logo

Din cauza ierarhizării din penitenciare, doar 5% din deținuți au condiții bune, studiu


https://www.ipn.md/index.php/ro/din-cauza-ierarhizarii-din-penitenciare-doar-5-din-detinuti-7967_1093936.html

În majoritatea instituțiilor penitenciare din țară, mai puțin în penitenciarul de femei de la Rusca, se observă fenomenul subculturii și împărțirea deținuților pe caste, potrivit grupurilor de influență. Analiza datelor unui studiu prezentat de asociația Promo-LEX  a relevat faptul că aceste caste nu există în instituție fără acordul tacit sau, mai mult, cu sprijinul conducerii penitenciarelor.

„Vorbim despre un grad extrem de înalt de violență în sistemul penitenciar, în special violență între deținuți. Este o formă punitivă între deținuți pentru a menține sistemul de caste. În sistemul penitenciar există o ierarhizare foarte bine conturată între deținuți după cum spuneau mai mulți deținuți – doar 5% trăiesc în condiții avantajoase sau bune. Ceilalți sunt cumva inferiori. În analiza structurii problemei se conturează lipsa încrederii deținuților în supraveghetori. La fel se conturează o altă problemă care influențează eșecul – descurajarea violentă a deținuților. Vorbim despre aplicarea forței întrei ei, inclusiv cu obiecte dure”, a declarat Dumitru Russu, jurist Promo-LEX, într-o conferință de presă la IPN.

Datele colectate în cadrul evaluării demonstrează că mediul violent în rândul deținuților, creat de regulile și influențele subculturii, lasă o amprentă semnificativă asupra sănătății fizice și mintale a deținuților. Adesea mediul stresant existent provoacă anxietate, tensiune, deținuții sunt în permanență sub presiune și influență psihologică. O mare parte dintre deținuții intervievați au declarat că au o frică constantă că pot fi supuși violențelor, nu au siguranța zilei de mâine și că nu au încredere în angajații penitenciarului din cauza loialității și a relațiilor acestora cu liderii neformali din subcultura penitenciarului, ceea ce le poate afecta securitatea personală în perioada detenției.

Astfel, recurgerea la automutilări și la suicid capătă o amploare din ce în ce mai mare în rândurile deținuților. Recurgerea la astfel de acțiuni este condiționată de mai mulți factori, unul fiind dereglarea emoțională din varii motive, altele fiind lipsa de reacție din partea administrației la necesitățile deținuților, inclusiv imposibilitatea de a rezista presiunii regulilor stabilite de subcultura criminală și conflictele interpersonale cu personalul sau cu alți deținuți. Deseori, automutilările din penitenciare reprezintă o modalitate de a comunica furia, nemulțumirea sau este un instrument pentru a atrage atenția asupra unor probleme nesoluționate de mai mult timp. Potrivit declarațiilor deținuților intervievați, asistența psihologică nu li se oferă sau este una formală. Acest fenomen poate fi confirmat indirect și prin datele statistice furnizate de către Administrația Națională a Penitenciarelor.

În anul 2021, per sistem, sunt înregistrate 800 de automutilări. Comparativ cu perioada similară a anului precedent, se observă o creștere cu 18%. Se remarcă și o creștere cu 42% a numărului tentativelor de suicid, atât în instituțiile penitenciare, cât și în izolatoarele de urmărire penală. În 2021, au fost înregistrate 6 cazuri de suicid și 31 de tentative de suicid.

Nadejda Burciu, secretar de stat la Ministerul Justiției, a menționat că Republica Moldova a reușit să elimine aproape în întregim tortura și relele tratamente aplicate față de deținuți de către angajați. Problema cea mare rămân condițiile inumane și violența între deținuți. Acest sistem a fost moștenit încă din perioada sovietică. Sarcina este de a europeniza acest sistem printr-o intervenție coordonată la toate nivelurile, inclusiv prin instituirea unui sistem mai individualizat de executare a pedepsei. Acest lucru ar însemna o clasificare și separare a deținuților după nivelul de risc.

Raportul a fost elaborat cu suportul financiar al Germaniei, prin intermediul Ambasadei germane la Chișinău (Deutsche Botschaft Chişinău).

Notă: Agenția IPN oferă dreptul la replică persoanelor care se consideră vizate în știrile realizate de pe declarațiile organizatorilor prezentei conferințe de presă, inclusiv prin facilitarea organizării altei conferințe de presă în condiții similare.