Evenimentele dedicate celei de a 27-a aniversări a Independenței Republicii Moldova au provocat nedumeriri și au generat neliniște. Într-o perioadă relativ scurtă, am avut de toate: congrese ale Diasporei, oficial și alternativ; proteste ale opoziției cu intervenții ale poliției; pseudo-protest civic amestecat cu un anti-protest politic; festivități organizate de autorități; marș al patrioților; blocaj al unioniștilor la frontieră etc. S-ar părea: iată dovada unei societăți dispersate, divizate, încarcerate în fiarele unui stat eșuat! În astfel de circumstanțe, la distanță de o jumătate de an de la preconizatele alegeri parlamentare, televiziunile au dat dovadă de zel propagandistic.
Însă, dacă am sta un pic să ne calmăm, am înțelege că, de fapt, lucrurile nu sunt atât de proaste, cum par la prima vedere. În această perioadă au avut loc și evenimente cu caracter sobru, reflexiv și chiar unificator. Un eveniment de acest gen l-a reprezentat dezbaterea publică cu tema: „Independența: pași înainte și pași înapoi, în viziunea partidelor care au deținut și dețin funcții de conducere în stat”. În cadrul acestor dezbateri, vicepreședintele Partidului Democrat din Moldova (PDM), deputatul Valentina Buliga, a făcut o radiografie pertinentă a celor întâmplate de-a lungul celor 27 de ani de independență, lansând și o sugestie, posibil, salvatoare: „Personal cred că, pe parcursul celor 27 de ani de independență, lipsa unei idei naționale, unui model de stat pe care dorim să-l dezvoltăm, a dus la comiterea unor greșeli, la manipulări, la eșecuri pe care urmează încă să le ierte cetățenii celor care le-au comis... Dacă conceptul de idee națională ne-ar fi unit pe toți, poate astăzi Moldova avea un alt nivel de dezvoltare, democrație și bunăstare”.
Într-adevăr, ținând cont de circumstanțele descrise mai sus, de ce n-am face un efort pentru identificarea ideii naționale, care să ne unească pe toți? Trebuie doar să fim înțelegători, o adevărată idee națională nu poate fi pentru o perioadă scurtă, ea trebuie să dăinuie decenii, dacă nu chiar secole. Durata este importantă pentru a reuși forjarea unei națiuni consolidate, unite, depășind actuala stare de dispersare și divizare. Și se pare că avem toate premisele pentru a identifica un subiect, care a devenit deja de interes pentru toate segmentele sociale din țară. Ba chiar a devenit deja și de interes internațional, fiind menționat constant în rapoartele celor mai importante structuri internaționale. De aceea, subiectul respectiv ar putea servi drept pivot pentru idea națională, în jurul căreia s-ar uni toate segmentele și structurile societății: guvernarea, opoziția, Diaspora, unioniștii, socialiștii și alți actori ai vieții publice din Republica Moldova.
Evident, acest subiect unificator nu poate fi altul decât miliardul furat. Într-adevăr, deja de 4 ani de zile acest miliard este căutat de instituțiile guvernamentale abilitate. Faptul că nu a fost găsit nici măcar un leuț nu trebuie să ne descurajeze. Dimpotrivă, în aceste circumstanțe, căutarea miliardului poate și trebuie transformată într-un mit. Doar numai miturile dăinuie secole în șir! Dacă s-ar merge pe această cale, atunci guvernarea ar continua să-l caute, așa cum o face și acum. Opoziția ar avea un pretext permanent să protesteze că guvernarea nu găsește ceea ce caută. Concetățenii noștri din Diasporă ar putea fi nespus de favorizați, atunci când se vor prezenta drept descendenți ai țării din care doar în câteva zile, din sistemul bancar, s-a furat aproximativ 1/6 din PIB. Sigur, s-a furat și în alte țări și chiar mai mult, însă raportat la PIB, furtul nostru este inegalabil. Unioniștii, pe lângă marșuri și congrese de sensibilizare, ar avea pretexte permanente să aducă zeci de Ikarus-uri în Piața Marii Adunări Naționale, pentru ca cetățenii simpli să aibă o închipuire vie despre volumul fizic al miliardului furat. Socialiștii, împreună cu Igor Dodon, s-ar putea afla în pelerinaj permanent pe Muntele Atos, rugându-se Domnului să ajute la găsirea miliardului, sau măcar să faciliteze returnarea lui în țară, fie și în baza legii amnistiei capitalului, promulgată recent de șeful statului. Susținătorii Partidului Șor ar fi și ei angajați permanent în apărarea liderul lor, dar de data asta cu argumente foarte solide. Doar Ilan Șor, potrivit celor două rapoarte Kroll și primei instanțe de judecată, este protagonistul furtului miliardului. Prin asta el ne oferă această șansă inedită de a avea o idee națională – căutarea miliardului.
Este important că și comunitatea internațională, partenerii de dezvoltare, ar putea fi conectași permanent la ideea noastră națională. UE ar avea pretextul permanent să remarce în rapoartele sale anuale privind progresul implementării Acordului de Asociere despre necesitatea căutării mai asidue a miliardului. Partenerii noștri din SUA ne-ar putea recomanda serviciile și altor agenții de investigații, decât Kroll, pentru a fi angajate în căutarea miliardului. Există o singură problemă – se pare totuși că vor fi prea mulți actori implicați în căutarea acestui miliard. Așa că pentru a evita eventualele defazaje în procesul căutării miliardului, țară noastră parcă ar avea nevoie de un coordonator, de dorit cu funcții executive. Să sperăm că nu vom întâlni piedici în identificarea unuia. Doar țara noastră a fost întotdeauna bogată în talente.
Dacă cumva această ofertă de ideea națională va fi acceptată de societate și apreciată de guvernare, eventual înaintată la decernarea Premiului de Stat, atunci rugăm ca remunerarea financiară să fie transferată pe contul “Foundation for the Stolen Billion” (FSB), care se va ocupa cu scrierea istoriei căutării miliardului, adică a parcursului implementării ideii naționale.
Experții IPN
