Liderul sovietic Mihail Gorbaciov a promovat reformele politice, care au scos în stradă „ciripitul” din bucătăriile sovietice, dar s-au dovedit a fi demolatoare pentru „imperiul răului”, URSS. Declarații în acest sens a făcut Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, în cadrul dezbaterii publice la tema „Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS?”, care a avut loc la Agenția de presă IPN.
Expertul a menționat că în ultima perioadă a președinției sale, liderul sovietic era depășit de evenimente. Dar la acea vreme deja reușise decizia privind pluripartidismul și eliminarea articolului 6 din constituție privind rolul conducător al PCUS. „Importanța deciziei a ieșit în evidență atunci când Gorbaciov a ocupat postul de președinte al Uniunii Sovietice, marcând că centrul de luare a deciziilor nu mai aparține „politbiuro” și că trebuie revăzut întregul sistem greoi de luare a deciziilor”.
Și dacă nomenclatura de partid se împotrivea „perestroicăi”, Gorbaciov a fost susținut de cetățeni tot timpul și până în ultimul moment. Acest lucru l-am văzut la alegerile din 1989. În parlamentele naționale au ajuns fronturile populare, cei care pledau pentru renașterea națională. „În Rusia, Elțin a fost susținut de oameni în confruntarea lui cu Gorbaciov. Ei au fost masiv pentru Elțin. Aceasta i-a dat de înțeles lui Gorbaciov că nu se poate vorbi despre aplicarea forței în cadrul contrapunerii”.
Vorbitorul a amintit despre referendumul din 1 decembrie 1991 din Ucraina, la care au participat 82 la sută din cetățenii cu drept de vot, dintre care peste 90 la sută au votat pentru independența Ucrainei. „Majoritatea populației din Donbas și Lugansk, 54 la sută au votat pentru independența Ucrainei. Ce mai poți face, dacă lucrurile au ieșit de sub control?”.
Expertul a invocat că în contrabalanță, în perioada anilor 87, 88 se pregătea denunțarea tratatului de constituire a Uniunii Soviatice din decembrie 1924 și închegarea unei noi formațiuni de state suverane „cu o cu totul altă formulă” decât URSS. „În acest sens, reacția „GKCP” a fost una firească, pentru că peste tot există forțe conservatoare. Chiar și cu mâinile tremurânde, cum i-am văzut la televizor, ei înțelegeau că acesta este sfârșitul Uniunii Sovietice și au organizat puciul. După înâbușirea puciului, lucrurile au intrat într-o albie din care nu se mai putea ieși”.
Igor Boțan consideră că acei care au comis vărsările de sânge de la Tbilisi și Vilnius au dorit să provoace armata, au vrut să obțină revolta ei. „Și uite atunci, vine dictatura militară – dar deja fără Gorbaciov și fără Elțin. Dar nici chestia asta n-a mai funcționat. Astfel s-a ajuns la sfârșitul pe care îl cunoaștem... Noi trebuie să fim recunoscători, că lui Gorbaciov nu i-a mers reforma pe care o planifica, la fel și pentru modul în care acesta s-a repliat”.
Pe de altă parte, a accentuat expertul, noi vedem acum resentimentele rușilor și ale președintelui Putin, care pretind că „din cauza perestroicăi lui Gorbaciov URSS a pierdut, de fapt, cel de-al treilea război mondial, cel „rece”. Tot așa, vedem că politicile promovate de fostul centru pe parcursul a treizeci de ani , sunt, de fapt, revanșarde”.
Dezbaterea publică la tema „Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS?” este a 3-a ediție din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Ciclul de dezbateri este organizat de Agenția IPN cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
