Deși forțele politice asociate cu UE, care pot accede în Parlament după alegerile de la sfârșitul anului curent, flirtează cu ideea unionistă, acestea refuză să și-o asume în întregime din raționamente electorale, scrie politologul Dionis Cenușă într-un articol de analiză pentru Agenția IPN.
Politologul consideră că Maia Sandu este practic unicul lider politic popular, care deși se pronunță cu regularitate în favoarea unionismului, preferă să-l țină separat de agenda politică a partidului său - PAS.
Alte forțe politice cu viziuni unioniste clare, dar care dispun de o bază electorală inferioară, tind să compare unionismul cu re-integrarea europeană a Moldovei și revenirea la spațiul valoric european, subliniază Dionis Cenușă.
Potrivit lui, există cel puțin trei abordări față de ideea unionistă.
Prima abordare, explică politologul, este cea istorico-reparatorie și se axează pe refacerea justiției istorice față de unitatea teritoriilor românești, distrusă de actorii geopolitici mai puternici în sec. XX. În acest sens, statalitatea Moldovei constituie o variabilă temporară, ce își va pierde relavanța după reunificarea cu România.
A doua abordare, denumită de Dionis Cenușă drept „pragmatică”, se referă la faptul că unirea cu România este o necesitate obiectivă și urgentă, determinată de incapacitatea inerentă a clasei politice moldovenești de a guverna țara în mod eficace și în folosul interesului public.
Ce-a dea treia abordare examinată de politolog este considerată una „precaută”. Aceasta nu neagă esența unionismului și recunoaște argumentele istorice, dar este reticentă față de idee, deoarece anticipează o serie de riscuri, ignorate de primele două abordări, comentează politologul.
Preocuparea principală în cazul abordării precaute ține de caracterul exploziv pe care proiectul unionist îl poate avea pentru stabilitatea internă a Moldovei și a regiunii.
Dionis Cenușă consideră că, pe intern, pot fi compromise grav relațiile Chișinăului cu regiunile populate de minorități rusolingve și chiar noi mișcări de separatism pot deveni inevitabile. Iar, pe extern, vor fi deteriorate relațiile bilaterale dintre România și Ucraina.
Tentativa de reunificare cu România poate fi la fel folosită de Rusia pentru a justifica o eventuală dezghețare a conflictului transnistrean, concluzionează politologul.
