Alegerile prezidențiale din 2020 sunt privite drept oportunitate pentru lansarea unui candidat unionist (Octavian Țîcu), care însă dispune de un sprijin public inferior popularității lui Igor Dodon sau al Maiei Sandu, scrie politologul Dionis Cenușa într-un nou articol de analiză pentru Agenția IPN.
Șansele infime de a crea concurență politică nu descurajează unioniștii. Aceștia tind să se facă mai vizibili și să amestece cu bazinul de votanți ai Maiei Sandu, unde atitudinea față de retorica unionistă este pragmatică și inhibată, argumentează politologul.
El reamintește că partidele care susțin unionismul pun la încercare votanții lansând o platformă comună – Mișcarea Politică Unirea, dar care adună numai cinci partide.
Neîncrederea reciprocă și competiția acerbă pentru resurse politice împiedică constituirea unui centru unic al forțelor unioniste. Din această cauză percepția publică vizavi de reunificarea cu România lipsește din procesele de luare a deciziilor, explică Dionis Cenușa.
Votanții ar putea contribui la asigurarea unei reprezentări suficiente a unionismului în Parlament, dacă ar sesiza o identitate politică unică, în loc de două sau mai multe, susține politologul.
El consideră că este riscant să faci operațional unionismul atât timp cât votanții nu-l văd nici ca pe un proiect politic fezabil și nici ca pe o alternativă de ordin existențial pentru Moldova. De aceea, Dionis Cenușă crede că fuzionarea forțelor unioniste ar fi prima precondiție pentru a promova unionismul ca pe o idee națională credibilă.
Dacă buna guvernare devine realitate în România, iar extinderea UE spre Est este înghețată, atunci populația se poate gândi la alternativa unionistă. Înrăutățirea performanței guvernelor din Moldova sau apropierea geopolitică de Rusia poate determina de asemenea accelerarea gândirii unioniste, concluzionează politologul.
