„Folclorul este muzica din care se hrăneşte sufletul meu, Vasile Mereuţă (reluare din 3 aprilie 2010)

{Interpretul de muzică populară, Vasile Mereuţă, deşi a venit pe scena autohtonă doar la vârsta de 40 de ani, a reuşit să încânte publicul cu zeci de melodii frumoase şi să se menţină în topurile posturilor de radio pe primele poziţii mai multe luni la rând. Solistul susţine că realizările sale se datorează folclorului, din care se hrăneşte sufletul său.} [ - Ascultând piesele pe care le interpretaţi, mi-am dat seama că absolut toate au un mesaj profund. Acesta este criteriul de selectare a repertoriului?] - Nu unicul, dar cred că este decesiv. În muzica populară mesajul este foarte important, deoarece redă trăirile sufleteşti ale omului. Întotdeauna mi-am dorit un text inteligent, pentru a ajunge la inima fiecărui ascultător. În mare măsură acest lucru mi-a reuşit graţie credinţei pe care o împărtăşesc. Religia este acea care mă inspiră în muzică şi îmi influenţează creaţia. Vin dintr-o familie cu un respect deosebit faţă de religie, biserică, Dumnezeu. Nu-mi amintesc nici o duminică, în care părinţii mei ar fi lipsit de la biserică, toate posturile pentru noi erau sfinte şi acum familia mea urmează cu stricteţe aceste tradiţii. Părinţii mei au fost buni creştini şi ne-au dat o educaţie pe potrivă. Eu mă strădui să fiu la fel pentru copii mei, iar piesele pe care le cânt sunt mesajul meu nu numai pentru public, dar şi pentru ai casei. Credinţa mă ajută să fiu mai bun, mai respectuos cu toată lumea, să nu fiu atins de virusul invidiei, lăcomiei, de „boala stelelor”. Consider că talentul mi l-a dăruit Dumnezeu şi datoria mea este să-l folosesc pentru a aduce oamenilor bucurii. Totodată, sunt conştient de faptul că e nevoie de multă muncă pentru a realiza ceva. Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi pune. Eu am venit târziu pe scena moldovenească, în comparaţie cu colegii mei de breaslă, şi am muncit mult pentru a atinge performanţele actuale. Paşii mei sunt mai timizi, poate mai înceţi, dar sunt siguri. Repertoriul meu este vast şi am înregistrat deja unele succese la posturile de radio naţionale. [ - Una din ultimele dumneavoastră cântece „Să ne iertăm” chiar poate fi privit ca o povaţă lumii ce ne înconjoară... ] - Nu este vorba de sfaturi, ci de o meditaţie pe care o cer sufletele noastre. Piesa „Să ne iertăm”, înregistrată recent, are un mesaj aparte şi este binevenită în săptămâna patimilor. Ideea este că omul trebuie să se oprească din agitaţia lumească şi să se mai gândească la suflet, căci şi acesta are nevoie de hrană. Trebuie să fim mai buni unul faţă de altul, mai răbdători, iertători şi să medităm mai mult asupra sensului vieţii. Cartea Sfântă spune că prin iertare ne vom mântui. De ce să nu urmăm aceste poveţe? Versurile piesei sunt scrise de Galina Furdui, iar muzica aparţine talentatului compozitor Mihai Stângacu. Am o colaborare strânsă cu aceşti profesionişti ai cântecului, fapt care este confirmat şi de solicitările publicului. [ - Sunteţi auzit mai mult la posturile de radio şi mai puţin la televiziuni şi în concertele organizate de Palatul Naţional. Este greu să pătrunzi pe scena autohtonă?] - Întradevăr, este mult mai simplu să fii acceptat la posturile de radio. Piesele „Măi, norocule”, „Dor mi-e de părinţii mei”, „Soră, surioara noastră”, „Mai stai” sunt cele mai solicitate de posturile de radio. Cred că publicul le apreciază şi pentru mesajul profund al acestor cântece. Piesa „Mai, norocule” a fost în top vreo 17 săptămâni, iar de 3 ori a fost chiar în fruntea clasamentului. La posturile de radio piesele se transmit la solicitarea publicului, iar concertele în sălile mari sunt organizate mai mult de administraţia acestora. Desigur, în calitate de solist al uneia dintre orchestrele naţionale, reuşeşti mult mai mult. Fiecare artist visează să cânte cu orchestra, şi eu nu fac excepţie, însă, nu am putut pătrunde în niciuna dintre acestea, concurenţa fiind mult prea mare. De aceea mă mulţumesc cu activitatea pe care o am. Să nu credeţi că mă plâng, nu. Sunt solicitat în concertele de sărbători, organizate de administraţiile publice locale, cânt la festivităţi particulare (nunţi, cumetrii, zile de naştere, sărbători corporative), dar cel mai esenţial lucru consider evoluţiile la posturile de radio şi faptul că primul meu CD „Măi, norocule”, lucrat în colaborare cu poeta Galina Furdui şi compozitorul Gheorghe Creţu, a intrat în fondul de aur al postului naţional de radio. Acum sunt pe cale de înregistrate 11 piese nou de muzică populară, şase piese dintre acare aparţin compozitorului Gheorghe Banariuc. Toate acestea vor intra în următorul meu album de muzică populară. [ - În ultima perioadă aţi înregistrat multe piese de muzică uşoară. V-aţi schimbat opţiunile?] - Nu este vorba de schimbare a opţiunilor, ci de o încercare de a fi acceptat şi într-o altă ipostază. De fapt, am apelat şi la acest fel de muzică, tot din cauza publicului. La multe manifestări corporative mi s-au cerut şi cântece de muzică uşoară. Am încercat şi am înţeles că mi se potrivesc şi că le pot interpreta. Ştiţi, gustul vine mâncând. Aşa s-a întâmplat şi cu mine. În acelaşi timp, mi-au plăcut mult piesele lui Mihai Stângaciu, care a scris şi celebra piesă interpretată de Ana Barbu „Vorbe sfinte”. Cu părere de rău, acest compozitor, zic, talentat, este mai mult în anonimat la noi. Cunoscându-l mai bine de 30 de ani, mi-am zis să scot acest talent la judecata publicului larg. Mi-a scris deja 15 piese, care vor fi înserate în noul meu album. [ - Nu credeţi că riscaţi să puneţi într-un album 15 piese ale unui singur compozitor?] - Toate piesele sunt diferite. Graţie viziunii multilaterale şi talentului compozitorului Mihai Stângaciu, cântecele sunt scrise în diverse genuri ale muzicii uşoare şi sunt convins că publicul va aprecia acest lucru. Drept dovadă pot aduce faptul că multe din piese deja sunt solicitate la posturile de radio. [ - A afectat cumva criza activitatea dumneavoastră?] - Criza îi afectează tare doar pe cei vulnerabili, iar oamenii care muncesc mult şi ştiu cum s-o facă trec peste greutăţi mai uşor. Trebuie să dăm mai mult din coate şi reuşim. Am de lucru mult. După cum am şi menţionat, lucrezi la două albume, cânt la petreceri, sunt solicitat la posturile de radio. Şi apoi, folclorul întotdeauna a fost şi va rămâne cel mai întrebat gen de muzică. Moldoveanul nostru şi la greu se refugiează în muzică.  [Angela Chisnencu, Info-Prim Neo]