„Gorbaciov a fost cel care a dorit cu adevărat să salveze Uniunea Sovietică. Acest calificativ se potrivește mult mai mult decât cel de distrugător al URSS”, a declarat ex-rectorul ASEM Grigore Belostecinic, profesor universitar, în cadrul unei dezbateri IPN despre mitul „Gorbaciov – demolatorul URSS”, care mai bântuie printre nostalgici.
Referitor la penuria de mărfuri din ultimii ani ai URSS, Grigore Belostecinic a amintit că unele produse de primă necesitate se eliberau deja pe cupoane. „Și asta în pofida faptului că în acest timp în circulație se aflau circa 120 de miliarde de ruble, echivalentul a 140 miliarde de dolari (...), cu rafturile magazinelor goale, cu excepția orașelor principale. Puteai cumpăra aproape orice în Moscova sau Leningrad, probabil că în Kiev la fel”, a spus economistul, amintind despre „trenurile de cârnați” care plecau regulat din capitala URSS spre provincii.
Toate acestea se întâmplau pe fundalul unor reforme prin care URSS-ul condus de Gorbaciov încerca să resuscite economia muribundă a Soiuzului. Grigore Belostencinic a menționat două documente esențiale pe care s-a bazat reforma economică inițiată pe timpul lui Gorbaciov. Primul act este Legea privind întreprinderile de stat, care le-a oferit mai multă acestora libertate, cum ar fi cea de-ași reinvesti o parte din profit, sau de a-și diversifica asortimentul de mărfuri, pentru a deveni mai rentabile și mai competitive. Cu același scop, întreprinderile de stat puteau atrage capital străin, dar numai în măsura în care pachetul de control rămânea la stat. Iar al doilea document era Legea privind cooperativele, prin care s-a acceptat, în sfârșit, proprietatea privată în activitatea economică – acele întreprinderi de comerț și manufactură, precursoare ale economiei de piață.
Către anul 1990, când conducerea URSS a conștientizat amploarea catastrofei în care ajunsese Uniunea din cauza economiei planificate, cu venirea noului guvern condus de Nikolai Rîjkov, s-a acceptat integral trecerea la o economie de piață în următorii zece ani, spune Grigore Belostecinic.
Dar reformele au fost sortite eșecului. În primul rând, spune economistul, deficitul bugetar a crescut în 5 ani de la 0 la 120 de miliarde de ruble, iar datoria externă s-a majorat de 10 ori. Pentru a face față cheltuielilor bugetare crescânde, statul s-a împrumutat de la populație prin emisie de bonuri și a dat iama prin rezervele sale de aur. Mai mult, subliniază Grigore Belostecinic, reformele politice au catalizat dorința republicilor unionale de a cere mai multă libertate. „Toate aceste procese nu mai puteau fi oprite nici prin reformele economice, care au fost, multe dintre ele, foarte potrivite pentru acele vremuri”, consideră profesorul universitar.
Revenind la Mihail Gorbaciov, profesorul universitar a salutat hotărârea primului și ultimului președinte al URSS de a nu utiliza forța pentru a drege lucruri care nu mai puteau fi drese.
Dezbaterea intitulată „Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS?” a fost ediția a 3-a din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”, implementat de IPN cu susținerea Fundației Hanns Seidel.
