 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Uniunea Europeană este în față unor noi provocări. Bruxelles-ul trebuie nu doar să vireze între dialoguri paralele (IPN, ianuarie 2017), care mai și sunt contradictorii, cu Chișinăul, dar și să rămână neutru și în egală măsură angajat atât în raport cu guvernarea, cât și cu președintele Moldovei și alte forțe anti-europene.
Lucrurile se complică și mai mult, atunci când unele voci din societatea civilă sau instituțiile media tratează deseori relația UE cu Moldova, într-un mod simplist, strict prin prisma dilemelor. Astfel, UE este îndemnată să aleagă între a reacționa la devierile anti-reformă ale guvernării și a reacționa la acțiunile anti-UE ale președintelui Igor Dodon. Totodată, aceleași voci reproșează europenilor că s-ar lăsa manipulați de retorica eurosceptică a președintelui Dodon, considerată drept un subiect fals, în loc să se concentreze pe deficiențe reale, legate de calitatea actualei guvernări.
În realitate, atât guvernarea defectuoasă, cât și inițiativele eurosceptice ale președintelui, trebuie să fie trate cu seriozitate de către UE. Or, atât tentativele guvernării de a trișa, cât și miturile anti-europene generate de către președintele țării, au efecte nocive asupra stării lucrurilor în Moldova. În oricare din aceste situații, are de suferit percepția publică față de procesul de integrare europeană și UE.
Astfel, este periculos să considerăm că dezinformarea masivă, inițiată de președintele Dodon pe tema Acordului de Asociere cu UE, este mai puțin importantă decât regresul în implementarea reformelor de către guvernare.
Din contra, UE trebuie să se implice activ în contracararea propagandei eurosceptice lansată de Dodon, atât pentru a desființa miturile false, cât și pentru a face presiuni adiționale asupra guvernării.
Adevărul și cifrele reale sunt la fel de neplăcute și dureroase atât pentru distribuitorii de falsuri (președintele Dodon, PSRM etc.), cât și pentru cei care raportează jumătăți de adevăruri sau sunt acuzați că ar mima reformele (partidele de la guvernare, în frunte cu Partidul Democrat din Moldova, mass-media controlată de guvernare etc.).
Dilemă inexistentă, dar impusă…
Persistă demersuri care cer ca UE să treacă cu vederea propaganda anti-europeană, care o vizează nemijlocit, și care o completează pe cea rusească, doar pentru că Partidul Democrat condus de Vladimir Plahotniuc ar folosi-o pentru a-și consolida imaginea de “pro-european”. În rezultat, UE este pusă în fața unei dileme false - să fie critică față de guvernare sau să depună eforturi pentru a contracara dezinformarea anti-UE.
În niciun caz, monitorizarea critică și condiționalitatea nu trebuie să rămână unicul obiectiv al UE în Moldova. Or, reformele contează, la fel de mult cât și comunicarea despre acestea, implicit contracararea falsurilor.
Atât timp cât guvernările pretins pro-europene sunt defecte (corupte, neperformante etc.), iar forțele pro-europene sunt în stare embrionară și slab pregătite în materie de integrare europeană, UE trebuie să se preocupe de felul cum moldovenii percep UE. Aceste lucruri sunt complementare și trebuie să figureze în mod obligatoriu pe agenda europenilor.
De ce contează contracararea propagandei eurosceptice?
Combaterea dezinformării anti-UE este la fel de importantă ca și critica față de deficiențele reformelor și manifestările de corupție ale guvernării, care se declară pro-europeană. Acest lucru este imperativ din cel puțin trei motive.
În primul rând, în joc este pusă imaginea UE, care este afectată nu doar de forțele pro-europene corupte, ci și din cauza propagandei anti-UE. Având grijă de propria imagine - prin desființarea miturilor, UE de fapt investește în legitimitatea sa, ceea ce îi permite să exercite presiune în mod efectiv asupra guvernării.
În al doilea rând, propaganda anti-UE, folosită de Igor Dodon, a devenit parte a jocului politic intern. UE este folosită atât de guvernarea pro-UE, cât și de opoziția pro-rusă, informația reală fiind distorsionată. Ca exemplu poate servi victoria lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale din noiembrie 2016, bazată pe multe date false despre UE și integrarea europeană. La fel, sunt numeroase exemplele care arată că și guvernarea manipulează cu date despre relațiile cu UE pentru a-și asigura popularitate. De aceea, UE este nevoită să se implice în propria capacitate, dacă chiar este interesată de a influența pozitiv lucrurile în Moldova.
Nu în ultimul rând, subiectul propagandei anti-europene face parte din războiul informațional purtat de Rusia în regiune, în care Igor Dodon sprijină partea rusă prin răspândirea și inventarea unor noi mituri anti-UE.
Războiul informațional folosit de Rusia pentru a discredita UE și oricare forțe politice, vechi corupte sau cele noi, cu agendă pro-europeană, nu este un subiect fals, ci o realitate cu consecințe dure, vizibile în mod special în Ucraina. Din acest considerent, mai vorbim și despre responsabilitatea UE, nu doar un interes pragmatic, de a lupta cu dezinformarea anti-europeană. Aceasta nu ține numai de dezvăluirea adevărului, ci de ceva mult mai mare – supraviețuirea proiectului european și, respectiv, pacea și securitatea în Europa.
În loc de concluzie…
Păstrarea atitudinii severe și a “condiționalității necondiționate” a UE față de guvernarea de la Chișinău este crucială pentru mișcarea reformelor înainte. Acest lucru trebuie doar să fie întărit prin noua Agendă de Asociere cu UE. Dar, la fel, este prioritară și combaterea miturilor anti-UE, care influențează destructiv încrederea în scopul pozitiv al UE în raport cu Moldova și cetățenii acesteia.
Prin urmare, atât societatea civilă, cât și mass-media, urmează să sprijine UE în aceste activități. Desconsiderarea dezinformării anti-UE, aplicată pe larg de președintele Dodon, la această etapă, sub pretextul că este secundară sau artificială, poate avea consecințe negative pe termen mediu și lung – alegerile din 2018. Or, acestea alimentează populismul eurosceptic, care în prezent se asociază cu naționalismul extremist în Europa, iar în Moldova – cu moldovenismul agresiv și, respectiv, anti-românismul.
În joc este pusă imaginea, credibilitatea și eficiența presiunii exercitate asupra guvernării de către UE, iar toate acestea nu pot exista într-un spațiu public ostil integrării europene. Mai mult ca atât, situația din Ucraina și încercările Rusiei de a merge mai departe destabilizând democrațiile din Germania sau Franța, sunt realități cotidiene din care trebuie să învățăm lecții. În fine, UE trebuie să fie precaută atât față de pro-europenii de la Chișinău, dar nu într-o mai puțină măsură și față de pro-ruși.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.