„Răspunsul adecvat al susținătorilor Maiei Sandu la contestările lui Igor Dodon ar putea să se reducă la faimosul îndemn al ultimului către alții – stați liniștiți, beți ceai și nu vă diorgăiți! Doar toată lumea a înțeles deja de ce a pierdut alegerile? De-atâta! ”
Înfrângerea azimutală a frontului imperialist
Președintele în exercițiu al Republicii Moldova, Igor Dodon, a pierdut competiția electorală prezidențială în fața liderului opoziției – Maia Sandu. Această înfrângere i-a întristat și derutat pe susținătorii lui Igor Dodon, dar se pare că nu i-a entuziasmat pe cei ai Maiei Sandu. Primii deplâng înfrângerea nu doar a lui Igor Dodon, ci a întregului front imperialist rusesc, care i-a înregimentat într-o puternică coaliție politico-ideologică pe patrioții-statatiști, inclusiv pe cei din Republica Moldova. Frontul a suferit în ultimele câteva luni înfrângeri usturătoare pe patru direcții azimutale – în Belarus, Asia Centrală, Caucazul de Sud și, recent, în Republica Moldova.
În Belarus, regimul Lukașenco desfășoară un adevărat război civil împotriva propriilor cetățeni, care protestează în regim non-stop după falsificare alegerilor prezidențiale din 9 august. Au fost înregistrate deja mai mult de zece decese ale protestatarilor, dar intensitatea revoltei nu scade. În aceste condiții, regimul lui Lukașenco își trage seva din susținerea regimurilor autoritare, care i-au recunoscut victoria la alegeri, inclusiv autoritățile moldovene. În Kîrgîzstan, după alegerile parlamentare din 4 octombrie, s-a instaurat haosul, pe care, cel mai probabil, China îl va stăvili cu puterea și autoritatea sa. În Caucazul de Sud, în perioada 27 septembrie – 10 noiembrie, Azerbaidjanul cu suportul Turciei au dezghețat cu succes conflictul din Karabahul de Munte, menținut în îngheț de către Rusia de mai bine de un sfert de veac. Astfel, Turcia a devenit jucător cheie în procesele politico-militare din Caucaz, limitând dramatic câmpul de manevră al Rusiei. În sfârșit, la 15 noiembrie, Igor Dodon, care a constituit în Republica Moldova filiala frontului imperialist rusesc, a fost înfrânt la alegerile prezidențiale. Evenimentul a fost comentat de Vladimir Jirinovski, care a constatat că favoritul Kremlinului este un om slab, fiind învins de o femeie puternică. Scârba lui Jirinovski poate fi înțeleasă, el îi visa pe soldații ruși spălându-și ciubotele în Oceanul Indian, nicidecum nu-și putea imagina ca un întreg front imperialist și exponentul acestuia în Republica Moldova să fie înfrânt de o femeie.
Justiția moldovenească – ultima redută
Candidatul înfrânt – Igor Dodon, a recunoscut victoria preliminară a Maiei Sandu, dar nu a renunțat la luptă. El a promis că va contesta rezultatele alegerilor în instanțele de judecată. Ținând cont că, în iunie 2018, la fel a procedat candidatul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PCRM), Ion Ceban, care pierzând alegerile pentru funcția de primar de Chișinău, și a obținut anularea victoriei contracandidatului – Andrei Năstase, nu este exclus să aibă succes și Igor Dodon. Șansele sale, în acest sens, nu pot fi subestimate, doar de-a lungul mandatul prezidențial de 4 ani el a reușit să numească în funcții 191 de judecători (vezi pag.40), adică aproximativ 40% din numărul total al acestora. Mai mult, eroina principală a anulării rezultatelor alegerilor primarului municipiului Chișinău – judecătoarea Rodica Berdilo, a fost avansată în grad. De aceea, n-ar trebui să ne mire că experiența ei ar putea fi solicitată din nou. Șansele eventualului succes al lui Igor Dodon sunt și mai mari, dacă luăm în calcul că președintele ședinței din cadrul Curții de Apel, Vladislav Clima, care a lăsat în vigoare hotărârea de invalidare a alegerilor primarului din 2018, a avansat surprinzător, devenind recent președinte al Curții de Apel.
Sigur, e mare păcat că decizia de validare a alegerilor prezidențiale îi revine Curții Constituționale (CC). Aceasta scade din intensitatea intrigii puse la cale de Igor Dodon. Dar, în orice caz, CC nu va putea ignora deciziile curților de justiție pe marginea contestărilor depuse de cel înfrânt și stafful său electoral. De aceea, probabil, va fi nevoie de insistență și perseverență din partea candidatului învins și de mult popcorn pentru electorat.
Concluzii
Dacă în privința reprezentanților frontului imperialist rusesc lucrurile sunt clare - aceștia au un plan de contestare a rezultatelor alegerilor în instanțele de judecată - atunci învingătorul alegerilor, Maia Sandu și susținătorii ei par a fi mai degrabă îngrijorați decât bucuroși de victorie. Vorba e că moștenirea pe care o lasă Igor Dodon este o povară foarte grea.
O concluzie foarte tristă de pe urma alegerilor prezidențiale este că, în urma confruntării celor doi candidați, societatea moldovenească a rămas profund divizată și scindată. Pentru susținătorii lui Igor Dodon, victoria Maiei Sandu are un sens simbolic, aproape apocaliptic. Pentru ei este de neconceput că un candidat femeie la șefia statului poate învinge un bărbat, susținut de Biserica Ortodoxă și personal de către Patriarhul Kirill! Pentru aceștia, în actuala situația apocaliptică, singura consolare poate fi găsită renumită maximă a Marelui Timonier, Mao Zedong – din înfrângere spre înfrângere mergem ferm până la victoria finală! Justiția moldovenească le poate fi de mare utilitate în acest proces.
Răspunsul adecvat al susținătorilor Maiei Sandu la contestările lui Igor Dodon ar putea să se reducă la faimosul îndemn al ultimului către alții – stați liniștiți, beți ceai și nu vă diorgăiți! Doar toată lumea a înțeles deja de ce a pierdut alegerile? De-atâta!