La 4 iunie 2018 Curtea Constituțională (CC) a examinat constituționalitatea unor prevederi legale referitoare la funcționarea limbii ruse pe teritoriul Republicii Moldova și la interzicerea controlului de constituționalitate a legilor adoptate până la intrarea în vigoare a Constituției. Hotărârea în cauză a provocat dezbateri aprinse, în particular, în cadrul emisiunii „Glavnîi vopros” de la postul de televiziune NTV Moldova. Este de prisos să se discute despre oportunitatea adoptării hotărârii respective – ea este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării, dar putem vorbi despre efectele ei și calitatea argumentelor CC.
În primul rând, examinarea admisibilității controlului constituționalității Legii privind funcționalitatea limbilor vorbite a fost de prisos, deși util, întrucât însăși Constituția se referă în mod direct la legea respectivă, indicând asupra conformității acesteia cu legea supremă. Dispozițiile finale și tranzitorii ale Constituției dedică Articolul VII în întregime legii respective, măsurilor de protecție a acesteia:
(1) Legea din 1 septembrie 1989 cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova rămâne în vigoare în măsura în care nu contravine prezentei Constituții.
(2) Sus-numita lege poate fi modificată în decursul a 7 ani de la data intrării în vigoare a prezentei Constituții, cu votul a cel puțin două treimi din deputați.
Așadar, pentru perioada de până în 2001 legea respectivă avea, într-un anumit sens, statut de lege constituțională. Rămânerea ei în vigoare în măsura în care nu contravine Constituției, prezumă conformitatea cu prevederile legii supreme și dependența acesteia de o eventuală modificare a Articolul 13 „Limba de stat, funcționarea celorlalte limbi”. Iar articolul respectiv parcă nu a suferit nicio schimbare din momentul adoptării Constituției, în 1994, ca să apară temei pentru re-examinarea constituționalității legii.
Acestea sunt circumstanțele în care CC a declarat Legea funcționării limbilor ca fiind căzută în desuetudine. Iar principalul argument a fost că, în perioada tranzitorie, legea și-a produs efectele ca și cum prin intermediul rizomilor – utilizarea prevederilor acesteia pentru adoptarea unui șir de legi ce reglementează detaliat diferite aspecte ale funcționării limbilor. Argumentul e puternic și ar fi suficient, dacă reglementările ar acoperi toate dimensiunile și aspectele. Un alt argument puternic se referă la documentele internaționale de protejare a drepturilor minorităților naționale, la care Republica Moldova este parte, și la practica europeană, dezvoltată de CEDO. Astfel, nu ar trebui să existe îngrijorări în privința asigurării drepturilor respective odată cu căderea în desuetudine a Legii funcționării limbilor.
În lumina celor reflectate mai sus, argumentul CC, precum că Legea privind funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S. Moldovenești a căzut în desuetudine pe motiv că R.S.S. Moldovenească a devenit, deja la 23 mai 1991, Republica Moldova, este mai mult decât straniu. Doar însăși textul Constituției referindu-se la legea în cauză o numește: Legea privind funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. Deci, denumirea nu ar trebui să aibă vreo legătură cu caducitatea legii respective. Însăși textul Constituției declară continuitatea aplicării legii respective și succesiunea subiectului, care și-a schimbat denumirea.
După adoptarea Hotărârii Curții Constituționale, în termeni practici, funcționarea limbilor vorbite ar trebui să rămână fără schimbări. Principala problemă care pare să-i deranjeze pe concetățenii noștri ruso-lingi se referă la menținerea obligativității traducerii documentelor oficiale în limba rusă. Însă această problemă, oricum, va trebui reglementată precis. Doar Articolul 13(4) al Constituției prevede în mod expres: Modul de funcționare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabilește prin lege organică. Era bine, în acest sens, ca Hotărârea CC să fie însoțită de o Adresă către Parlament. Asta ar fi contribuit cumva la accelerarea adoptării unei legi noi, îngustând spațiul pentru confruntări propagandistice.
Concluzionând, putem afirma că Hotărârea CC prefigurează confruntări politice și dezbateri publice privind eventualele reglementările din viitoarea Lege privind funcționare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, deja în perioada post-tranzitorie. Merită menționat faptul că Legea declarată căzută în desuetudine era dragă generației Marilor Adunări Naționale pentru faptul că a fost prima și cea mai importantă, care proclama și legifera: identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă. Din acel moment existau toate temeiurile pentru ca limba română să fie la ea acasă cu toate actele în regulă.
Experții IPN