Evenimentele din 7 aprilie 2009 în contextul Independenţei R. Moldova la cea de-a 18-a aniversare. Interviu Info Prim Neo cu Vlad Filat.

{Evenimentele din 7 aprilie 2009, soldate cu acţiuni de violenţă, inclusiv ciocniri între protestatari şi forţele de ordine, victime umane, vandalizarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, au constituit cel mai proeminent fenomen din ultimul an de Independenţă a R. Moldova, poate, unul dintre cele mai rare şi memorabile din întreaga perioada de Independenţă a ţării. În mod paradoxal, fenomenul nu a fost tratat ca atare nici de către clasa politică, nici de către societate în ansamblu. Sondajul iniţiat de Agenţia de presă Info-Prim Neo printre liderii partidelor politice de diferite orientări şi ai societăţii civile, despre evenimentele din 7 aprilie 2009, are scopul să diagnosticheze atât calitatea Independenţei R. Moldova la cea de-a 18-a aniversare, calitatea societăţii ei în ansamblu, cât şi să contureze răspunsuri la întrebarea ce este de făcut de acum înainte? De data aceasta, la întrebări răspunde Vlad Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova. } [ – Ce au fost evenimentele din 7 aprilie pentru Independenţa R. Moldova: o întâmplare sau o legitate, un fenomen?] – Evenimentele din 7 aprilie nu au nicio legătură cu Independenţa statului nostru. Partidul Comuniştilor a pregătit o provocare de proporţii pentru a deturna protestele paşnice ale tinerilor împotriva fraudării alegerilor, pentru justificarea răfuielilor cu opoziţia şi abandonarea cursului pro-european. Cele ce s-au produs nu-s nici întâmplare, nici legitate şi nici fenomen. Este o provocare murdară, caracteristică regimurilor autoritare şi care au mai avut loc în istorie. Comisia internaţională pe care o vom crea ne va da răspunsuri foarte exacte la toate întrebările. [– De ce nu au putut fi evitate ciocnirile violente, actele de vandalism, victimele umane şi alte manifestări reprobabile?] – Violenţele n-au putut fi evitate pentru că au existat comandori speciali, cu misiunea clară de a distruge şi incendia edificiile Preşedinţiei şi Parlamentului. În loc să oprească aceste acţiuni, organele de forţă le-au stimulat cum au putut. Încercările noastre, ale politicienilor din opoziţie, n-au avut sorţi de izbândă, deoarece grupurile de provocatori erau foarte bine instruite şi şi-au făcut „datoria” până la capăt. În ce priveşte represaliile împotriva manifestanţilor paşnici, ele au avut un scop bine determinat: de a băga frica în tineri pentru ca aceştia pe viitor să nu se mai încumete să protesteze împotriva regimului comunist. Au fost comise crime, omorâţi oameni nevinovaţi. Sunt convins că făptaşii vor fi identificaţi şi oferiţi justiţiei. [– De ce nu s-a putut asigura investigarea motivelor acestor evenimente şi publicarea rezultatelor, nici după 5 luni?] – Nu puteau investiga în mod cinstit cazul tocmai cei care l-au planificat şi realizat. Prin decretul de constituire a Comisiei pentru investigarea evenimentelor din 7 aprilie, în care au fost incluşi doar reprezentanţi ai comuniştilor, s-a recunoscut că regimul vrea să ascundă adevărul. [– Ce analogii istorice pot fi puse alături de evenimentele din 7 aprilie?] – Incendierea Romei de către Nero, pentru a tăinui crimele comise în prigonirea creştinilor, incendierea Reichstagului de către fascişti, pentru a justifica exterminarea opoziţiei. [– Ce învăţăminte urmează să tragă R. Moldova independentă din evenimentele din 7 aprilie?] – Concluzia principală e că niciodată la putere nu trebuie să se afle partide de tipul celui comunist. Autoritare, antidemocratice şi antiumane.