 |
|
| Dionis Cenușa, Columnist principal | |
Integrarea europeană a statelor recent adăugate în “pachetul de lărgire” al Uniunii Europene (UE), inclusiv Georgia și Moldova, constituie un proces transformator de durată, generațional și social-politic, care poate întâmpina obstacole. Deseori acest proces poate traversa momente de anti-reformă sau atacuri asupra promotorilor agendei pro-UE, soldându-se cu răbufniri sociale sub formă de proteste. În contextul perspectivei de aderare la UE, de-europenizarea proceselor politice prin inițierea unor acțiuni iliberale pot genera sentimente protestatare, după cum ilustrează experiența recentă a Georgiei. Totodată, ca în cazul Moldovei, guvernele de orientare pro-europeană pot fi depășite de crizele curente, inflamate de războiul rusesc împotriva Ucrainei. Asemenea guverne sunt vulnerabile în fața impactului social-economic al crizelor, exploatat de către opoziție prin intermediul protestelor, care pot combina de asemenea interesele geopolitice ale Rusiei.
Orice mișcare politică anti-europeană devine prin automatism un demers pro-rus, care este taxat dur de către elementele pro-active ale societății, reprezentate de societatea civilă (ONG-uri, studenți etc.). Acest tip de comportament social-politic s-a văzut în Georgia, în contextul recentelor proteste care au țintit legea „împotriva agenților externi”. Acele proteste au fost dominate de convingerea că guvernarea “a importat” formatul și spiritul legii din Rusia ca să contracareze societatea civilă și instituțiile, care primesc peste 20% din finanțare din străinătate, cu precădere din SUA și UE. Totodată, protestele anti-guvernamentale pot avea loc în țările candidate pentru aderare la UE, precum Moldova, unde puterea este monopolizată de forțe politice interesate în integrare europeană. Climatul geopolitic extrem de favorabil pentru UE, precum e cel moldovenesc, nu reprezintă însă un antidot împotriva protestelor, în care sunt instrumentalizate sărăcia și corupția.
Atât în cazul protestelor din Georgia, cât și al celor din Moldova, UE și Occidentul se află în poziții vulnerabile. După cum arată exemplul georgian, înfrânți pe tărâm politic de protestele pro-UE, guvernanții pot recidiva, urmărind în continuare să marginalizeze vocile pro-europene în spațiul politic și public intern. Deși ancorată în integrare europeană din punct de vedere tehnic și legislativ, agenda politică locală nu este neapărat salvată de riscul de a fi renaționalizată sau parțial de-europenizată pentru a diminua puterea de influență a UE. De asemenea, în cazul protestelor organizate pe bază de nemulțumire social-economică, observate în Moldova, imaginea UE poate suferi prin asociere negativă cu guvernarea, căreia UE îi transferă legitimitate externă. Prin urmare, UE nu are altă soluție decât să fie vigilentă și să penalizeze încălcarea angajamentelor de către guvernele din țările incluse în agenda de extindere, punând în practică mecanismul de condiționalitate.
Protestele din Moldova – melanj social-economic, criminal și geopolitic
Natura protestelor din Moldova este complexă. Acestea se desfășoară cu regularitate, devenind un soi de carte de vizită a Partidului Șor. Trei elemente majore alcătuiesc fundamentul protestelor anti-guvernamentale, ale cărui obiectiv strategic vizează de-legitimizarea partidului de la guvernare (Partidul Acțiune și Solidaritate) și a Președintei Maia Sandu, înainte de ciclurile electorale din anii 2023-2025.
Prima componentă dominantă a protestelor constă în nivelul ridicat de sărăcie din țară, agravat de criza energetică din 2021-2023. Pe fundalul inflației anuale medii de peste 30% în decursul lui 2022, s-a exacerbat procesul de pauperizare a populației. Potrivit Indexului Sărăciei Multidimensionale din 2022, rata sărăciei absolute în Moldova a constituit circa 25% din populație, cu circa 1/3 din cei afectați venind din mediul rural. Anume din această categorie fac parte acei la care apelează organizatorii protestelor – membrii Partidului Șor.
Al doilea element care caracterizează protestele ține de utilizarea banilor din surse necunoscute, adică ilegale. Aceste resurse financiare urmau să fie utilizate pentru a recruta protestatari din interiorul grupurilor social-vulnerabile. Până acum, autoritățile au confiscat circa 4,5 milioane lei Moldovenești (până la 300,000 de euro) de la exponenții Partidului Șor. Protestatarii nu se arată deranjați nici de originea banilor și nici de profilul criminal al organizatorilor. Cât timp acceptarea banilor de la Partidul lui Șor nu este criminalizată, recrutarea cetățenilor săraci pentru proteste anti-guvernamentale va fi imposibil de oprit. Acest lucru nu trebuie nicidecum să anuleze dreptul la asociere și liberă exprimare, pe de o parte, sau să ducă la ignorarea problemei sărăciei absolute, care este exploatată în scopuri politice, pe de altă parte.
Cel de-al treilea element vizează legăturile organizatorilor protestelor cu Rusia. Partidul Șor a fost sancționat de către SUA în octombrie 2022 pentru facilitarea influenței maligne ruse împotriva instituțiilor democratice moldovenești. O solicitare similară din partea autorităților moldovenești a fost adresată UE. Guvernarea de la Chișinău insistă pe ideea că protestele lui Șor sunt desfășurate cu scopul ca forțele pro-ruse să preia puterea în mod violent. Totuși, ca un asemenea scenariu să devină plauzibil ca obiectiv și grad de realizare, dimensiunea protestelor trebuie să fie de minim 30,000-50,000 de persoane, iar implicarea forțelor militare ruse, staționate în regiunea transnistreană, trebuie să fie operațională. O asemenea conjunctură ar repeta scenariul în baza căruia Rusia a ocupat Crimeea în anul 2014. Deocamdată, protestele anti-guvernamentale din Moldova reprezintă o oportunitate pentru consolidarea pozițiilor opoziției pro-ruse și celei eurosceptice.
Protestele din Georgia – mobilizare politică a populației pro-UE
Spre deosebire de protestele repetitive din Moldova, organizate cu participarea masivă a persoanelor social-vulnerabile eurosceptice, demonstrațiile anti-guvernamentale din Georgia au avut o durată scurtă și au atras segmente sociale pro-europene dinamice (ONG-uri, studenți etc.). Protestele Georgiene au vizat proiectul de lege „privind agenții externi” (8-10 martie, 2022) și s-au terminat îndată după anularea acesteia. Nici detenția lui Mikhail Saakașvili (6 ani de închisoare) și nici implementarea problematică a condițiilor UE nu sunt în stare să stârnească proteste anti-guvernamentale în masă, chiar dacă opoziția încearcă să le inițieze.
Publicul georgian manifestă o sensibilitate ridicată față de politicile care pot produce discontinuități pentru agenda europeană. Intensitatea și conotația protestelor ar fi de altă natură, dacă partidul de la guvernare (“Visul Georgian”) ar fi avut relații amicale cu UE. Retorica agresivă în raport cu decidenții și instituțiile UE, amplificată după alegerile legislative din 2020, alimentează suspiciunile că guvernarea georgiană este dispusă să de-europenizeze anumite procese politice din țară. Guvernul de la Tbilisi nu poate renunța la agenda europeană, din cauza costurilor politice și de imagine internațională, dar va încerca să o renaționalizeze. Dacă însă imaginea UE va fi discreditată prea tare, atunci, în mod inevitabil, vor apărea condiții prielnice pentru revitalizarea puterii blânde (“soft power”) ruse, într-o formă sau alta.
Deși nivelul sărăciei absolute din Georgia a fost de circa 17% în 2021, partidele politice populiste din această țară nu apelează la subiecte social-economice pentru a organiza proteste. Totodată, guvernarea a încercat să valorifice pe deplin urmările agresiunii ruse împotriva Ucrainei: influxul de cetățeni ruși (circa 1 milion), creșterea remitențelor lor (de 4 ori până la 2,1 miliarde de dolari), dar și intensificarea exporturilor către Rusia, care sub presiunea sancțiunilor caută căi de diversificare a importurilor. În consecință, economia georgiană a crescut cu circa 10% în 2022. Prin urmare, deși există un segment social-vulnerabil semnificativ în țară, acesta nu poate fi recrutat în proteste cu aceeași ușurință ca în Moldova.
Chiar dacă opoziția pro-UE este fragmentată (cel puțin 11 formațiuni), cu un sprijin public total de circa 30%, guvernarea oricum se poate aștepta la proteste din partea tineretului georgian (generația Z), care reacționează la tentativele de a importa practici autoritare (din Rusia, Azerbaidjan etc.). Partidul de la guvernare încearcă să prevină riscul repetării unor asemenea erupții sociale în viitor, discreditând organizațiile care au mobilizat tineretul la proteste. Propaganda partidului de la guvernare proiectează aceste ONG-uri drept fenomen civic opus bisericii, care este cea mai respectată instituție în stat. În paralel cu stigmatizarea tineretului protestatar, partidul de guvernământ georgian echivalează demersurile pro-protest ale opoziției drept tentativă de a schimba guvernarea prin „revoluție colorată” sau lovitură de stat (Agenda.ge, Martie 2023). Contrar situației din Georgia, protestele orchestrate de opoziția din Moldova, prin exploatarea grupurilor vulnerabile, sunt considerate instrumente de acțiuni subversive în mâinile Rusiei.
În loc de concluzii...
Protestele care au avut loc în Georgia și Moldova au vizat direct pozițiile UE în aceste țări. În timp ce protestele pro-UE din Georgia au demonstrat mobilizare socială rapidă și solidarizare cu societatea civilă și mass-media, protestele moldovenești sunt anevoioase și implică segmente sociale vulnerabile cu mobilitate și resurse limitate. Unii reprezentanți ai guvernării georgiene consideră că protestele pro-UE ar fi urmărit o lovitură de stat. În viziunea guvernării pro-europeană de la Chișinău, protestele organizate de Partidul Șor constituie o tentativă a Rusiei de a destabiliza țara într-o direcție opusă celei de aderare la UE.
Având în vedere caracterul geopolitic al protestelor care au loc în țările incluse în politica de lărgire, UE trebuie să joace un rol pro-activ în prevenirea surselor de fricțiune dintre guvern și potențialii protestatari în Georgia (ONG-uri, mass-media, opoziție etc.). Este imperativă utilizarea condiționalității pentru a penaliza nerespectarea angajamentelor de către guverne. Totodată, pentru a reduce gradul de exploatare a grupurilor vulnerabile de către forțele politice cu conexiuni rusești, UE împreună cu alți donatori trebuie să introducă un plan de combatere a sărăciei în asistența de țară pentru Moldova (cel puțin pe termen scurt). Dacă problemele populației cu resurse limitate nu vor fi redresate, acestea pot influența negativ atât securitatea națională, cât și procesul de integrare europeană.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.