Analiza IPN: Unitatea teritorială autonomă a Găgăuziei din Republica Moldova stabileşte relaţii cu judeţele României. Dar, o particularitate a acestei colaborări constă în faptul că în calitate de parteneri devin, de preferinţă, regiunile de limbă maghiară ale ţării. Sunt noile relaţii ale Comratului o colaborare interregională obişnuită sau noi devenim martori ai unui joc politic internaţional, în care părţile încearcă să-şi apere propriile interese şi, posibil, să promoveze alte interese?
Parteneri deosebiţi
Găgăuzia şi judeţul Harghita din România se pregătesc să semneze un acord de colaborare. După cum ne-au comunicat autorităţile executive din Comrat, actualmente documentul aşteaptă să fie coordonat cu structurile de profil din Moldova şi România. Astfel de relaţii cu regiunile altor ţări au devenit deja pentru Găgăuzia ceva tradiţional. Formatul standard al acestor relaţii, dacă e să pornim de la conţinutul acordurilor, îl constituie parteneriatul în sferele economică, socială şi cultural-umanitară.
Totodată, în cazul României, o astfel de colaborare se pare că poate avea şi un alt aspect. O particularitate a judeţului Harghita o constituie faptul că populaţia majoritară este cea maghiară sau, cum se mai numesc aceştia, secui. Cota populaţiei de limbă maghiară constituie în această unitate administrativă 85 la sută – indicatorul cel mai semnificativ din toate judeţele româneşti. Judeţul Covasna, vecin cu judeţul Harghita, în care numărul ungurilor constituie 73 la sută din populaţie, de asemenea, este calificat de către autorităţile Găgăuziei drept un partener potenţial de colaborare. Informaţia respectivă a comunicat-o pentru IPN başcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal.
Dacă ar fi să urmărim istoria apariţiei interesului găgăuzilor pentru ungurii din România, am putea constata că iniţiativa acestor relaţii a pornit de la partea română. Şi, ce este cel mai important, ea s-a făcut auzită de la reprezentanţii Ţinutului secuiesc – o formaţiune teritorială autoproclamată din Transilvania, care nu este recunoscută în mod oficial de către Bucureşti. Astfel, încă în august 2012, pe numele autorităţilor Găgăuziei a sosit o scrisoare semnată de primarul oraşului Târgu-Secuiesc, Bocor Tibor, şi de către preşedintele consiliului local secuiesc, Biro Levente. Autorii demersului invitau conducerea Autonomiei găgăuze, literalmente, „să pună la cale colaborarea economică şi să examineze principiile autonomiei teritoriale”.
Din istoria „chestiunii maghiare”
Este necesar să menţionăm că autonomia teritorială constituie scopul-cheie în activitatea unei anumite părţi a comunităţii maghiare din România. Această regiune a făcut parte până în anul 1918 din componenţa Ungariei. În anul 1920 a fost semnat Tratatul de la Trianon, care a confirmat trecerea Transilvaniei în componenţa României. Au urmat peripeţiile celui de-al Doilea Război Mondial, când Transilvania a trecut, în mod alternativ, sub jurisdicţia Budapestei şi a Bucureştiului. De atunci, în acest ţinut, nu au încetat aspiraţiile de a acorda teritoriilor cu populaţie de limbă maghiară a unor împuterniciri speciale în componenţa României.
În anul 1952, a fost formată Regiunea autonomă maghiară, care a inserat cea mai mare parte a teritoriilor actuale ale judeţelor Covasna şi Harghita. În anul 1960, la aceasta a fost alipită o parte a judeţului Mureş, schimbându-i-se denumirea în Regiunea autonomă maghiară Mureş cu capitala în oraşul Târgu-Mureş. În anul 1968, peste trei ani de la venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, regiunea autonomă a fost desfiinţată în procesul reformei administrativ-teritoriale, care a anulat regiunile şi a restabilit divizarea tradiţională a României în judeţe. Totodată, a fost lichidată şi autonomia maghiară.
Din anii 1990, în rândul secuilor din Transilvania a pornit o mişcare activă pentru restabilirea autonomiei în componenţa României. La 5 septembrie 2009, în oraşul Odorheiul-Secuiesc, a avut loc congresul reprezentanţilor organelor locale ale puterii din întreaga zonă, care a proclamat crearea autonomiei Ţinutului secuiesc, în care a intrat cea mai mare parte a teritoriului judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş. Organele centrale ale puterii din România au calificat hotărârile adoptate de către acesta anticonstituţionale.
Vizită „în afara spaţiului constituţional”
Atunci când în mijloacele de informare în masă a apărut informaţia despre faptul că autorităţile Ţinutului secuiesc nerecunoscut manifestă interes pentru colaborarea cu Găgăuzia, autorităţile oficiale ale României nu au întârziat să reacţioneze. În particular, Ambasada României în Republica Moldova a expediat în adresa Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova o scrisoare (copia acesteia se află în posesiunea IPN), în care a fost exprimată speranţa „că vizita înaltului demnitar va respecta cu stricteţe cadrul constituţional actual şi că interlocutorii oficiali ai înaltului oaspete din Republica Moldova vor fi doar reprezentanţi ai unităţilor administrativ-teritoriale recunoscute prin Constituţie şi legile României”.
Fie ca urmare a acestui avertisment, fie că din alte cauze, dar vizita delegaţiei găgăuze la Târgu-Secuiesc, anunţată pentru toamna anului 2012, nu a avut loc, ea fiind amânată în repetate rânduri. Doar în august 2013 a devenit, totuşi, cunoscut faptul că Mihail Formuzal a răspuns invitaţiei. Din câte se ştie, liderul găgăuz a participat la lucrările şcolii anuale de vară din oraşul Băila Tuşnad, la care participă în mod tradiţional reprezentanţii partidelor politice şi ai mişcărilor obşteşti maghiare, care militează pentru fondarea în Transilvania a autonomiei maghiare. Formuzal a luat cuvântul în faţa participanţilor la această şcoală cu un discurs informativ, consacrat Autonomiei găgăuze şi istoriei luptei găgăuzilor pentru autodeterminare. Anume în cadrul acestei vizite a fost realizată înţelegerea cu privire la începerea elaborării acordului de colaborare dintre Găgăuzia şi judeţele Harghita şi Covasna. Vom sublinia, de asemenea, că un comunicat de presă oficial al autorităţilor găgăuze cu privire la totalurile vizitei nu a existat. Toată informaţia a fost publicată într-un şir de internet-resurse găgăuze, precum şi în mijloacele de informare în masă ruseşti, făcându-se trimitere la „surse din Comitetul Executiv al Găgăuziei”.
Ungaria nu îşi ascunde interesul
Pentru ca tabloul să fie mai complet, vom adăuga că Budapesta oficială, care în mod oficial susţine aspiraţiile comunităţii maghiare din Transilvania, manifestă un spirit activ evident şi în Găgăuzia. Ambasada Ungariei la Chişinău a finanţat în ultimii ani o mulţime de proiecte sociale în localităţile regiunii – de la construcţia unei mini-centrale electrice până la reparaţia capitală a unei grădiniţe de copii. Importanţa simbolică a acestui sprijin este calificată de către autorităţile regiunii ca fiind o susţinere de către acest stat european a statutului Autonomiei găgăuze. Lucrul acesta nu-l ascund nici reprezentanţii oficiali ai Ungariei, care, de fiecare dată când sosesc la Comrat, sonorizează în mod obligatoriu teza despre simpatiile lor faţă de această regiune a Moldovei.
Vorbind la general, pentru Ungaria, care ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, a pierdut două treimi din teritoriul său şi din populaţie, susţinerea ca atare a instituţiei autonomiei în ţările europene constituie o parte a politicii sale statale. Fireşte, în vizorul unei astfel de politici nimeresc, în primul rând, anume acele regiuni, în care locuieşte în mod compact populaţia maghiară, care după anul 1920 s-a pomenit în componenţa ţărilor vecine cu Ungaria – Ucraina, Slovacia, Austria, Croaţia, Serbia şi, desigur, România.
Colaborarea interregională contra celei interstatale
Dacă ar fi să adunăm împreună toate cele menţionate într-un tot întreg, am putea face o presupunere precum că relaţiile pe care le edifică acum Găgăuzia cu judeţele româneşti, pot avea un subtext care depăşeşte cadrul colaborării interregionale. Nu vom afirma că colaborarea celor două părţi este lipsită de potenţial economic şi nu poate fi reciproc avantajoasă din punctul de vedere al dezvoltării relaţiilor comerciale. Dar la etapa respectivă este mult mai evident interesul politic.
Atât Găgăuzia, cât şi Ţinutul secuiesc nerecunoscut fac parte în ţările lor din rândul celor mai înverşunaţi adversari ai politicii active a Bucureştiului în Republica Moldova. În timp ce România şi Republica Moldova se apropie consecvent una de alta, unele dintre teritoriile lor întreprind paşi proprii şi îşi realizează propriile scopuri, care sunt incompatibile cu tendinţele de apropiere ale celor două ţări prietene. Este, de asemenea, evident faptul că de consolidarea relaţiilor găgăuzo-secuieşti este interesată Ungaria, dar, posibil, şi alte forţe internaţionale, care consideră avantajos pentru sine crearea în centrul României a unei autonomii maghiare şi modificarea organizării unitare a acestei ţări. La ce va conduce acest joc încurcat şi dacă vor exista învingători în el – va demonstra doar timpul.
Veaceslav Craciun, IPN
