută, la Hînceşti, circa 5 mii de oameni au venit să asculte discursul electoral rostit de Marian Lupu, lider de echipă şi cap de listă la PD. Partidul Democrat s-a lansat în campanie cu toate forţele sale, prin formă, dar şi prin conţinut. Multe afişe ale multor concurenţi împodobesc traseele rutiere ale ţării, numai că liderul de pe afiş nu prea are ce spune oamenilor, iar la adunările lor nu se adună circa 5 mii de alegători. Încă astă vară, Partidul Democrat a lansat agenda socială pentru Republica Moldova. A fost un prim semnal că PD nu va merge pe un capitalism sălbatic, ci va ţine cont de faptul că în această ţară trăiesc oameni cu diferite posibilităţi. şi în general, nu toţi pot fi rechini al businessului. În acelaşi timp, orice om vrea să trăiască omeneşte. Azi, nu peste decenii, nu când va împlini onorabila vârstă de 90 de ani. La Hînceşti, liderul PDM a declarat că dezideratul politic al PDM în această campanie este ca viitoarea guvernare a ţării să fie una cu un program preponderent de stânga, mai bine zis un guvern social orientat, care ar pune în capul locului întâi de toate soluţionarea gravelor probleme sociale cu care se confruntă societatea: lipsa locurilor de muncă, salariile şi pensiile insuficiente, un sistem de ocrotire a sănătăţii şi cel al educaţiei, care cer o reformare fundamentală la fel ca şi multe, multe altele. “Vom impune instituţiile statului ca politicile administrative să ţină cont de nevoile marii majorităţi a populaţiei Moldovei, care este prea săracă pentru ca să mai accepte amatorism, populism, extremism!», a spus în faţa miilor de oameni Marian Lupu.
Probleme avem însă multe. şi le ştim, numai că puţin cui îi pasă de problemele noastre. Sarcina de bază pe care şi-o propune PDM este crearea unor noi locuri de muncă. Ministrul economiei Valeriu Lazăr deja a demonstrat că problema şomajului are soluţii, prin atragerea de noi investiţii străine aşa cum s-a procedat în cazul proiectului moldo-german Draxelllmaier, proiect economic de anvergură în derulare la Bălţi şi care presupune construcţia unei mari întreprinderi de producerea utilajelor electronice pentru automobile având o capacitate de 5000 de locuri de muncă. De salarii şi pensii, cum s-ar zice: No comment! Corupţia rămâne cu domiciliul în Republica Moldova, prin spitale nu prea avem linguri şi furculiţe, în şcoli nu are cine sta la catedră, copii cu bunici, părinţi în Padova ş.a.m.d. Având în spinare toate aceste mizerii şi lipsuri, clasa noastră politică, aproape zilnic, se avântă în dezbateri globale şi sterile. Când de fapt, aici, sub nasul dânşilor, milionul de cetăţeni, nu prea are ce mânca, nu are cu ce achita serviciile comunale, nu are un ban de săpun, de pelinci, de plombat un dinte.
Haideţi puţin să vedem ce înţelegem prin politică socială. Politică socială este în primul rând un set întreg de politici publice care urmăresc realizarea protecţiei sociale şi a bunăstării. Aşa spun disciplinele academice. Politică socială nu înseamnă numai mărimea pensiei. Politică socială este un domeniu multidisciplinar, concepte şi metode economice, ştiinţă politică, sociologie, asistenţă socială, psihologie, management, filozofie şi drept. Politica socială înseamnă o gamă largă de fenomene sociale şi economice legate de bunăstarea la nivel individual, familial sau la nivelul colectivităţii. şi care cuprind practici administrative şi politici în domeniul serviciilor sociale, servicii medicale, asigurări sociale, educaţie, angajare şi formare profesională, servicii comunitare, locuinţe, dar şi multe altele cum ar fi bunăoară criminalitate, handicap, şomaj, sănătate mintală, bătrâneţe, discriminare de rasă, etnie, gen, sărăcie şi inegalitate economică.
Iată ghemul cel încâlcit al problemelor sociale care statul trebuie să-l dezlege. Pentru această muncă, cetăţenii, din când în când, îşi aleg aleşii - deputaţi şi guverne. În această ordine de idei, Marian Lupu declară următoarele: «Nu mai vrem un stil de gestionare care se aseamănă mai degrabă unui joc de noroc şi nu unui plan strategic. Viitorul preşedinte, viitorul prim-ministru trebuie să impună un astfel de stil de muncă guvernului, prin care executivul să aibă fixate încă din start anumite ţinte economice. Iar noi PDM, vom milita exact pentru asta!»
Nu suntem noi chiar primii în promovarea politicilor sociale. Trebuie doar să învăţăm din experienţa altora care, atunci când le era mai greu, au pus în capul mesei nevoile omului fără conturi în bancă. Avem modelul suedez al anilor 30, al celui britanic din timpul războiului (1942) sau al celui german de după război. Toţi au generat politici sociale care, ulterior, au asigurat o calitate înaltă a vieţii pentru întreaga populaţie. Aşadar, ţările din Occident, au ajuns la un nivel înalt de dezvoltare prin politici sociale, şi fireşte, obligatoriu, prin dinamism economic. Apropo de Europa şi de clasa ei de mijloc. După Tratatul de la Maastricht, politica socială în UE îşi ocupă locul în topul celor mai importante politici comunitare. Acolo se trăieşte aşa cum se trăieşte, dar ştim că binişor, pentru că democraţiile occidentale au ajuns să aloce resurse importante pentru bunăstarea socială. şi asta se întâmplă indiferent de partidele care vin la putere. La noi însă nimeni nu şi-a propus promovarea la nivel de stat a politicilor sociale.
Pentru fosta guvernare comunistă, politica socială însemna doar nişte iniţiative caritabile izolate. Veneau străinii, renovau şcoli, apeducte, spitale sau grădiniţe, iar fruntaşii comunişti erau printre primii la tăiatul panglicilor şi la pozatul în camerele de luat vederi. Am ajuns până la primitivism social, astfel încât să avem asfalt electoral, gaze electorale, orez electoral, ulei ideologic, vodcă umanitară etc. etc., gastro - alimentare propagandistice, toate de altfel preelectorale şi niciodată postelectorale.
Vasile Groza