„Ceea ce știm cu certitudine, din mitologie, este că Pasărea Phoenix, după ce renaște din propria cenușă, se îndreaptă doar spre Arabia, în niciun caz spre Basarabia. Așa că autoritățile moldovene care l-au dat în căutare internațională pe Veaceslav Platon ar putea, eventual, dar numai după înregistrarea Partidului Phoenix Moldova, să încerce să-l caute în Emiratele Arabe Unite, la Dubai. Dacă s-ar întâmpla să fie prins și readus în țară, ar putea fi de mare ajutor în clarificarea multor epizoade ale evenimentelor din 7-8 aprilie 2009...”
---
Cine a deturnat protestul pașnic?
De la evenimentele din 7-8 aprilie 2009 s-au scurs 15 ani. Chiar în vâltoarea acțiunilor protestatare și, respectiv, a contra acțiunilor forțelor de ordine, acele evenimente au fost denumite generic “Revoluția Twitter”. Arderea clădirilor Președinției și Parlamentului, în incinta căruia a ars și originalul Declarației de Independență a Republicii Moldova, a simbolizat anunțarea căderii regimului neocomunist al lui Vladimir Voronin, care și-a dorit foarte mult menținerea la guvernare prin intermediul unor provocări și provocatori. Respectiv, impactul Revoluției Twitter a constat în crearea circumstanțele necesare pentru eliminarea de la guvernare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM).
Două comisii parlamentare, conduse de Vladimir Țurcan, iar ulterior de Vitalie Nagacevschi, constituite pentru clarificarea cauzelor ce au provocat actele de vandalism, verificarea și aprecierea comportamentului forțelor de ordine nu au putut răspunde la un șir de întrebări extrem de importante. Întrebări au fost multe și diferite, în special, referitoare la incapacitatea forțelor de ordine de a descuraja acțiunile de vandalism. În schimb, s-au dezlănțuit după consumarea evenimentelor fierbinți, declanșând represiuni împotriva unor protestatari, soldate cu victime umane.
Principala întrebare l-a care nu avem un răspuns până în prezent este – cine a deturnat protestul pașnic al tinerilor în acte de vandalism? Au existat diferite versiuni, în acest sens, acestea rezumându-se la activitatea a două persoane – Natalia Morari și Eduard Baghirov, care se cunoșteau și comunicau foarte intens. Cu certitudine, prima a avut un rol. Ceea ce nu știm exact este dacă a acționat conștient sau nu în procesul de deturnare a protestului, fiind folosită de Baghirov. Ultimul a recunoscut că a acționat conștient în calitate de provocator. Probabil, va fi dificil să se obțină noi detalii despre acțiunile duetului Morari - Baghirov, întrucât ultimul a decedat acum un an, la 12 aprilie 2023. Ceea ce este important ține de faptul că despre decesul lui Baghirov a anunțat nu te miri cine, ci însuși propagandistul șef al Kremlinului, șeful faimoasei rețele propagandistice internaționale Russia Today, Margarita Simonyan. Aceasta vorbește despre statutul de care se bucura Eduard Baghirov – persoană de încredere a lui Vladimir Putin.
Qui prodest?/De ce comisiile Țurcan și Nagacevschi au eșuat în investigare...?
Pentru că până în prezent rămâne neelucidat un șir de momente legate de protestele pașnice din 7 aprilie și deturnarea acestora cu participarea Nataliei Morari și a lui Eduard Baghirov, se ivește o întrebare logică – dar cui îi convenea destabilizarea regimului lui Vladimir Voronin și eliminarea PCRM de la guvernare? Există două versiuni de răspuns la această întrebare.
Prima variantă de răspuns are în vedere participarea la deturnarea protestelor pașnice a unui cetățean al Federației Ruse, Eduard Baghirov, confident al președintelui Putin. Această versiune este destul de credibilă, dacă luăm în considerare că Kremlinul și-a dorit eliminarea PCRM de la guvernare încă la alegerile parlamentare din 2005. In acest sens, iată ce scria Nezavisimaia Gazeta în ajunul alegerilor din 6 martie 2005: “Aparent, în lupta electorală din Moldova, Rusia și-a făcut deja pariul politic și nu este în favoarea actualului guvern [PCRM]. Acest lucru este pus în evidență de severitatea măsurilor propuse de Duma de Stat (aprovizionarea Moldovei cu resurse energetice rusești la prețuri mondiale, refuzul de a permite exportarea vinurilor moldovenești, introducerea unui regim de vize pentru cetățenii moldoveni, recunoașterea dreptului Transnistriei la activitate economică străină) și neextinderea acestor sancțiuni asupra Tiraspolului. Există, de asemenea, dovezi indirecte că Moscova a renunțat la președintele Voronin și sprijină oponenții acestuia. Nu întâmplător, în aceste zile, la Primul post de televiziune din Rusia, liderul blocului de opoziție „Moldova Democrată”, Serafim Urechean, a primit timp de antenă…”.
De bună seamă, chiar în preajma alegerilor din 6 martie 2005, regimul lui Voronin a reținut un grup de cetățeni ruși, înzestrat cu echipamente speciale și sume mari de bani, care desfășurau acțiuni subversive pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv filarea președintelui Voronin. Evident, puse împreună, toate atacurile la adresa lui Voronin au reprezentat o primă încercare de răzbunare pentru refuzul lui Voronin de a semna așa-zisul Memorandum Kozak, în noiembrie 2003, și schimbarea vectorului politicii externe în direcția integrării europene.
Aici se ivește următoarea întrebare – dacă Rusia și-a dorit eliminarea lui Voronin și a PCRM la parlamentarele din martie 2005, atunci de ce să nu admitem că și-a dorit același lucru și la parlamentarele din 5 aprilie 2009. De data asta cu participarea lui Eduard Baghirov și a Nataliei Morari? Dacă-i așa, atunci la ce fel de concluzii ar fi putut ajunge comisia parlamentară constituită de fracțiunea majoritară a PCRM, în frunte cu Vladimir Țurcan, pentru investigarea evenimentelor din 7-8 aprilie 2009? Evident, concluziile s-ar fi rezumat la faptul că Rusia recidivează, procedând la fel ca și în 2005. Problema e că o astfel de concluzie nu putea fi făcut publică, după ce Vladimir Voronin și PCRM s-au grăbit să învinuiască Occidentul și, în special România, de organizarea loviturii de stat. Deci, aceasta putea fi cauza pentru care comisia Țurcanu, care a activat mai bine de trei luni de zile, s-a întrunit în ședință doar o singură dată, uitând să facă, în general, un bilanț al activității sale. În consecință, lăsând la o parte investigația, PCRM s-a mulțumit doar cu lansarea filmului “Atac asupra Moldovei”, produs de propagandistul Constantin Starîș, actualmente deputat PCRM. Scopul filmului propagandistic a fost influențarea electoratului pentru câștigarea alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, pe care PCRM le-a pierdut, cedând puterea Alianței pentru Integrare Europeană (AIE).
Cea de a doua versiune se rezumă la ideea că investigarea evenimentelor din 7-8 aprilie 2009 nu le-a convenit nici clanurilor oligarhice, care după debarcarea PCRM de la guvernare au reușit să încropească AIE, pentru ca sub lozinci frumoase de integrare europeană să-și rezolve interesele. Respectiv, noii parveniți – liderii clanurilor oligarhice, nu au avut niciun interes să pună în evidență propria lor contribuție la finanțarea ilegală a campaniei electorale și organizarea protestelor împotriva lui Voronin și PCRM. De bună seamă, după accederea la guvernare, liderii clanurilor oligarhice s-au angajat în: împărțirea sferelor de influență politică; luarea sub control a justiției și a sistemului bancar; transformarea Republicii Moldova în spălătorie de bani murdari din Rusia etc. De ce ar fi trebuit ca, de exemplu, comisia Nagacevschi să fi scos la iveală modalitatea finanțării ilegale, cu milioane de dolari, de către Veaceslav Platon, care și-a cumpărat un loc pe lista de candidați a Alianței Moldova Noastră (AMN)? Finanțarea ilegală a fost o afacere profitabilă a lui Platon, care ulterior a reușit să spele prin intermediul sistemului bancar din Republica Moldova câteva zeci de miliarde de dolari etc. Investigarea pe bune a evenimentelor din 7-8 aprilie 2009 ar fi scos la iveală lucruri extrem de periculoase pentru alianța oligarhică, lucru care s-a profilat ulterior, când oligarhii s-au încăierat în lupte intestine, cu consecințe dramatice pentru câțiva dintre ei.
Eventuala reformatare a duetului Baghirov-Morari
Cu trecerea anilor, aniversările referitoare la evenimentele din 7-8 aprilie 2009 evocă doar regrete privind faptul că zeci de mii de tineri sinceri și curați în aspirațiile lor au fost atrași în jocurile murdare ale clanurilor oligarhice. S-ar părea că această pagină tristă din istoria contemporană a Republicii Moldova poate fi întoarsă, odată cu tragerea concluziilor de pe urma lor. Dar nu este așa, lucrurile sunt mult mai complicate.
Actualmente, putem afirma cu certitudine un singur lucru – evenimentele din 7-8 aprilie 2009 au contribuit la scoaterea de pe carosabilul politic a lui Vladimir Voronin și a PCRM, care a devenit o epavă ce supraviețuiește politic cumva din mila Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). În rest, aceiași foști și actuali oligarhi râvnesc revenirea la guvernare în Republica Moldova: Vlad Filat; Vlad Plahotniuc, în persoană, sau prin intermediul lui Ilan Șor; Veaceslav Platon etc. De exemplu, Vlad Filat contestă cu vehemență criza demografică din țară. S-ar putea să aibă dreptate, fiindcă timp de patru ani, cât a fost închis, a fost lipsit de posibilitatea eventualei participări la procesul de sporire a numărului populației. Pe de altă parte, Ilan Șor, în calitate de fost confident al lui Vlad Filat și, probabil, încă un confident al lui Vlad Plahotniuc, reușește să corupă un segment importat de alegători prin intermediul magazinelor sociale și al așa-ziselor proiecte sociale. Acest succes este convertit în suportul Moscovei, Șor devenind favoritul Kremlinului, înlocuindu-l în această postură pe liderul PSRM, Igor Dodon.
În astfel de circumstanțe, Veaceslav Platon, care prin finanțarea ilegală a AMN, de milioane de dolari, la alegerile din 2009, ce a prevenit obținerea de către PCRM a celui de al 61-lea mandat parlamentar (așa-zisul “vot de aur”), și-a anunțat recent intenția lansării Partidului Phoenix Moldova pentru participarea în viitoarele competiții electorale. În acest sens, s-ar putea ca faimosul duet Baghirov-Morari, din perioada evenimentelor din 7-8 aprilie 2009, să fie reformatat în duetul Platon-Morari. A propos, relațiile dintre cei doi ar putea fi mult mai profunde decât se crede, existând informații că ascensiunea lui Veaceslav Platon în sfera bancar-financiară ar fi fost asigurată și protejată de rude apropiate ale Nataliei Morari. Nu putem ști dacă e adevărat sau nu, acest lucru ar fi trebuit să-l investigheze autoritățile competente. Ceea ce știm cu certitudine este că nu există fum fără foc, de aceea, nu poate fi exclusă o astfel de legătură.
Totuși, Basarabia nu e Arabia
Eventualul Partid Phoenix Moldova e o alegorie ingenioasă privind renașterea din propria cenușă a clanurilor oligarhice și intenția acestora de revenire la guvernare. Alegoria e interesantă și prin faptul că atât Veaceslav Platon, cât și Natalia Morari, au participat, într-un fel sau altul, la evenimentele care s-au soldat cu arderea Președinției și a Parlamentului. Aici trebuie menționat faptul că denumirea anunțată a formațiunii invocate conține un element de plagiat. Vorba e că pe spectrul politic există deja Partidul Renaștere, cu numărul de înregistrare 51, care a plagiat, la rândul său, denumirea Partidului Renașterii și Concilierii din Moldova, constituit de ex-președintele Mircea Snegur, încă în 1995.
În orice caz, actualmente contează că Partidul Renaștere a renăscut recent din neființă politică în calitate de una dintre clonele Partidului Șor. Evident, cei care au furat miliarde sau au spălat zeci de miliarde de dolari prin sistemul bancar din Republica Moldova nu se sfiesc să plagieze. Pentru ei contează transmiterea precisă a mesajului – intenția de a reveni la guvernare. Totuși, coincidențele din denumirile celor două formațiuni ne pot duce la gândul că, de dragul accederii la guvernare, Veaceslav Platon și Ilan Șor ar fi găsit numitor comun pentru a face un tandem împotriva actualei guvernări.
Există totuși mai multe probleme. Experiență arată că Veaceslav Platon e foarte abil în domeniul financiar-bancar, deci, nu e întâmplător că s-a învrednicit de titlul de „raider nr.1 din CSI”. În acest sens fiind chiar turnate filme documentare. Pe de altă parte, implicarea lui Platon în proiecte politice a fost urmată constant de insuccese răsunătoare și consecințe dramatice. De exemplu, după finanțarea generoasă a AMN cu scopul de a ajunge deputat în Parlament pe listele acesteia, formațiunea s-a prăbușit zgomotos și a dispărut în neant, fără să mai renască. Și mai dramatică a fost istoria legată de încercarea lui Veaceslav Platon de a reveni în Parlament pe listele PCRM. Aceste intenții au fost făcute publice de însuși liderul PCRM, Vladimir Voronin. În consecință, PCRM s-a destrămat, prăbușindu-se la alegerile parlamentare din noiembrie 2014.
Actualmente, asistăm la o nouă tentativă a lui Veaceslav Platon de a renaște în calitate de politician. Nu putem ști dacă va reuși sau nu. Ceea ce știm cu certitudine, din mitologie, este că Pasărea Phoenix, după ce renaște din propria cenușă, se îndreaptă doar spre Arabia, în niciun caz spre Basarabia. Așa că autoritățile moldovene care l-au dat în căutare internațională pe Veaceslav Platon ar putea, eventual, dar numai după înregistrarea Partidului Phoenix Moldova, să încerce să-l caute în Emiratele Arabe Unite, la Dubai. Dacă s-ar întâmpla să fie prins și readus în țară, ar putea fi de mare ajutor în clarificarea multor epizoade ale evenimentelor din 7-8 aprilie 2009.
