Experţii susţin că angajaţii din Moldova nu-şi justifică nici salariile mici pe care le primesc

Costul capitalului uman în R. Moldova este mare, pentru că atât specialiştii cu studii superioare, cât şi muncitorii de la întreprinderile din Moldova nu dau randamentul cuvenit conform cerinţelor internaţionale de pe piaţa forţei de muncă. Iurie Muntean, reprezentant al Centrului pentru productivitate şi Competitivitate din R. Moldova, a declarat miercuri, 25 iulie, în cadrul dezbaterilor „Sporirea eficienţei întreprinderilor” din cadrul procesului de definitivare a Planului Naţional de Dezvoltare (PND), că un inginer din străinătate lucrează în prezent de şapte ori mai repede decât unul din Moldova. Potrivit lui, astfel productivitatea muncii în RM rămâne încă la nivel foarte scăzut, în lipsa personalului calificat adecvat: atât a specialiştilor cu studii superioare, cât şi a muncitorilor. Şefa Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare în cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Natalia Cătrinescu, a declarat că în prezent nimeni din angajatori n-o să achite salarii suficient de mari pentru angajaţii din Moldova, pentru ca aceştia să nu plece din ţară, dacă între timp nu vor fi întreprinse acţiuni complementare pentru dezvoltarea economică a ţării. Potrivit unei Analize a constrângerilor care subminează dezvoltarea economică a ţării, efectuate în cadrul Proiectului „Provocările Mileniului”, finanţat de SUA, în prezent în RM există probleme grave privind lipsa resurselor naturale, accesul pe pieţele externe, condiţiile climaterice, infrastructura proastă, inclusiv a drumurilor, cea din sistemul energetic şi de asigurare cu apă potabilă. Mai există constrângeri macroeconomice, legate de inflaţie şi riscuri externe; constrângeri privind climatul investiţional, legate de regimul de autorizare a activităţilor şi rigiditatea de pe piaţa forţei de muncă; încrederea scăzută a agenţilor economici şi investitorilor în justiţie. Potrivit şefului Direcţiei generale Politici Structurale din cadrul MEC, Vadim Ceban, în prezent principalii factori care afectează productivitatea şi eficienţa întreprinderilor sunt calificarea şi sănătatea forţei de muncă, practicile manageriale, capacitatea de inovare, dezvoltare şi absorbţie tehnologică. În acest sens a fost identificat un şir de probleme, cum ar fi deficitul unor întreprinderi profesionale practice şi transferabile în mediul angajaţilor şi subinvestirea în tehnologii moderne de studii, plata neoficială a salariilor şi condiţii de muncă inadecvate, deficienţa practicilor manageriale, responsabilitate corporativă joasă, deteriorarea potenţialului ştiinţific existent şi deficienţe în aplicarea practică a rezultatelor activităţii de cercetare. PND prevede, pentru anii 2008-2011, modernizarea curriculei şi dotarea cu echipament performant de instruire practică în sistemul educaţiei în primul rând la specialităţile tehnice şi tehnologice, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a securităţii angajaţilor în cadrul companiilor, încurajarea unei bune relaţii patron-salariat şi stimularea responsabilităţi sociale corporative mai înalte. Pentru sporirea competitivităţii economiei naţionale, PND prevede îmbunătăţirea mediului de afaceri, promovarea IMM, sporirea eficienţei întreprinderilor, dezvoltarea sferei cercetare-dezvoltare şi a infrastructurii. Totodată, pentru ridicarea competitivităţii întreprinderilor se prevede promovarea de către stat a principiilor de management al calităţii şi stimularea procesului de certificare a sistemelor de management al calităţii ISO la nivel de companie; continuarea procesului de restructurare a sectorului public al economiei, inclusiv prin privatizarea companiilor publice ineficiente; sporirea responsabilităţii manageriale în faţa acţionarilor şi asociaţilor etc. PND prevede promovarea mecanismelor de absorbţie a tehnologiilor avansate, de optimizare a ştiinţei şi inovării şi crearea clusterelor ştiinţifice, platformelor ştiinţifice şi axarea potenţialului intelectual şi tehnico-experimental pe soluţionarea problemelor relevante ale economiei naţionale. Statul este decis să exercite influenţă asupra competitivităţii economiei prin intermediul creării şi menţinerii condiţiilor instituţionale, economice şi de infrastructură, ce ar favoriza constituirea, atragerea şi dezvoltarea unor companii care pot produce mărfuri şi presta servicii de calitate mai înaltă şi la preţuri mai joase decât competitorii externi.