 |
|
| Dionis Cenușa, Columnist principal | |
Normalizarea dialogului cu Rusia a revenit în prim plan la Conferința de Securitate de la Munchen din 2020. Liderul francez Emmanuel Macron vrea o relație îmbunătățită cu Rusia. Solicitarea repetată de a reabilita dialogul strategic cu gigantul estic nu ignoră agresiunea rusă față de Ucraina, ci o privește ca pe o unică abatere de la normă.
Asemenea abordare aduce beneficii guvernelor și liderilor naționali cu simpatii pro-ruse pronunțate în interiorul UE și, cu precădere, în proximitatea europeană. În consecință, convingerile politice tolerante față de activitatea infracțională a Rusiei pe arena internațională obține vizibilitate publică, publicitate politică gratuită și potențial electoral favorabil forțelor pro-ruse, precum în cazul Moldovei.
Macronizarea abordării față de Rusia
Insensibilitatea lui Macron față de atacurile hibride rusești omniprezente, în afacerile ucrainene și cele europene în general, conturează perspective periculoase pentru coeziunea și integritatea procesului de europenizare. Prin urmare, este validată acceptabilitatea apropierii politice de Rusia, chiar și cu prețul neglijării criticilor regimului autocratic condus de Vladimir Putin.
Motivat de pasivitatea accentuată a Germaniei, cauzată de viitoarea tranziție politică post-Merkel, liderul francez inoculează perspectiva unui compromis cu Moscova. Într-un context internațional impactat de unilateralismul comercial american și neo-imperialismul investițional al Chinei, Macron justifică necesitatea coabitării cu Rusia, chiar dacă o declară “incomodă” (Euronews, februarie 2020).
Astfel, consecințele politice pentru popularizarea discursului despre unificarea “spațiului de la Lisabona până la Vladivostok” scad dramatic. Se proliferează o convingere controversată transnațională că UE ar fi incompletă fără un parteneriat cu Rusia. Intenția lui Macron este mai mult de a investi energie politico-diplomatică pentru a coordona acțiunile cu Rusia în regiunile comune, decât de a eșua în anticiparea acestora.
Integrare europeană cu accent rusesc
Poziționarea realistă față de amenințările structurale provocate de factorul rusesc este umbrită de o gândire înșelătoare față de capacitatea și voința internă a Rusiei de a se corecta. Privirea Rusiei prin prisma unei oglinzi distorsionate nu favorizează nici forțele de opoziție locale și nici elementele democratice din vecinătatea europeană, unde influența rusească premiază și tolerează lideri de profil pro-rus care desconsideră democrația liberală.
O deschidere față de Rusia fără aplicarea unui filtru critic induce ideea că integrarea europeană ar fi compatibilă cu prezența rusească, chiar dacă cea din urmă își construiește „puterea blândă” anume pe denigrarea nucleului liberal care stă la baza identității și proiectului european.
Anularea îngrijorărilor europene față de situația critică a democrației ruse și efectele acesteia asupra arhitecturii de securitate regională și internațională slăbește standardele politice atașate la europenizarea Moldovei și altor țări din Parteneriatul Estic.
Prin urmare, integrarea europeană capătă accent rusesc, caracterizat prin trei aspecte majore. În primul rând, relația cu UE este redusă la cererea de finanțare externă în schimbul unei abordări tehnice față de orice reformă. Al doilea aspect presupune o prioritizare a sectoarelor economice, unde prevalează interesele financiare, iar dedicația pentru implementarea principiilor politice este coborâtă în subsolul cooperării bilaterale. Nu în ultimul rând, valorile tradițional-creștine sunt puse pe picior de egalitate cu cele liberale, care stau la bazele statului de drept, din care fac parte drepturile omului. Astfel, segmentele sociale care au rămas în spatele europenizării sunt descurajate să îmbrățișeze valorile liberale, vizualizate drept sursă a impasului.
În loc de concluzii...
Macronizarea abordării europene față de Rusia aduce cu sine provocări clare pentru poziționarea obiectivă și critică față de comportamentul infracțional al regimului lui Vladimir Putin în raport cu proprii cetățeni, dar și în interiorul afacerile internaționale.
Avantajul integrării europene constă în principiile politice pe care aceasta le implică, mai mult decât aspectele practice care vin împreună cu absorbția reglementărilor europene. Reabilitarea relațiilor cu Rusia fără transformarea politică a acesteia, precedată de eliberarea teritoriului ucrainean, se poate solda cu un accent rusesc puternic asupra integrării europene din vecinătatea estică a UE.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.