Raportul global privind salariile

ILO spune că, criza economică a redus în jumătate creşterea salariilor la nivel mondial

GENEVA (Ştirile ILO) – Criza economică şi financiară a redus în jumătate creşterea salariilor la nivel mondial între anii 2008 - 2009, conform unui comunicat recent al Biroului Internaţional al Muncii (BIM).

„Raportul Global privind Salariile 2010/2011 -  Politici salariale pe timp de criză” care analizează datele a 115 ţări sau echivalentul a 94% din aproximativ 1,4 miliarde de salariaţi din întreaga lume, spune că, la nivel mondial, creşterea în mediu a salariilor lunare a scăzut cu 2,8% în 2007, până la debutul crizei, cu până la 1,5 % în 2008 şi cu 1,6% în 2009. Dacă excludem China, creşterea salariului a scăzut până la 0,8% în 2008 şi 0,7% în 2009.

Raportul indică variaţii semnificative ale ratelor de creştere ale salariilor la nivel regional. În timp ce creşterea salariilor s-a redus, dar a rămas pozitivă în mod constant în Asia şi America Latină, alte regiuni, precum Europa de Est şi Asia Centrală, au suferit o cădere dramatică. Douăsprezece din cele 28 de economii avansate au cunoscut o cădere la nivelul salariilor reale în 2008, iar şapte au prezentat această tendinţă în 2009.

Cel mai mare declin al creşterii salariilor reale este întâlnit în Europa de Est  şi Asia Centrală , unde – conform cifrelor oficiale – creşterea salariilor reale a scăzut de la aproximativ 17,0 % în 2007 la 10,6 % în 2008 şi la –2,2 % în 2009. De asemenea, creşterea salariilor reale a scăzut şi în Europa Centrală şi de Est, de la 6,6 % în 2007 la 4,6 % în 2008 şi  – 0,1 % în 2009. Exemplele reflectate în raport  denotă că în Federaţia Rusă şi Ucraina, ţări cu populaţie mare, tendinţele salariilor au reflectat micşorări economice considerabile în 2009. În timp ce Polonia a reuşit să menţină creşterea pozitivă a salariilor, Ungaria reprezintă cazul în care combinaţia ratei de inflaţie de 4% şi îngheţurile masive ale salariilor nominale au erodat Paritate Puterii de Cumpărare (PPC) în 2009.

“Acest studiu arată o altă faţă a crizei continue în domeniul ocupării forţei de muncă”, a menţionat Juan Somavia, Directorul General al ILO. “Această recesiune, nu numai că a fost dramatică pentru milioane de oameni, care şi-au pierdut locul de muncă, ci, de asemenea, i-a afectat şi pe acei care şi-au păstrat locul de muncă, fiind redus, în mod dramatic PPC şi bunăstarea generală a acestora.”

Raportul – al doilea în acest domeniu, publicat de către ILO în 2008 – privind impactul general pe termen scurt al crizei asupra salariilor, trebuie analizat în contextul declinului pe termen lung al proporţiei salariilor în venitul total, o ruptură din ce în ce mai mare între creşterea productivităţii şi salariilor, precum şi inegalitatea crescândă şi răspândită între venituri.

În particular, acesta specifică faptul că din a doua jumătate a anilor 90, numărul persoanelor care primesc un salariu mic  – definit ca fiind două treimi dintr-un salariu mediu – a crescut cu mai mult de două treimi în ţările cu date disponibile.

Orientându-ne spre viitor, raportul spune că ritmul de recuperare economică va depinde, cel puţin parţial, de măsura în care familiile vor putea să-şi utilizeze salariile pentru a spori consumul.

“Stagnarea salariilor a reprezentat un declanşator important al crizei şi continuă să afecteze recuperarea multor economii”, a adăugat Juan Somavia. “Ne confruntăm cu o deficienţă a cererii agregate pe lângă multele necesităţi nerezolvate şi o rată crescută a şomajului. Persoanele responsabile de elaborarea politicilor macroeconomice trebuie să acorde mai multă atenţie ocupării forţei de muncă şi salariilor, pentru ca astfel să consolideze recuperarea economică înceată şi să facă faţă dezechilibrelor sociale şi economice pe un termen mai lung”.

Principalele concluzii ale raportului includ:

• 50 % din ţări şi-au ajustat salariile minime, fie ca parte a procesului obişnuit de revizuire a salariului minim, fie fiind corelată protecţiei/menţinerii PPC a lucrătorilor vulnerabili. Acest lucru reprezintă punctul de plecare de la crizele anterioare în timpul cărora îngheţarea salariului minim era o normă.
  
• Pentru lucrătorii cu salarii mici, care, în mod special, sunt expuşi riscului de a cădea în sărăcie, există necesitatea unei articulaţii îmbunătăţite între salariul minim şi politicile sociale şi cele ale pieţei muncii.
  
• În ţările în care negocierile colective cuprind mai mult de 30% din angajaţi, iar salariile minime reduc gradul de  inegalitate în cea de-a doua jumătate a părţii de jos din cadrul grilei de salarizare, există o aliniere majoră între salarii şi productivitate.
  
• Negocierile colective şi salariul minim, împreună cu politicile de venituri bine elaborate, pot majora veniturile lucrătorilor în timpul recuperării.

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să contactaţi Departamentul comunicare şi informare publică al ILO la: +4122/799-7912, communication@ilo.org