 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Procesul de integrare europeană a traversat o perioadă extrem de complicată în 2015. Pe plan extern, s-a developat definitiv dezamăgirea Bruxelles-ului în actorii politici catalogaţi drept pro-europeni din 2009 încoace. Vectorul euroasiatic a făcut un salt în percepţia publică datorită forțelor politice pro-ruse, care și-au consolidat imaginea pe seama instabilității politice și a șocurilor generate de devalizarea din sectorul bancar. Pe plan intern, popularitatea forțelor pretins pro-europene s-a redus drastic, comparativ cu anii precedenți, riscând chiar să nu treacă pragul electoral în cazul unor alegeri. Totodată, multe reforme au bătut pasul pe loc, din cauza instabilității și incoerenței politice, fapt ce a dus la “înghețarea” sprijinului bugetar din partea partenerilor externi, în particular a UE.
Cu toate acestea, au fost observate mai multe elemente pozitive care generează speranțe în raport cu viitorul agendei europene. Transformarea calitativă a dialogului UE-Moldova, cristalizarea anumitor mișcări pro-europene noi sau revizuirea Politicii Europene de Vecinătate creează un context favorabil ce face posibilă resuscitarea ulterioară a integrării europene în Moldova.
Top 5 eşecuri
Principalele decepționări legate de agenda europeană a Moldovei de-a lungul anului 2015 au fost:
1. Eșuarea “europenizării” partidelor pretins pro-europene. Acest lucru era cunoscut de ceva timp în urmă, dar a fost confirmat spre finele lui 2015, inclusiv de către Comisarul European pentru Politica Europeană de Vecinătate, Johannes Hahn, care a spus tranșant că e nevoie de o nouă generație de politicieni. Astfel, a fost recunoscut faptul că cei din „clasa politică veche” nu mai sunt credibili în ochii europenilor.
2. Consolidarea vectorului euroasiatic. Presiunea enormă la care a fost expusă agenda europeană din cauza abuzurilor comise de către alianțele politice pretins pro-europene, încununate cu devalizarea sectorului bancar în proporție de cel puțin 15% din PIB, au afectat grav imaginea UE în Moldova. Prin urmare, sondajele au început să arate că sprijinul public pentru UE este în declin (38%), în timp ce simpatiile pentru Uniunea Economică Euroasiatică avansează câte puțin (45%).
3. Reforme neterminate şi reversibile. O serie de reforme prevăzute în Acordul de Asociere, nu au fost finalizate din cauza imixtiunii factorului politic, care este totalmente dezinteresat în eliberarea instituțiilor din captivitate (reforma justiției, reformarea procuraturii etc.). Acest aspect influențează negativ comportamentul instituțiilor, la fel ca și corupția din sistem, împiedicându-le să-și îndeplinească responsabilitățile derivate din noua legislație națională ajustată la cea europeană (Consiliul Concurenței, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, CCA etc.). Politizarea instituțiilor a condus la restaurarea situației vechi de până la implementarea reformelor în anumite domenii (cum ar fi în cazul educației). Totodată, volatilitatea politică atotcuprinzătoare a generat confuzie și incertitudini în cadrul instituțiilor responsabile de implementarea agendei reformelor. La fel, instabilitatea politică a afectat serios procesul legislativ, care a scurtcircuitat transpunerea, dar și aplicarea potrivită, a normelor europene.
4. Exercitarea anumitor presiuni asupra actorilor europeni. Imposibilitatea de a-i mai manipula pe oficialii europeni la fel de ușor ca anterior în privința situației politice din țară, dar și critica dură și intensă din partea europenilor, i-a impus pe democrații moldoveni să-și exteriorizeze instinctele nedemocratice, atunci când au încercat să exercite presiuni asupra eurodeputatului Andi Cristea, Președintele Delegației Parlamentului European pentru Moldova.
5. Înghețarea sprijinului bugetar din partea UE. Pentru prima dată din 2009 încoace, UE a suspendat integral sprijinul bugetar din cauza situației macrofinanciare, în particular, ca urmare a devalizării sectorului bancar. Anterior, unele tranșe din asistența UE nu ajungeau în buget din cauza nefinalizării unor reforme sectoriale, cum ar fi cazul celor 2 milioane euro nealocați în 2014 pentru tergiversarea adoptării Legii Procuraturii. În 2015, UE decide să înghețe suportul bugetar direct, de circa 50 milioane euro, până când Moldova nu semnează un nou acord cu FMI, fapt ce ar putea contribui la stabilizarea macroeconomică a țării, minimizând efectele nocive ale schemelor infracționale dezlănțuite în sistemul bancar.
Top 5 speranţe
Deși eșecurile înregistrate în 2015 au clătinat puternic agenda europeană, pe lângă acestea, s-au produs o serie de evenimente care au devenit surse de speranță pentru resuscitarea și avansarea procesului de integrare europeană:
1. Ratificarea Acordului de Asociere de către toate țările membre. Odată cu ratificarea Acordului de Asociere (DCFTA) de către Italia, intrarea în vigoare integrală a Acordului devine posibilă deja în primele luni ale lui 2016. Astfel, în prima zi a celei de-a doua luni de la momentul recepționării de către Secretariatul General al Consiliului UE a instrumentelor de ratificare de la toate cele 28 țări membre, Acordul va obține efecte juridice în mod deplin, inclusiv pe teritoriul UE. Ca urmare, pe plan politic, se va amplifica presiunea publică, dar și politică, asupra actorilor politici din Moldova în favoarea implementării reformelor. Totodată, pe dimensiunea economică, noul context favorizează adițional agenții economici moldoveni, care deja se bucură de comerț preferențial cu UE din septembrie 2014. Prin urmare, aceștia vor putea beneficia de toate prevederile DCFTA, cum ar fi posibilitatea de a deschide afaceri în țările UE, cu unele excepții negociate de fiecare țară membră în parte.
2. Maturizarea dialogului cu UE. De la începutul lui 2015, reprezentanții UE și-au schimbat esențial retorica față de partenerii moldoveni, apelând la declarații mai tranșante și incisive privind corupția politică, oligarhizarea puterii, „capturarea” instituțiilor în stat. În acest fel, s-a trecut de la o abordare „romantică” la una pragmatică față de conducerea politică de la Chișinău. Fapt ce influențează pozitiv percepția publică față de UE, învinuită de multe voci în Moldova pentru tolerarea și acordarea unui sprijin, condiționat slab, forțelor pretins pro-europene în perioada 2009-2014.
3. Noi alternative politice pro-europene. Maturizarea dialogului dintre Bruxelles și Chișinău, inclusiv prin recunoaștere erorilor comise de către alianțele pretins pro-europene, a contribuit la întărirea poziției mișcării protestare în societate. Astfel, în 2015, în urma protestelor anti-guvernamentale au apărut condiții propice pentru afirmarea unor noi lideri politici și inițiative politice de orientare pro-europeană, cum ar fi Platforma „DA” și Maia Sandu cu „Un Pas pentru Moldova”. În contextul declinului forțelor politice pretins pro-europene apar premise clare pentru înființarea unor alternative politice pro-europene.
4. Atragerea regiunii transnistrene în implementarea DCFTA. În pofida instabilității politice de pe malul drept, împreună cu partenerii europeni, ministerele de resort, alături de Biroul pentru Reintegrare, au reușit să poarte negocieri privind implementarea anumitor prevederi ale DCFTA în regiunea transnistreană. Prin urmare, de la 1 ianuarie 2016, toți agenții economici din Moldova (ambele maluri ale Nistrului) vor putea beneficia în măsură egală de comerțul preferențial cu UE. Un set de măsuri urmează să fie realizate de către administrația de la Tiraspol în perioada următoare pentru a se conforma cerințelor europene, care include: eliminarea taxelor de import pentru mărfurile din UE, respectarea procedurilor pentru confirmarea originii produselor și a condițiilor sanitare și fitosanitare, precum și cooperarea cu malul drept pe dimensiunea vamală etc. Partea europeană s-a arătat disponibilă de a contribui cu asistență pentru a realiza măsurile de facilitare a comerțului cu UE în regiunea transnistreană. Evident, urmează să fie observat cum Tiraspolul va îndeplini angajamentele, dar cert este faptul că, deși în lipsă totală de transparență, Bruxelles-ul și Chișinăul au reușit să aducă la masa de negocieri partea transnistreană. În acest fel, este asigurat un anumit mecanism pentru a facilita implementarea DCFTA în regiunea transnistreană, considerată drept unul din riscurile majore pentru stabilitatea țării în 2016.
5. Revizuirea Politicii Europene de Vecinătate. Aprofundarea principiului de „diferențiere” constituie cel mai semnificativ avantaj al noii Politicii Europene de Vecinătate. Aceasta reconfirmă poziția privilegiată a țărilor semnatare a Acordurilor de Asociere și ZLSAC cu UE (Moldova, Georgia și Ucraina). Totodată, noul PEV urmărește flexibilizarea instrumentelor de finanțare ale UE, fiind prevăzută simplificarea procedurilor de realocare a fondurilor. La aceasta se mai adaugă și propunerea de a identifica fonduri adiționale pentru situații de criză („perne de siguranță financiară”). Prin urmare, Moldova va dispune de noi posibilități de asistență financiară și tehnică din partea UE, cu condiția că realizează reformele asumate și asigură o stabilitate politică, dar și un parteneriat politic cu UE, bazat pe previzibilitate și reciprocitate.
În loc de concluzie…
Dificultățile traversate de Moldova de-a lungul lui 2015, deși au slăbit considerabil vectorul european, au contribuit, totodată, la evidențierea slăbiciunilor existente în procesul de integrare europeană. Anul 2015, a fost plin de dezamăgiri legate de naivitatea UE, acțiunile forțelor pretins pro-europene existente și reforme amânate. Totuși, anul 2015 rămâne important pentru că a impulsionat mai mult pragmatism în relațiile UE-Moldova, dar și a favorizat constituirea unor inițiative politice noi ce vor să se impună drept alternative politice pro-europene. Noi provocări vor urma în anul 2016, unde forțele pretins pro-europene vor lupta pentru a se menține la putere, iar trăinicia vectorului european va fi testată din nou de către promotorii proiectelor euroasiatice.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.