 |
|
| Veaceslav Craciun | |
Pe măsura apropierii campaniei electorale agenda care va determina dezbaterile între forțele politice și comunicarea lor cu alegătorul ia contururi din ce în ce mai clare: pericolul unirii, apărarea statalității moldovenești, geopolitica. Cel care va neglija temele în cauză riscă să devină neactual și neauzit de societate. Drept exemplu poate servi Gagauz-Yeri, unde lupta cu unionismul a devenit o temă de mainstream în ultimele săptămâni
Lupta cu „unirea” - prioritatea politicii găgăuze
„Parada declarațiilor” de unire cu România, care aproape o lună de zile asigură conținutul știrilor din publicațiile moldovenești, cel mai mult i-a impresionat pe locuitorii autonomiei găgăuze. Din inițiativa bașcanului Irina Vlah, în satul găgăuz Tomai pe data de 24 februarie a avut loc o adunare de susținere a statalității moldovenești. Consilieri locali, primari, deputați în Adunarea Populară și activiști civici i-au criticat ore la rând pe promotorii mișcării unioniste, după care au adoptat o rezoluție de condamnare a acțiunilor și apelurilor de unire a Republicii Moldova cu România. În lista de circa douăzeci de puncte ale rezoluției sintagma Gagauz-Yeri apare spre sfârșit, când participanții la manifestare se adresează cu rugămintea către Turcia, Rusia și OSCE să-și asume garantarea dreptului autonomiei la autodeterminare în caz că Moldova își pierde independența.
Retoricii antiunioniste i se dă glas în Gagauz-Yeri și la nivel înalt. Bunăoară, Adunarea Populară a adoptat în ședința sa din 27 februarie declarația „Cu privire la susținerea statalității Republicii Moldova”, care include aproximativ aceleași deziderate ca și rezoluția din satul Tomai. În special, APG-Y a chemat conducerea Moldovei să „ia deschis atitudine împotriva oficialilor, politicienilor și instituțiilor puterii care vor unirea cu România”, a cerut Cancelariei de Stat „să ia toate măsurile de contramandare a deciziilor autorităților locale, care au adoptat Declarațiile de unire”, precum și să interzică persoanelor cu cetățenie dublă să ocupe funcții supreme în stat”.
Unul din punctele declarației a excelat prin duplicitatea sa neordinară, exprimând „crezul găgăuz” despre problema separatismului din Moldova. Astfel, APG-Y a constatat că „o provocare pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova o constituie numai și numai extinderea influenței forțelor unioniste”. Având în vedere că liderii politici din Transnistria nu condiționează revenirea regiunii în componența Moldovei cu excluderea forțelor unioniste din politica moldovenească, declarația APG-Y începe să „vibreze” cu idei „pe muchie de cuțit”. Vorbind pe șleau, din declarația conducerii Gagauz-Yeri ar putea fi trasă concluzia că la Comrat Transnistria nu mai e considerat- drept parte a Moldovei.
La fel ca și în cazul adunării din 24 februarie, deputații găgăuzi s-au concentrat pe problemele reale ale populației doar spre sfârșitul declarației lor. Chiar în ultimul punct al documentului se formulează recomandarea adresată „organelor centrale să se concentreze mai mult pe rezolvarea problemelor reale ale populației, legate de costul înalt al energiei electrice, agravarea fenomenului migrației, pauperizarea populației, gradul nalt al corupției, insuficiența unor noi locuri de muncă în cadrul unor produceri moderne cu o plusvaloare mare”.
În cadrul activității politice subiectul unionismului și a combaterii acestuia se manifestă diferit în autonomia găgăuză. În cadrul adunării din 24 februarie, anul 2018 a fost declarat „anul celei de-a 100 aniversări a ocupației românești a teritoriului Basarabiei”. Urmând acestei decizii, autoritățile vor trebui acum să elaboreze un plan de acțiuni tematice în toate localitățile autonomiei pentru întregul an. Acestui subiect îi va fi consacrat un miting la Comrat, planificat de activiștii locali pe 27 martie. Cu alte cuvinte, sperietoarea unirii va plana de asupra regiunii încă mult timp și, urmând logica electorală, apogeul zbuciumărilor va avea loc în perioada activă a campaniei electorale.
Interesele marginalizate ale Gagauz-Yeri
Firește că viața în Gagauz-Yeri nu se limitează la subiectul unionismului și României. Autoritățile aprobă strategii de dezvoltare, programe de subvenționare a producătorilor agricoli și se ocupă de chestiuni curente. Altfel autonomia ar intra în colaps. Dar aceste chestiuni ocupă un loc foarte neînsemnat în discursul social.
Dar și până acum agenda găgăuză a fost confuză și plină de locuri slabe. În obiectivele pe care și le propunea Comratul puteai găsi destule lacune juridice, iar pretențiile și tonalitatea acuzatoare prevalau asupra inițiativelor concrete și consistente. Cu toate acestea, ele se concentrau, așa sau altfel, pe interesele autonomiei. Altfel spus, având la bază interesele comunității locale, se putea vorbi despre argumente.
Acum e altă situație. Agenda găgăuză s-a pomenit marginalizată în viața politică a regiunii. Subiectul funcționării limbii găgăuze și a susținerii de către stat a unor programe de acest gen, problemele respectării competențelor Gagauz-Yeri, activitatea ineficientă a Grupului de deputați ai Parlamentului și Adunării populare, promisiunile uitate ale politicienilor moldoveni care au venit la putere grație, în mare parte, susținerii din partea populației găgăuze – iată doar câteva din chestiunile de care părea că este pasionată (și pe bună dreptate!) elita politică a Gagauz-Yeri, dar au fost lăsate pe plan secund în ultimul timp. În prezent, cel mai tare din Comrat se aude nu apelul de a soluționa problemele în cauză, ci pretenția de a-l goni din țară pe Traian Băsescu și să fie condamnate „intențiile expansioniste” ale României.
Dacă vom considera că, neoficial, campania electorală a început, Gagauz-Yeri intră în ea într-o stare zăpăcită, uitând de propriile interese. Liderii locali adesea au folosit campaniile naționale în scopul promovării agendei locale, începând cu proiecte concrete din sfera socială și terminând cu subiecte politice și populiste. Mai rar aceasta aveau izbândă, dar cel puțin prezența lor la nivel retoric permitea să-ți faci o închipuire aproximativă despre interesele regiunii.
Același lucru se va întâmpla și cu întreaga societate moldovenească. De pe acum cetățenii încep să se axeze pe linii false concepute în incubatoare politice – unioniști și antiunioniști, proeuropeni și proruși ș.a.m.d. În consecință, pentru populație în alegeri principalul subiect va deveni nu corupția și nici sistemul judiciar, nu economia și vulnerabilitatea socială a sutelor de mii de cetățeni și chiar nici libertatea mass-media. Pe toate acestea le vom lăsa pentru altă dată. Doar acum „patria e în pericol” și mai important e să luptăm „pentru statalitate” și „împotriva unirii”. Sau pentru „reunirea cu mama-România” și „împotriva mâinii Moscovei” – producătorii acestei capcane sunt gata să servească orice preferință geopolitică.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.