 |
|
| Dionis Cenuşa | |
La finele lunii februarie, Chişinăul a fost vizitat de către reprezentanţii Serviciului European pentru Acţiune Externă şi, respective, ai Comisiei Europene. Aceştia au venit într-o vizită de lucru pentru a tatona terenul înainte de reuniunea în cadrul Consiliului de Asociere UE-Moldova, preconizată să aibă loc la Chişinău la mijlocul lunii martie. La întrevederea cu premierul Pavel Filip, oficialii europeni au fost informaţi despre Foaia de Parcurs, stabilită de către guvernare, unde sunt incluse reformele prevăzute spre implementare până la finele lunii iulie, pe durata sesiunii de primavară a legislativului. De asemenea, executivul a relatat părţii europene despre cum decurg reformele (sectorul bancar, justiţie etc.), dar şi despre dialogul cu FMI, care desfăşoară o misiune de evaluare în perioada 23-29 februarie. Deşi, vizita oficialilor europeni a fost una de lucru, premierul Filip s-a grăbit să o califice drept “reconfirmare a deschiderii şi interesului” UE faţă de Moldova.
Pe lângă întrevederile cu guvernarea, reprezentanţii instituţiilor UE au avut întrevederi cu liderii protestatarilor Igor Dodon, Renato Usatîi şi Andrei Năstase, dar şi cu Maia Sandu, implicată mai puţin în protestele anti-guvernamentale. Discuţiile cu liderii protestatarilor, care se bucură de popularitate înaltă în societate conform ultimelor sondajelor, le-a permis oficialilor europeni să măsoare mai bine pulsul vieţii politice din Moldova.
Bruxelles-ul continuă să cheme la dialog, dar fără succes
După întrevederea cu reprezentanţii instituţiilor europene, atât liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi, cât şi liderul Platformei Civice “Dreptate şi Adevăr”, Andrei Năstase, au dat de înţeles că europenii s-ar fi referit la un dialog ce ar trebui să aibă loc între protestatari şi guvernare.
Ideea despre un dialog figurează în mesajele europenilor din momentul radicalizării protestelor anti-guvernamentale, de la începutul anului 2016. La fel, despre necesitatea unui dialog constructiv între toate forţele politice din ţară se spune în concluziile Consiliului UE din 15 februarie curent. Cu toate acestea, reprezentanţii opoziţiei extra-parlamentare, Usatîi şi Năstase, nu se pronunţă explicit în favoarea unui dialog. Năstase a învinuit guvernarea de faptul că ar fi profanat dialogul şi că ar prefera să comunice cu organizaţiile non-guvernamentale, pe care încearcă să le corupă. Pentru Usatîi, intenţia guvernării de a dialoga nu pare credibilă. În realitate, pentru liderii protestatarilor dialogul este lipsit de orice sens, deoarece contravine obiectivului lor primordial, care constă în declanşarea alegerilor anticipate cu orice preţ. Totodată, nici guvernarea nu este pregătită pentru un dialog sincer şi frontal cu liderii protestatarilor. Animozităţile politice pe care europenii încearcă să le descâlcească derivă din dorinţa PDM de a se menţine la putere şi zelul liderilor protestatarilor de a se propulsa la putere.
Promovarea dialogului constructiv între actorii politici de la Chişinău trebuie să continue, chiar dacă nu are sorţ de izbândă. Or, UE trebuie să reuşească să stabilească punţi de comunicare cu toate forţele politice moldoveneşti, inclusiv cu acele partide care plăzmuiesc abandonarea parcursului european. Acest lucru este esenţial pentru a spori capacitatea de manevră politică a UE, având în vedere că alternativele politice cu viziuni pro-UE sunt puţine şi slabe, fie îndoielnice, iar forţele pro-ruse sunt în topul preferinţelor publice. Mai mult ca atât, prin implicarea mai activă în promovarea dialogului, UE are posibilitatea de a-şi îmbunătăţi imaginea publică. Bineînţeles, scopul nu constă în obţinerea unei reconcilieri politice, mai degrabă imposibile, ci în valorificarea potenţialului protestelor pentru a împinge mai eficient agenda reformelor în relaţia cu guvernarea. Această implicare poate deveni o modalitate pentru ca UE să se pregătească pentru situaţii extraordinare ce ar putea urma, precum aprofundarea crizei politice în Moldova legată de alegerile preşedintelui şi mişcarea spre alegeri anticipate, ale căror riscuri sunt pe larg ignorate.
Europenii sunt minţiţi în continuare?
Liderii protestatarilor, Igor Dodon, Renato Usatîii şi Andrei Năstase, au afirmat la întrevederea cu oficialii europeni că guvernarea ar minţi şi că în realitate reformele iniţiate sunt mimate pentru a obţine asistenţa financiară europeană. Usatîi a făcut aluzie la faptul că guvernarea continuă să păcălească UE, precum a făcut-o de-a lungul anilor. Despre faptul că reprezentanţii guvernării ar trişa a vorbit de asemenea Năstase, care a subliniat ideea că “sursa problemei nu poate deveni soluţie”.
Din declaraţiile liderului socialiştilor, Igor Dodon, rezultă că discuţiile despre reforme sunt mai degrabă sterile, deoarece guvernarea nu şi le doreşte cu adevărat, considerându-le primejdioase pentru păstrarea status-quo-ului actual. Mai mult decât atât, Dodon a insistat că UE nu trebuie să aloce asistenţă în niciun caz, pentru că astfel sprijină o guvernare care mimează reforme sau că ar susţine-o din raţionamente geopolitice. Consecinţa acestor acţiuni, potrivit lui Dodon, ar fi reducerea popularităţii vectorul integrării europene până la 10%.
În realitate, Guvernarea trişează atunci când ajustează reformele pentru a le racorda la propriile interese. Dar, la fel, trişează şi liderii protestatarilor (Usatîii şi Dodon). Aceştia afirmă că alegerile anticipate sunt necesare pentru a elimina regimul care se opune reformelor, însă tot ei se pronunţă în favoarea abandonării vectorului european care de facto şi de jure va duce la stoparea reformelor.
În loc de concluzie…
Chiar dacă UE cunoaşte în detaliu defectele grave ale guvernării, aflate sub influenţa cercurilor oligarhice din ţară, europenii trebuie să evalueze obiectiv situaţia politică din Moldova, inclusiv profilurile liderilor protestatarilor.
Astfel, europenii trebuie să analizeze cu multă atenţie afirmaţiile opoziţiei parlamentare şi extra-parlamentare, pentru că atât liderii protestatarilor, cât şi PDM-ul care reprezintă de facto guvernarea, sunt antrenaţi într-o luptă deschisă pentru controlul asupra puterii politice. Orice declaraţii politice parvenite din Moldova trebuie tratate cu scepticismul cuvenit. Totodată, UE trebuie să reamintească guvernării, dar şi opoziţiei protestatare, că orice asistenţă oferită de UE este condiţionată şi nu alocată în funcţie de culoarea politică a guvernanţilor. Or, trebuie să fie făcută o distincţie clară între procedurile europene stricte de acordare a asistenţei externe şi, respective, simpatiile politice, pe care unii actori europeni le-ar putea avea faţă de anumiţi politicieni cu viziuni pro-europene.
De asemenea, UE nu trebuie să se lase intimidată de avertizări precum că ar putea pierde sprijinul în rândul cetăţenilor. Din contra, UE are nevoie de o comunicare mai eficace pe marginea asistenţei acordate Moldovei. La fel, este necesară împuternicirea Delegaţiei UE care trebuie să devină un actor mai vocal şi pro-activ. Nu în ultimul rând, europenii trebuie să aibă grijă de combaterea dezinformării şi propagandei anti-europene, promovată din exterior de către Rusia, fie din interiorul Moldovei de către aşa actori ca Usatîi şi Dodon. Aceste măsuri pot contribui la menţinerea simpatiilor pro-UE, iar ulterior şi la revenirea la popularitatea anterioară. Moldovenii deja se numără printre principalii beneficiari ai asistenţei externe a UE (alături de palestinieni şi alţii), fapt ce trebuie să fie popularizat activ în spaţiul public.
În fine, UE trebuie să se debaraseze de limitările şi complexele mai vechi şi să aibă o poziţie mai fermă în relaţia cu Chişinăul, mai ales că acest lucru decurge din prevederile Acordului de Asociere.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.