Galina Tufekci, soția directorului liceului Orizont din Ceadîr-Lunga, Feridun Tufekci, expulzat din Republica Moldova acum doi ani, susține că perioada de după acest eveniment din viața ei și a copiilor ei a fost cea mai tragică perioadă pentru ea ca mamă, soție, dar și pentru copii care suferă și care și-au iubit tatăl care era un exemplu pentru ei. Declarațiile au fost făcute la dezbaterile publice: „Doi ani de la expulzarea profesorilor turci: lecții învățate, lecții de învățat”, organizate de Agenția de presă IPN.
„Când a avut loc totul, fiul m-a întrebat: „De ce l-au luat pe tatăl meu?” Și eu i-am răspuns: Pentru că el este cel mai bun”. Desigur, copilului îi este foarte greu să înțeleagă toată situația pentru că copiii își iubesc tatăl și îl așteaptă în fiecare secundă”, a adăugat ea.
Soția profesorului menționează că în cei doi ani i s-a părut stranie tăcerea statului, conducerii țării, care nu a vorbit deloc în public despre această tragedie în urma căreia 12 copii minori au rămas fără tați, din care șase copii sunt cetățeni moldoveni.
„În acești doi ani nicio autoritate nu a reacționat la faptul că ai lor cetățeni au rămas fără tată, iar eu ca cetățeancă a Republicii Moldova am rămas fără soț. Asta mă duce la multe întrebări”, a spus Galina Tufekci. Ea menționează că acest caz a fost mediatizat la început, s-a vorbit mult, dar până acum nicio persoană nu a fost pedepsită pentru acțiunile săvârșite în raport cu cei șapte profesori.
Femeia mai spune că timp de doi ani evoluții la acest subiect nu au avut loc, iar orice tentativă de afla ceva nou se ciocnea de o piedică din partea autorităților care investighează cazul. Ea spune că, chiar și atunci când a mers la Curtea de Apel Chișinău pentru a ataca sentința secretă de condamnare a fostului șef SIS, Vasile Botnari – singurul figurant în dosarul profesorilor turci, a fost urmărită de persoane necunoscute.
Dezbaterile publice „Doi ani de la expulzarea profesorilor turci: lecții învățate, lecții de învățat”, sunt ediția a 150-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.
