 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Relația dintre actuala guvernare și entitățile active ale societății civile pare să se complice iremediabil. Noul episod de tensionare a relației este determinat de propunerea guvernării de a restricționa finanțarea externă pentru organizațiile non-guvernamentale, care în prezent participă la promovarea politicilor publice și la influențarea procesului legislativ. În realitate, anume acest segment neguvernamental se opune votului mixt, forțat de către Partidul Democrat, sprijinit de Partidul Socialiștilor și președintele Igor Dodon. Totodată, același grup de organizații non-guvernamentale se numără printre cei mai vocali critici ai defectelor guvernării în procesul de reformare a țării.
Promotorii inițiativei de limitare a fondurilor externe pentru exponenții de vârf ai societății civile afirmă că în acest fel procesul decizional politic va fi protejat de ingerințe externe. Odată încorporate în legislație, asemenea restricții însă nu vor face altceva decât să obstrucționeze funcționarea organizațiilor neguvernamentale, care contribuie în mod nemijlocit la supravegherea agendei reformelor și la semnalizarea devierilor nedemocratice ale autorităților.
Creșterea ponderii societății civile în dialogul Moldovei cu UE și alte instituții pan-europene (Consiliul Europei) deranjează extrem de mult guvernarea, care este nepopulară atât acasă cât și în capitalele europene. Cea din urmă înțelege că societatea civilă care critică nu poate fi influențată pe intern și că această autonomie față de factorul politic se datorează finanțării externe. Pe termen lung, restricționarea finanțării externe ar putea reduce capacitatea de intervenție a societății civile, slăbind astfel presiunea sectorului civil asupra guvernării.
Realizarea acestei idei implică însă costuri semnificative pentru democrați, a căror imagine deja a suferit o lovitură puternică din cauza votului mixt. UE prin vocea lui Pirkka Tapiola și SUA prin cea a reprezentantului USAID deja au exprimat îngrijorări în privința acestei inițiative, iar reprezentanții societății civile au calificat-o ca pe un pericol pentru funcționarea democrației (CRJM, Iunie 2017). Prin urmare, este incert faptul că democrații ar fi pregătiți să-și demoleze definitiv imaginea prin limitarea finanțării externe pentru societatea civilă. În orice caz, inițiativa dată nu a fost lansată întâmplător. Cel puțin pe termen scurt, aceasta distrage atenția publicului de la schimbarea sistemului electoral și ține preocupată societatea civilă de aspecte ce vizează propria supraviețuire.
Între competiție politică și riscuri reale
Unii reprezentanți ai societății civile constituie în ochii guvernării adevărați adversari politici. Deși organizațiile neguvernamentale se concentrează pe evaluarea actului guvernării, apropierea anumitor lideri civici de opoziția anti-guvernamentală este interpretată ca pe un act de implicare largă în politic (IPN, Mai 2017). Intersectările dintre unii reprezentanți ai sectorului civil și opoziție au fost exploatate de către democrați pentru a suscita îndoieli vizavi de integritatea și imparțialitatea întregului sector asociativ.
Participarea societății civile în procedurile de consultare și definitivare a legilor sau promovarea unor politici publice sunt activități necesare pentru noile democrații, unde instituțiile tradiționale sunt într-un declin de legitimitate. Mai mult ca atât, sectorul public deficitar în resurse poate beneficia de pe urma interacțiunii cu societatea civilă, care dispune de cunoștințe, abilități și capital uman valoros.
De la independența Moldovei, donatorii externi prin intermediul fundațiilor, ambasadelor, programelor guvernamentale pentru asistență externă, s-au arătat dispuși să împărtășească bunele practici de dezvoltare în diverse sectoare (drepturile omului, justiție, anticorupție, asistență socială etc.). Aceștia și-au exprimat mereu în mod deschis interesul pentru reformarea și progresul Moldovei. Prin urmare, suspectarea entităților civile care beneficiază de fonduri externe de rea-voință echivalează cu punerea la îndoială a intențiilor pozitive ale donatorilor occidentali.
Factorul rusesc
În ultimul timp, guvernarea obișnuiește să facă referință la factorul rusesc pentru a justifica introducerea unor măsuri restrictive (de exemplu, modificarea legislației media pentru combaterea propagandei ruse).
Altfel decât prin intermediul bisericii, partidelor pro-ruse și instituțiilor media asociate, Rusia nu a intervenit până acum în viața publică și politică din Moldova. De aceea, temerea de factorul rusesc nu are nimic în comun cu eventualele limitări pentru finanțarea externă oferită anumitor entități neguvernamentale.
Pe de o parte, asemenea gen de restricții nu vor face altceva decât să țintească sectorul asociativ activ și să descalifice statele occidentale care sprijină reformele din Moldova, inclusiv prin alocări către societatea civilă. Pe de altă parte, asemenea involuții negative vor apropia și mai mult Moldova de regimurile politice non-liberale din Europa de Est, precum cel din Rusia sau Belarus, care tratează sectorul asociativ beneficiar de finanțare externă drept „agenți străini”.
Implicațiile pentru eurointegrarea Moldovei
Asistăm la o situație inedită când o guvernare care este, cel puțin declarativ, orientată spre UE intenționează să restricționeze activitatea sectorului asociativ, care urmărește aceeași agendă proeuropeană pentru Moldova.
Intenția de a limita finanțarea externă pentru sectorul asociativ contravine standardelor internaționale potrivit căror organizațiile neguvernamentale asistă cetățenii în atingerea anumitor obiective în raport cu autoritățile publice. Astfel, funcționarea unei societăți civile independente se bazează pe asigurarea dreptului la asociere și a libertății de exprimare. Aceste drepturi sunt invocate în diverse documente internaționale la care Moldova a aderat – Declarația Universală a Drepturilor Omului (Art. 19, 20), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (Art. 19, 21), Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Art. 10, 11).
Totodată, restricțiile propuse pentru societatea civilă contrazic o serie de prevederi ale Acordului de Asociere cu UE. Conform angajamentelor asumate de către autoritățile moldovenești, inclusiv de către democrați, societatea civilă trebuie să fie integrată în procesul de luare a deciziilor și de formulare a politicilor publice (Art. 135). La fel, societatea civilă trebuie să participe la realizarea reformelor din Moldova (Art. 33).
La semnarea Acordului de Asociere în 2014, autoritățile moldovenești au convenit să îmbunătățească legislația cu privire la sectorul asociativ și să adopte măsuri care să consolideze societatea civilă (Vezi Tabelul de mai jos). La o distanță de doar trei ani, autoritățile demonstrează intenții opuse. Mai exact, acestea planifică acțiuni menite să afecteze activitatea sectorului asociativ prin limitarea accesului la finanțare externă. Dacă aceste măsuri vor fi implementate, atunci Moldova nu va fi capabilă să îndeplinească prevederile Acordului de Asociere cu UE, conform cărora societatea civilă reprezintă un partener cheie în procesul de reforme.
Principalele prevederi ale Acordului de Asociere Moldova-UE care specifică un rol activ pentru societatea civilă
|
Art. 33 |
Trebuie încurajată implicarea actorilor relevanți, inclusiv a societății civile, în politicile de dezvoltare și reformele din Moldova, dar și în cooperarea bilaterală dintre acestea. |
|
Art. 134 |
Trebuie stabilit un dialog pentru cooperarea în domeniul societății civile |
|
Art. 135 |
Trebuie promovat un dialog și cooperarea între reprezentanții societății civile, care este parte integră a relației UE-Moldova. În particular, acest articol prevede: 1) asigurarea implicării societății civile în relația UE-Moldova, în mod concret în implementarea Acordului de Asociere; 2) asigurarea participării societății civile în procesul de luare a deciziilor, prin crearea unui dialog deschis, transparent și regulat între instituțiile publice și reprezentanții sectorului asociativ; 3) facilitarea procesului de construire și consolidare a societății civile prin sprijinirea activităților de advocacy, rețele formale și informale etc., dar și prin îmbunătățirea legislației cu privire la societatea civilă; 4) integrarea continuă a societății civile în procesul de adoptarea a politicilor publice din Moldova. |
|
Art. 376 |
Mecanismele de monitorizare a implementării Acordului de Asociere, în particular grupul local de consiliere, trebuie să conțină și reprezentanți ai societății civile. |
|
Art. 377 |
Constituirea unor forumuri comune pentru societatea civilă. |
|
Art. 442-443 |
Crearea Platformei Societății Civile pentru schimbarea de opinii, precum și formularea de recomandări către Consiliul de Asociere (organul superior în cadrul Acordului de Asociere) și transmiterea de informații către Comitetul Parlamentar de Asociere despre nivelul de implementare a Acordului de Asociere. |
În loc de concluzie…
Indiferent de faptul că societatea civilă nu este în niciun fel de competiție politică cu guvernarea, cea din urmă tinde să interpreteze activismul civic al entităților care o critică ca pe un element al jocului politic.
Restricțiile aplicate față de entitățile active ale societății civile pot avea costuri politice enorme pentru guvernare, în particular în raport cu Occidentul care oferă asistență financiară vitală.
Guvernarea gândește strategic și nu este suicidală. Prin urmare, trebuie să fie examinată posibilitatea ca restricțiile cu privire la sectorul neguvernamental să fie o mișcare tactică, cu efecte pe termen foarte scurt, necesară pentru atingerea unui obiectiv mai mare – votul mixt. Astfel, discuțiile despre limitarea finanțării externe pentru societatea civilă ajută la mutarea accentelor de pe votul mixt și pot fi ulterior abandonate.
Cu toate acestea, însăși discuția despre aplicarea unor restricții față de sectorul asociativ contrazice în mod flagrant spiritul și litera Acordului de Asociere UE-Moldova. Societatea civilă figurează în acord ca actor cheie în realizarea reformelor legate de eurointegrarea țării. În loc să faciliteze buna funcționare a sectorului neguvernamental, autoritățile lansează inițiative care pot duce la paralizarea entităților civice.
În fine, limitările propuse în raport cu societatea civilă se ciocnesc cu precondițiile politice legate de asigurarea mecanismului instituțiilor democratice, implementarea cărora este esențială pentru obținerea asistenței macro-financiare din partea UE.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.