Efectele acțiunilor UE în Moldova – asistența financiară și contradicțiile opoziției, analiză

Op-Ed
	Obținerea finanțării europene validează guvernarea, iar orice acțiune contra acesteia, intenționată de opoziție, poate genera confuzii sau chiar insatisfacție în societate...
Dionis Cenușa, Columnist principal

Unele incertitudini politice din relațiile Uniunii Europene cu Moldova încep să se disipeze. Partenerii europeni opinează deschis, deși timid, că reformele întreprinse de coaliția de guvernare de la Chișinău au atins anumite progrese, suficiente pentru a debursa ajutor financiar. De aceea, alocarea unei noi porțiuni din asistența macro-financiară a UE a devenit posibilă. Evaluarea părții europene nu a întâmpinat niciun reproș din partea opoziției, care își asumă meritele pentru reformele întreprinse.

Decizia UE de a aloca cea de-a doua tranșă (30 milioane EUR) din asistența macrofinanciară, negociată încă în 2017, reprezintă un punct de turnură cu ramificații politice importante. Pe de o parte, aceasta validează măsurile întreprinse de guvernul lui Ion Chicu și coaliția de guvernare, formată din Socialiștii pro-ruși și Partidul Democrat ex-oligarhic (pe 12 iulie 2020 - 50 din totalul de 101 deputați). Totodată, asemenea deschidere din partea UE scoate în evidență faptul că diplomația moldovenească de la Chișinău și Bruxelles este înarmată cu argumente cât de cât convingătoare, care nu contrazic situația de pe loc. Pe de altă parte, reluarea asistenței macro-financiare a UE dovedește că opoziția și societatea civilă nu dispun de contra-argumente robuste împotriva forțelor aflate la putere sau că acestea nu ajung destinatarii de la Bruxelles. Nu este exclus faptul că și interacțiunile dintre oficialii europeni și vocile critice din Moldova au suferit unele schimbări sub presiunea măsurilor de precauție epidemiologică. Efectuarea unei monitorizări în teren este nefezabilă, corespondența virtuală pe dosarul moldovenesc - mai puțin eficientă, dar și depășită de alte priorități, iar acordarea ajutorului financiar – imperativă pentru diminuarea consecințelor social-economice ale coronavirusului.

Perpetuarea pandemiei și prăbușirea crizei economice practic peste toate categoriile sociale sporește dependențele populației față de stat. Prin urmare, din considerente pure de supraviețuire, interesul public asupra diversificării și eficientizării ajutoarelor de stat se plasează, în prezent, deasupra inițiativelor opoziției de a prelua puterea de la adversarii săi politici.

Aprobarea unei noi tranșe de ajutor european către guvernarea din Moldova poate fi interpretat ca semnal pozitiv pentru guvernare, opoziție și opinia publică autohtonă. Decizia UE conține o sensibilitate considerabilă ce poate determina mișcările din interiorul politicului moldovenesc. Astfel, Guvernul lui Ion Chicu așteaptă deznodământul asumării răspunderii pe proiecte de legi (majorare la salarii pentru sectorul medical, adaos la pensii) – procedură legislativă care implică riscul demiterii. În paralel, opoziția fragmentată se presează reciproc în căutarea unei majorități conjuncturale pentru declanșarea demiterii executivului, denumit “catastrofă”, și înlocuirii lui cu “unul pro-european”.

Alegeri prezidențiale și simpatii geopolitice

Cele peste patru luni de guvernare a Socialiștilor pro-ruși împreună cu Partidul Democrat ex-oligarhic (începând cu martie 2020) s-au dovedit a fi extrem de complicate. Deficiențele multiple în gestionarea crizei sanitare și credibilitatea redusă în raport cu reformele solicitate de UE, în schimbul asistenței macrofinanciare, păreau a fi insurmontabile. Presiunea asupra guvernului a crescut după revizuirea și multiplicarea pre-condițiilor politice (8 la număr), atașate la sprijinul financiar european. De asemenea, starea de urgență de două luni (18 martie-15 mai 2020) a diminuat temporar rolul parlamentului. Aceasta, împreună cu starea de urgență în domeniul sănătății publice, a limitat drastic posibilitățile legale pentru desfășurarea protestelor publice. Din aceste considerente, coaliția de guvernare alcătuită din PSRM și PDM este constrânsă la câteva soluții - să sporească cheltuielile sociale pentru a evita explozia unor proteste sociale incontrolabile și să îndeplinească cerințele partenerilor externi pentru a acoperi găurile bugetare.

Datele sondajelor publicate în iunie 2020 dezvăluie o serie de evoluții, care modelează calculele și comportamentul principalelor actori politici. Demiterea guvernului Maiei Sandu în noiembrie 2019, apropierea excesivă de Rusia sau scurgerea de informație compromițătoare împotriva lui Igor Dodon, au provocat pierderi în termeni electorali. Totuși, decalajul dintre PSRM și Igor Dodon, pe de o parte, și Maia Sandu și PAS, pe altă parte, rămâne semnificativ. Media datelor din sondaje arată un decalaj favorabil PSRM-ului și lui Igor Dodon – de circa 5% la nivel de popularitate de partid și de aproape 16% în cazul percepției vizavi de liderii de formațiune politică.

Chiar dacă distanța dintre PSRM și PAS s-a micșorat, ambele părți trebuie să-și măsoare cu atenție declarațiile și acțiunile politice. Socialiștii trebuie să asigure suport maxim guvernului pentru a redresa situația epidemiologică din țară. PAS și Maia Sandu, în calitate de principali adversari electorali la alegerile prezidențiale, sunt nevoiți să păstreze la distanță colaborările cu formațiunile politice care sunt asociate și depind de oligarhii fugari Vladimir Plahotniuc (în SUA) și Ilan Șor (în Israel).

Precauția anti-oligarhică a PAS creează blocaje în relația cu Platforma DA, care este determinat să demită guvernul, în orice condiție, inclusiv cu ajutorul grupărilor oligarhice. Platforma DA își pierde relevanța politică, de aceea, catapultarea în funcții de conducere reprezintă o salvare politică înainte de anticipatele legislative, cel mai probabile la începutul anului 2021. Multiplele divergențe care îndepărtează PAS de Platforma DA contravin sfaturilor venite din partea familiei politice a Partidului Popular European. Astfel, nici după ce Donald Tusk a sugerat unitate înainte de alegerile prezidențiale din toamnă, liderii PAS și Platforma DA nu au renunțat la ideea de a candida separat organizând vizite în teritoriu sau lansând aplicații pre-electorale (EuropaLiberă, 18 Iunie 2020).

Tabel. Simpatiile geo-politice ale popualației, %, 2020

Sursa: Compilarea autorului cu referință la datele IPP și IMAS.

Același exercițiu de precauție înainte de alegerile prezidențiale din noiembrie 2020 se referă și la dimensiunea externă. În acest sens, deși PSRM și Igor Dodon nu renunță la politica externă echilibrată, sporind continuu prezența rusească, este evitată dezrădăcinarea vectorului european prin careva acțiuni deliberate. În schimb, vedem o tentativă a Socialiștilor de a diversifica agenda externă pentru a dilua dependențele de UE. Deocamdată, acest lucru nu s-a răsfrâns asupra aprofundării mecanismelor tehnico-legale de integrare europeană. Comunicarea la nivel inter-instituțional continuă în domeniul comerțului liber și în alte sectoare, fără a se face publicitate. Tot, în mod mai discret, au fost demarate discuțiile despre actualizarea Agendei de Asociere post-2019. În același timp, PAS adoptă un ton geopolitic anti-rusesc tot mai deslușit. Această formațiune l-a acuzat deschis pe Igor Dodon de tentativa de a lega Moldova de Rusia prin aranjamente periculoase, camuflate în defunctul credit rusesc (NewEasternEurope, 15 Mai 2020).

Sondajele întăresc predispozițiile interne din forțele politice majore din țară. Nivelul sentimentelor pro-europene se află la cote relativ înalte (56-64%). Astfel, rezultă că războiul informațional al Rusiei și Chinei, vizat să compromită UE (IPN, 7 Aprilie 2020), nu au lăsat amprente serioase asupra percepției publice. Totuși, restricționarea călătoriilor din țările non-europene cu grad înalt de contaminare cu COVID-19 (IPN, 2 Iulie 2020), aplicată justificat de statele UE, poate deveni o viitoare sursă de dezinformare, de unde pot parveni antipatii printre est-europeni vizavi de UE. În comparație cu UE, atractivitatea Uniunii Euroasiatice scade (30-54%) și începe să corespundă tot mai mult rolului adevărat pe care aceasta îl joacă pentru Moldova, care are statut de țară observatoare. Criza sanitară a demonstrat, în mod repetat, că această organizație are capacități extrem de reduse (IPN, 5 Mai 2020) pentru ca solidaritatea “euroasiatică” să capete o semnificație practică, cel puțin pe termen scurt și mediu.

Opoziția și asistența UE

Sprijinul financiar al UE, la fel ca și alte aspecte ale integrării europene, constituie o parte din măduva discursului opoziției de la Chișinău. Deși debursarea celei de-a doua tranșe din asistență macro-financiară a UE a fost acompaniată de aprecierea, dozată, a Comisarului European pentru Economie, Paolo Gentiloni, despre “eforturile de reformă” ale guvernului Chicu în domenii problematice, precum reforma justiției și lupta împotriva corupției. Aceste declarații, alături de decizia de a aloca asistența UE, contrazice totalmente evaluările făcute de către reprezentații PAS și cei ai Platformei DA (Sergiu Litvinenco și respectiv Igor Munteanu). La mijlocul lunii iunie, aceștia au acuzat guvernul de îndeplinirea incompletă a pre-condițiilor politice, în particular a celor din domeniul justiției.

De asemenea, contrar aprecierilor satisfăcătoare ale Comisiei Europene, cu o zi înainte ca UE să anunțe aprobarea alocării de asistență (30 milioane EUR), principalul lider al opoziției Maia Sandu a blamat guvernarea pentru neobținerea celei de-a treia și finală tranșă – de 40 milioane EUR. Ex-premierul Maia Sandu a accentuat faptul că tranșa a fost “anulată” de UE din cauza “iresponsabilității și lenii” guvernării. Din punct de vedere tehnic, UE nu a “anulat” a treia tranșă, ci termenul limită al acordului de finanțare expiră în iulie 2020.

Discrepanțele între viziunea UE și cea a opoziției de la Chișinău are la bază cel puțin trei explicații. Potrivit primei ipoteze, UE nu a reușit să colecteze informația detaliată despre progresul adevărat al reformelor, inclusiv din cauza blocării frontierelor. Această ipoteză este puțin probabilă, deoarece Comisia punctează că în decizia sa a reieșit din evaluările interimare din luna februarie. A doua ipoteză ține de faptul că opoziția are o abordare mai strictă decât cea a UE, iar uneori această abordare conține și o doză de subiectivism. Cea din urmă ipoteză este că UE este la curent cu imperfecțiunea și caracterul parțial al anumitor reforme, dar optează pentru decizii de(geo-)politizate și constructive, sprijinind cheltuielile urgente de ordin socio-economic.

În loc de concluzii…

Obținerea finanțării europene validează guvernarea, iar orice acțiune contra acesteia, intenționată de opoziție, poate genera confuzii sau chiar insatisfacție în societate.

Deși guvernarea și opoziția își atribuie reciproc responsabilitatea pentru ratarea celei de-a treia tranșe a asistenței UE, în 2019 și respectiv în 2020, responsabilitatea majoră o poartă guvernanții anteriori. În fond, eșecurile legate de amânarea, suspendarea și pierderea unei părți din asistența macro-financiară a UE o are guvernul oligarhic din anii 2018-iunie 2019.

Banii europeni par să aibă o dublă importanță. Aceștia completează bugetul cu care urmează să opereze guvernul. Totodată, asistența UE poate avea o conotație politică și să descurajeze planurile unei părți din opoziție de a termina mandatul actualului guvern.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.