 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Migrația moldovenilor în Europa a fost determinată inițial de deficitul locurilor de muncă în țară, în particular în zonele rurale. Interesul moldovenilor de a pleca în UE însă s-a ramificat pe parcursul anilor. Astfel, moldovenii care au ales să părăsească Moldova au țintit oportunități economice mai consistente în Europa. Argumentele lor au devenit rațional-materialiste, îndepărtându-se de cele inițiale, de natură existențialistă. Or, salariile în țările Uniunii Europene erau și sunt net superioare celor primite în țară (500-800 euro sau mai mult versus 100-150 euro), iar condițiile de viață le depășesc cu mult pe cele de acasă. Anume aceste aspecte au încurajat migrația pe termen mediu și lung în Europa (circa 250 mii de persoane în Italia, Marea Britanie, Spania și alte țări UE). Totuși, foarte mulți moldoveni (circa 500 mii de persoane) au continuat să opteze pentru migrația circulară (sezonieră) spre Rusia.
Persistă percepția că moldovenii din Europa nu sunt motivați, dar nici nu dispun de capacități suficiente pentru a contribui la “europenizarea” țării. Factori economici și politici, din Moldova, precum și din țările UE adoptive, generează reticență și absenteism în interiorul diasporei. Este însă prematur să excludem un rol activ din partea diasporei astfel ca aceasta să faciliteze apropierea Moldovei de UE.
Migrația, remitențele și conectarea cu Europa
Standardele de viață mai ridicate și veniturile mai mari au sporit atractivitatea Europei pentru migranții moldoveni. La început, aceștia alegeau să ajungă ilegal în Italia sau Spania, decât să beneficieze de căi legale și mai simple ca să se angajeze în Rusia, unde îi așteptau alte riscuri (în anii 90’ - siguranța fizică și cea a veniturilor). Dar dezvoltarea serviciilor bancare și operaționalizarea lor în Moldova au făcut ca transferul de remitențe din Europa, dar și din Rusia, să devină mai sigur și constant. În acest fel, remitențele au ajuns să însumeze anual peste 1 miliard de dolari, reprezentând între 30-40% din PIB-ul țării.
Fluxul permanent de remitențe a creat o dependență majoră între migranții moldoveni din Europa și familiile acestora rămase acasă. Adițional, migranții au creat rețele neconvenționale de interacțiune cu cei rămași acasă, cea mai importantă fiind transferul de colete. Pe această cale, produse italiene, grecești, spaniole etc. au început să fie mai accesibile pentru familiile migranților, decât pentru restul populației. În linii generale, prin intermediul migranților, remitențelor și al produsele europene, transmise de către aceștia, grupuri largi de moldoveni s-au conectat la Europa. Evident, conexiunile create vizau foarte puțin transferul de valori europene (atenție pentru statul de drept, drepturile omului etc.), atenția fiind concentrată pe aspecte materiale (bani, produse alimentare etc.).
Ulterior, partidele politice de orientare pro-europeană au decis să valorifice potențialul electoral al migranților din Europa. Au fost create centre politice ale partidelor în diverse localități europene, în particular în Italia. Or, controlul politic asupra diasporei era considerat vital pentru a influența mai eficient conduita electorală a familiilor migranților rămase acasă, dar puternic dependente de remitențe. Potențialul diasporei de agent al “europenizării” țării nici nu a figurat pe agenda politică. Prin urmare, partidele de la guvernare au tratat diaspora strict ca sursă de remitențe și oportunitate electorală, dar nu ca și conglomerat de cetățeni moldoveni, (semi)integrați în diverse societăți europene și eventuali facilitatori ai integrării europene.
De ce potențialul diasporei din Europa a rămas nevalorificat?
Persistă întrebarea dacă diaspora ar fi putut să joace un rol important în “europenizarea” țării, cu sau fără implicarea forțelor politice de la guvernare? Până în prezent, nu au existat indicii clare că migranții moldoveni din Europa ar vrea și/sau ar putea să facă acest lucru. Există însă diverse motive care împiedică diaspora să se emancipeze, în particular în calitate de agent al “europenizării”.
În primul rând, migrația moldovenilor în țări ca Italia, Spania, Irlanda etc. a ajuns la o etapă dilematică, când întoarcerea în Moldova este neavantajoasă, iar cei rămași acasă decid să se alăture celor plecați. Așadar, accelerarea procesului de reîntregire a familiilor duce, în mod logic, la reducerea interacțiunii dintre diasporă și țară. Această tendință este încurajată și de faptul că situația social-economică din țara de origine se înrăutățește, ca urmare a multiplicării corupției și a descreșterii competenței în actul de guvernare.
În al doilea rând, munca în Europa consumă tot timpul liber al migranților moldoveni. Începând cu 2009, criza economică a lovit puternic UE, subminând economiile țărilor europene de adopție, în particular Italia, Spania, Portugalia, Grecia etc. În consecință, moldovenii au fost nevoiți să muncească și mai mult pentru a avea un venit similar cu cel anterior crizei economice. Ca rezultat, diaspora s-a focusat pe probleme existențialiste, dar deja în afara Moldovei.
În al treilea rând, pe lângă circumstanțele social-economice neprietenoase din țările europene adoptive, atenția diasporei față de agenda europeană din Moldova a fost distrasă de amploarea corupției politice. Or, partidele de la guvernare, considerate mult timp “pro-europene”, au destabilizat țara din punct de vedere politic și economic. Iar discreditarea acestora a prejudiciat serios credibilitatea celor care promovează agenda europeană.
Nu în ultimul rând, trebuie să ținem cont de profilul migranților moldoveni din Europa, de care depinde la fel capacitatea diasporei de a contribui la “europenizarea” Moldovei. Conform percepției generale, comparativ cu moldovenii aflați în Rusia, cei plecați în Europa numără mai mulți moldoveni cu studii superioare, care mai și reprezentă o forță calificată de muncă. Cu toate acestea, diaspora din Europa este pestriță. Unii moldoveni sunt integrați deplin în societățile europene, alții preferă să trăiască în comunități de moldoveni, mai degrabă izolate. Din aceste considerente, înainte ca diaspora să funcționeze ca agent al “europenizării”, aceasta trebuie ea însăși să se “europenizeze”.
În loc de concluzie
Migrația moldovenilor spre Europa a căpătat contururi din ce în ce mai legale. Parțial, aceasta se datorează legalizării moldovenilor în țările UE, dar și mai mult - cetățeniei române care, odată redobândită, oferă privilegii valabile pentru toți cetățenii europeni (dreptul de a se angaja). Odată cu liberalizarea regimului de vize cu UE, în aprilie 2014, moldovenii au intrat, la fel, în posesia pașapoartelor biometrice, care le facilitează intrarea în Europa, deși pe termen scurt.
Fluxul continuu al moldovenilor spre Europa nu duce însă la sporirea dispozițiilor pro-europene în societate. Or, majoritatea celor plecați nu sunt atrași de/în procesul de “europenizare”. Totodată, aceștia înfruntă dificultăți cotidiene existențialiste, care le absoarbe atenția. Absenteismul observat în interiorul diasporei este determinat la fel de compromiterea forțelor politice pretins pro-europene din țară. Adițional, moldovenii din diasporă sunt expuși euroscepticismului, emanat de forțele anti-europene din țările europene de adopție (Italia, Grecia, etc.). Toate aceste perturbații afectează în mod inevitabil sprijinul diasporei pentru integrarea europeană din Moldova.
În orice caz, diaspora din Europa este diversă. Unii reprezentanți ai acesteia se integrează mai greu în țările europene în care muncesc, alții, din contra, se descurcă bine, adițional inițiind activități social-culturale țintite pe Moldova (acțiuni de caritate, evenimente publice etc.). Cu toate acestea, numărul moldovenilor din diasporă atrași cu adevărat de cauza europeană a Moldovei este nesemnificativ. Totuși, există mult potențial, deocamdată neutilizat, și care poate rezulta din diaspora academică. Anume segmentele academice ale migranților moldoveni din Europa ar putea deveni forțele motrice, dar nu unicele, de care ar fi nevoie pentru a-i reda diasporei rolul de agent vizibil al “europenizării” Moldovei.
Dionis Cenuşa
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.