Dialoguri paralele între UE și Moldova și factorul ruso-euroasiatic, OP-ED

Op-Ed
	Ramificarea și sporirea condiționalității, eficientizarea comunicării cu publicul și personalitatea viitorului șef al Delegației de la Chișinău, care îl va înlocui în 2017 pe criticul dur al guvernării moldoveneşti - Pirkka Tapiola, vor avea un impact major asupra imaginii UE în Moldova...
Dionis Cenuşa

Separarea în două a dialogului oficial dintre Uniunea Europeană și Moldova a devenit inevitabilă odată cu materializarea treptată a retoricii electorale eurosceptice și pro-ruse a noului președinte, Igor Dodon, în acțiuni concrete.

Totul a început cu prima vizită a președintelui Igor Dodon la Moscova (16-17 ianuarie 2017), prin care acesta ignoră deschis UE, care joacă un rol cheie în tentativele de reformare a țării. Mai mult ca atât, Igor Dodon a criticat Acordul de Asociere cu UE. Într-o conferință de presă cu președintele rus Vladimir Putin, Dodon a calificat Acordul ca nefavorabil Moldovei și drept cauză a pierderii pieții rusești, urmând lanțul argumentelor enunțate de Putin (Kremlin.ru, 17 Ianuarie 2017). Prin urmare, pe lângă faptul că vine cu aprecieri eronate despre efectele Acordului cu UE, Igor Dodon absolvește Rusia de orice responsabilitate pentru sancțiunile (Expert-Grup, August 2014) și embargourile, folosite repetitiv pentru a sancționa decizia Moldovei de a se apropia de UE.

Președintele Dodon a promis să discute pe marginea Acordului de Asociere în timpul vizitei sale de la Bruxelles (6-7 februarie 2017), unde acesta intenționează să se focuseze pe deficiențele Acordului și să propună crearea unei trilaterale UE-Moldova-Rusia pe comerț. Potrivit lui, trilaterala și implicarea Rusiei într-un dialog cu UE ar duce la identificarea unor soluții pentru ridicarea sancțiunilor rusești (RussiaToday, Ianuarie 2017).

Manifestările externe bipolare ale Moldovei, creează sentimente mixte la Bruxelles - confuzie și decepție. Or, pe de o parte, Guvernul și majoritatea parlamentară depun eforturi pentru a restabili încrederea UE în autoritățile de la Chișinău, văzute în continuare ca puţin eficiente și cu probleme serioase de integritate. Pe de altă parte, președintele Dodon lansează declarații tăioase și inițiative controversate țintind guvernările pro-europene moldovenești și pe oficialii UE.

„Particularitățile” președintelui Dodon

Spre deosebire de alți președinți, Dodon explorează și exploatează lacunele din Constituție testând la rezistență orânduirea constituțională a țării. Competențele președintelui sunt limitate de cadrul constituțional – mai degrabă simbolice, iar din punct de vedere politic şeful statului este constrâns de majoritatea parlamentară și executiv, controlate efectiv de către liderul Partidului Democrat – Vlad Plahotniuc. 

Discreditarea vectorului european în rândul moldovenilor de către Igor Dodon și opoziția pro-rusă nu este întâmplătoare. Pentru ei aceasta înseamnă debarasarea mai simplă și rapidă de forțele pro-europene. Totodată, în așa fel opinia publică este prelucrată și pregătită pentru o eventuală abandonare a Acordului de Asociere, sau înlocuirea acestuia cu alte tipuri de acorduri, similar celui negociat de Armenia sau alte țări din spațiul post-sovietic. În cel mai pesimist caz, Igor Dodon ar fi de acord cu revizuirea serioasă a Acordului, cu participarea Rusiei, într-un format trilateral UE-Moldova-Rusia, dacă acesta va funcționa la acel moment.

Încrederea în UE este slabă în rândul moldovenilor din cauza comportamentului corupt și performanței reduse a guvernelor pro-europene, dar și indulgența UE manifestată în perioada 2009-2014. În mod vădit, acest lucru a afectat încrederea publică în vectorul european al țării. Erodarea definitivă a simpatiilor pro-europene, sub 30%, i-ar crea lui Igor Dodon și aliaților săi teren propice pentru a diminua legitimitatea forțelor pro-europene pentru viitorii 4-8 ani (2 cicluri electorale). Convingerea acestora este că cetățenii se vor reorienta spre Rusia și Uniunea Euroasiatică Vamală. Acest scenariu este esențial pentru a preveni mișcări de proteste similare “Euromaidan”-ului ucrainean, care s-ar solda cu înfrângerea și declinul forțelor pro-ruse în Moldova, cu respectiva încheiere a carierei politice a lui Igor Dodon și a socialiștilor.

Între timp, Dodon tinde să răspândească speculații cu privire la fraudarea asistenței UE acordată Moldovei, folosind canalele de propagandă rusească (RussiaToday, Ianuarie 2017). Realitatea este de altă natură. Asistența europeană nu este fraudată, ci mai degrabă ineficientă. Asemenea concluzii au fost formulate de către Curtea de Conturi a UE, care a identificat aspecte de ineficiență, planificare strategică și condiționalitate insuficiente (IPN, Septembrie 2016). Nu este pentru prima dată când Igor Dodon lansează argumente false sau eronate. Scopul lui Dodon nu este însă de a pompa logică și adevăr în argumente sale, ci de a perpetua percepțiile false, inclusiv în spațiul public european prin intermediul propagandei rusești. Or, cetățenii europeni devenind mai eurosceptici vor face presiuni asupra propriilor guverne, care la rândul lor pot forța UE să-și revizuiască politica față de țările din vecinătate, inclusiv prin reducerea asistenței oferite. Mai puțină asistență din partea UE face vectorul european mai puțin atractiv pentru publicul moldovenesc, concomitent, sporind tentațiile moldovenilor de a se asocia la alt pol geopolitic din regiune - Uniunea Economică Euroasiatică în societate.

Acordul de Asociere cu UE și Rusia: adevăr vs. Dezinformare

Acuzațiile aduse de președintele Dodon la adresa Acordului de Asociere, văzut atât ca un catalizator al regresului în comerțul cu Rusia, cât și ca document fără folos, sunt eronate și nejustificate.

În primul, căderea livrărilor către piața rusească de la 26% din totalul exporturilor până la 12.2% (CEPS, Expert-Grup) a fost determinată de acțiunile unilaterale ale Rusiei pe parcursul anilor 2013-2014. În timp ce Chișinăul se apropia de semnarea Acordului de Asociere, Rusia introducea gradual sancțiuni prin care, de fapt, pedepsea avântul european al autorităților moldoveneşti. Embargoul la vinuri a fost introdus în anul când Chișinăul a parafat textul Acordului, iar interdicțiile la fructe și legume, inclusiv anularea taxelor zero la importurile moldovenești, au fost lansate de Rusia imediat după semnarea Acordului. (Vezi Tabelul) Prin urmare, Dodon induce în eroare opinia publică, justificând acțiunile Rusiei ce contravin cu Acordul CSI privind liberalizarea comerțului și cu prevederile internaționale în materie de comerț, prin folosirea măsurilor restrictive în scopuri politice.

Tabel. Relațiile comerciale Moldova-Rusia și sancțiunile Rusiei versus relațiile și comerțul Moldova-UE

Sursa: Autorul, în baza datelor UN Comtrade, CEPS, Expert-Grup

În al doilea rând, Acordul de Asociere a fost criticat pentru faptul că nu produce efecte pozitive. Exporturile către UE au fost în creștere, în special din 2008, când Moldova a început să beneficieze de regimul preferințelor autonome comerciale. În perioada 2013-2014, exporturile au crescut, iar în 2015 s-au redus (circa 2%). Însă această scădere a fost amortizată de o diminuare drastică a importurilor europene (circa 20%). Astfel, fluxul exporturilor moldovenești nu a depins de Acordul de Asociere, ci de cererea de pe piața europeană și de capacitatea producătorilor moldoveni de a răspunde cererii și a corespunde cerințelor de piață.

Răcirea consumului intern în principalele țări UE importatoare de bunuri moldovenești poate fi o cauză parțială. La fel, interesul redus pentru importuri a rezultat din suprasaturația din UE cu propria producție, rezultată din embargoul rusesc la produsele alimentare europene. În acest fel, Rusia a încercat să descurajeze sancțiunile UE,adoptate după anexarea Crimeii și destabilizarea Estului Ucrainei.

În contradicție cu viziunea superficială și eronată a președintelui Dodon, Acordul de Asociere reprezintă un instrument util, dar și complicat care, folosit corect și la timp, poate contribui la modernizarea țării în toate domeniile, nu doar cel comercial. La capitolul DCFTA, autoritățile moldovenești pot negocia aspecte legate de cote sau perioade de tranziție. La fel, Acordul include modalități concrete prin care pot fi introduse măsuri compensatorii în cazul creșterii importurilor din UE sau din Moldova. Totodată, este prevăzut mecanism de soluționare a litigiilor. Așadar, principalul inamic al exporturilor moldovenești este deocamdată politica comercială imprevizibilă, politizată, restrictivă și punitivă a Rusiei față de Moldova și nicidecum nu Acordul de Asociere, care deocamdată reprezintă „un colac de salvare”.

Promisiunile “irealizabile” ale președintelui Dodon

Atât pentru a-și onora retorica electorală, dar și cu scopul politic vital de a se apropia de Rusia în termeni practici, președintele Dodon a lansat câteva propuneri controversate. Acestea conțin lansarea unei trilaterale UE-Moldova-Rusia pe comerț, care ar urmări angajarea în discuții cu Moscova și convingerea acesteia să renunțe la sancțiuni. Mai mult ca atât, președintele Dodon propune semnarea unui „Memorandum de cooperare” cu Uniunea  Economică Euroasiatică și oferirea statutului de observator în această organizație pentru Moldova. Pe lângă faptul că aceste inițiative generează anumite confuzii la Bruxelles și așteptări din partea Moscovei, acestea sunt de facto irealizabile, dacă ţinem cont de atribuțiile existente ale lui Igor Dodon:

- Ideea unei trilaterale UE-Moldova-Rusia nu este nouă, fiind inspirată din experiența Ucrainei care, sub presiunea exercitată de Rusia, a fost practic forțată să accepte un asemenea format în 2014. În alte condiții, Ucraina nu ar fi tolerat nicio ingerință din partea unei țări terțe în relațiile sale cu UE. În acel moment, trilaterala a devenit unul din puținele canale de comunicare oficială între Kiev și Moscova. Cu toate acestea, platforma dată nu a contribuit nicidecum la ridicarea sancțiunilor rusești față de produsele ucrainene, fiind folosită mai degrabă ca o tentativă de a bloca implementarea DCFTA în Ucraina. Rezultatele trilateralei au inclus în mare parte discuții despre cooperarea vamală, un eventual acord pentru recunoașterea certificatelor veterinare și alte aspecte comerciale (Comisia Europeană, Mai 2015).

Experiența ucraineană denotă faptul că o trilaterală în cazul Moldovei ar fi la fel de inutilă, chiar și dacă ar fi acceptată de către Bruxelles și Guvernul de la Chișinău. Or, cele din urmă vor fi atrase în discuții anevoioase în loc să se concentreze pe implementarea blocurilor dificile ale Acordului de Asociere – cerințele sanitare și fitosanitare, reglementările tehnice, standardizare etc. (DCFTA).

Totodată, chiar și cu trilaterală, sancțiunile Rusiei nu vor fi anulate, la fel cum acestea nu au fost ridicate pentru ucraineni. Renunțarea sau revizuirea drastică a Acordului de Asociere ar putea stimula Rusia la cedări pe partea de sancțiuni comerciale. Cerință pe care Igor Dodon a promis să o realizeze, dacă Partidul Socialiștilor obține majoritatea parlamentară în 2018.

- A două promisiune majoră făcută de președintele Dodon ține de semnarea unui Memorandum de cooperare cu Uniunea Euroasiatică Economică, alături de un statut de observator pentru Moldova. A doua parte a promisiunii este imposibilă, fără acceptul guvernării de la Chișinău. Semnarea unui Memorandum este la fel dificilă, chiar dacă acest document este pur simbolic și nu are niciun efect juridic.

Mai mult ca atât, Constituția (Art. 86) prevede că Președintele poate încheia, adică semna, tratate internaționale în numele țării, pe care le prezintă Parlamentului spre ratificare. Așadar, un eventual Memorandum cu Uniunea Euroasiatică nu poate fi semnat de Igor Dodon, deoarece acesta nu este acord internațional. Totodată, semnarea unui asemenea act nu ar fi în interesul țării, ci al lui Igor Dodon și al socialiștilor și altor forțe pro-ruse. Astfel, dacă Președintele semnează un asemenea memorandum, el riscă să intră în conflict cu executivul și legislativul, dar, în primul rând, să se abată de la prevederile constituționale.  

Până acum Comisia Euroasiatică (organul executiv al Uniunii Economice Euroasiatice) a semnat circa 40 de Memorandumuri (în perioada 2013-2017), care le includ pe cele de cooperare și de înțelegere. Printre semnatari se numără atât organizații internaționale specializate, cât și guverne (Peru, Chile, Republica Coreea sau Ucraina de pe timpul lui Victor Ianukovici). La fel, Comisia Euroasiatică a semnat un Memorandum de înțelegere cu Ministerul Agriculturii al Ungariei în 2016, care un caracter superficial. Aceasta dovedește că Uniunea Euroasiatică este flexibilă la semnarea memorandumurilor, mai cu seamă a celor de înțelegere. De aceea, un eventual memorandum ar putea fi stabilit, în cel mai bun caz, cu Partidul Socialiștilor. Un asemenea act semnat cu instituția președintelui Moldovei ar fi sfidător și la prima vedere neimaginabil.

Concluzie

Până la alegerile parlamentare din 2018, Bruxelles-ul va fi forțat să poarte două dialoguri paralele cu Chișinăul, de unde va recepționa concomitent atât semnale anti-UE și eurosceptice, cât și proeuropene.

În acest răstimp, este puțin probabil că președintele Dodon va înceta să abunde spațiul public cu falsuri despre beneficiile Acordului de Asociere, raționalitatea vectorului european pentru viitorul Moldovei sau chiar existența UE ca organizație. Mai mult ca atât, acesta va sublinia discrepanțele geopolitice în politica externă a Moldovei, transmițând mesaje contradictorii prin care debusolează Bruxelles-ul, dar satisface Moscova. Această tendință se reconfirmă cu periodicitate, precum este și decizia lui Igor Dodon de a avea ședințe cu ambasadele țărilor UE și Delegația UE separate de cele cu ambasadele țărilor CSI, unde Rusia va prima (Presedinte.md, Ianuarie 2017).
 
Clivajul geopolitic din politica moldovenească, resuscitat după alegerile prezidențiale din noiembrie 2016, situează UE și decidenții europeni în centrul unei lupte politice interne, unde opoziția pro-rusă cere rebutarea vectorului european și substituirea acestuia cu cel euroasiatic. Totodată, acest conflict este benefic pentru democrați și Vlad Plahotniuc, care le valorifică pentru a-și restabili imaginea pro-europeană, în pregătirile pentru următorul scrutin electoral. În asemenea condiții, rolul UE este de a rămâne un jucător neutru și sever, dar nu și indiferent față de viitorul agendei europene a Moldovei. Aceasta este în primejdie din cauza corupției, ineficienței și populismului clasei politice moldoveneşti. Riscurile însă parvin și de la revanșismul forțelor pro-ruse și al Rusiei, pregătită să valorifice oportunitățile anului electoral din Europa și emergența populiștilor eurosceptici (Germania, Franța, Olanda).

În fine, ramificarea și sporirea condiționalității, eficientizarea comunicării cu publicul și personalitatea viitorului șef al Delegației de la Chișinău, care îl va înlocui în 2017 pe criticul dur al guvernării moldoveneşti - Pirkka Tapiola, vor avea un impact major asupra imaginii UE în Moldova. 

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.