Jertfind drepturile omului pe altarul himerelor despre omul viitorului –„liber și fericit” - elitele sovietice se pomeneau măcinate de mecanismele represive, pe care le dedicau „dușmanilor poporului”. De la Lev Troțki, (le-a impus ofițerilor țariști serviciul în Armata Roșie, luîndu-le familiile ostatici) și mareșalul Mihail Tuhacevski (a utilizat gaze pentru a reprima răscoala țăranilor din Tambov) până la protagoniștii eroilior lui Soljenițîn, regimul sovietic s-a autodevorat. Se poate presupune că și „perestroika” lui Gorbaciov putea să eșuieze în forme absolut NKVD-iste în cazul izbândei puciului din 1991 la Moscova. În acest sens s-a exprimat Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, în cadrul dezbaterii publice la tema „Drepturile omului și libertățile fundamentale în URSS: mituri și realități, care a avut loc la Agenția de presă IPN.
Expertul a insistat pe faptul că discrepanțele enorme dintre drepturile „pe hârtie” și cele reale au condus la destrămarea URSS. „Acest sistem din start era sortit pieirii, pentru că principalii lui făuritori au fost nimiciți de mașinăria pe care au instalat-o și utilizat-o în scopurile lor declarate. Și eu, și multstimații colegi, am adus exemple care ar trebui să împrospăteze memoria nostalgicilor după vremurile trecute... Practic toți (elita sovietică) au trecut prin asta”.
Până în prezent nu se știe dacă Stalin a murit de moarte bună sau nu, a afirmat vorbitorul. „Dar știm ce s-a întâmplat după aceasta (în conducerea de vârf): Jukov l-a arestat pe Beria, care a fost executat. Iar după plecarea lui Stalin, ceilalți din cadrul sistemului au început să se „mănânce” între ei. Hrușciov a fost primul (dintre conducătorii sovietici) care a fost eliberat din funcție fără urmări draconice. Iată una din urmările, roadele congresului 20 al PCUS, supranumită „dezgheț”, un fel de liberalizare. Lucrurile au început să revină la matrice. Dar nu peste mult timp a început perioada „stagnării”.
Igor Boțan consideră că primul (din cadrul conducerii URSS) care a încercat să scoată țara din impas a fost Iurii Andropov. El „a pus, de fapt, bazele „perestroicăi”. Deja în cadrul etapei respective, când oamenii au putut să-și exprime liber părerile, s-a produs zguduirea din temelie a regimului... Din acest punct de vedere, logica este absolut perfectă: regimurile în cauză nu pot rezista”, a opinat el.
Expertul a considerat oportun să se refere în context la actuala situație din Rusia. „Părerea mea este că, deși Rusia a făcut progrese, trecutul sovietic a lăsat urme adânci. Într-adevăr, toată lumea care a comunicat cu profesura din Rusia, ajunge la concluzia că sunt oameni cumsecade, dar ceea ce a făcut regimul lui Putin, în special, propaganda, ne arată câte pericole prezintă exploatarea nostalgiei. Convingerea mea este că ceea ce face Putin are o singură denumire - revanșizm”.
Expertul și-a consolidat opinia amintind că acum doi ani revista „The National Interest” a publicat un articol al liderului rus, în care acesta acuza că, după Primul Război Mondial, națiunile europene au tratat Germania nu tocmai corect. „Putin a justufucat, de fapt, revanșizmul german care a urmat. Printr-un șir de luări de atitudine, articole ale consilierilor săi, Putin a afirmat că documentele despre Europa (1947) de la Paris, de exemplu, se asemuesc păcii de la Brest, sugerând să se pună capăt „păcii rușinoase”, care s-a instaurat după dizolvarea Uniunii Sovietice. Aceasta nu înseamnă nimic altceva decât voința Rusiei de a recuceri teritoriilor pierdute - se întâmplă acum în Ucraina, (cu atrocități nemaivăzute în) Bucea, Irpen, Izium. Iată efectele utilizării nostalgiei ca instrument propagandistic”, a conchis expertul.
Dezbaterea publică la tema „Drepturile omului și libertățile fundamentale în URSS: mituri și realități” este a 4-a ediție din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Ciclul de dezbateri este organizat de Agenția IPN cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
