 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Calamitățile naturale devin tot mai imprevizibile, complicate ca formă și proporție și costisitoare ca impact. Urmările lor sunt însă de câteva ori mai dificile în țările confruntate cu corupție endemică, resurse limitate și/sau incompetență răspândită în rândul autorităților publice. Ninsorile abundente din Moldova, care au paralizat țara timp de 2 zile (20-21 aprilie 2017), au scos în evidență, în mod repetat, cât de fragil este statul și ca urmare cât de vulnerabili pot deveni cetățenii.
Urmează dezbateri lungi privind gradul real de pregătire și eficiența autorităților publice centrale, dar și a celor locale, în gestionarea situațiilor excepționale. Cele mai recente intemperii au demonstrat însă că autoritățile locale (de exemplu, în Chișinău) nu sunt deocamdată capabile să reducă impactul dezastrelor naturale prin activități preventive (îngrijirea corespunzătoare a copacilor, consolidarea pilonilor de electricitate etc.). Înțelegerea riscurilor, care pot amplifica impactul inițial al dezastrelor naturale, constituie o precondiție esențială pentru a evita eșecuri majore la gestionarea crizelor și a asigura un nivel minim de protecție civilă.
În timp ce autoritățile moldovenești demonstrează în continuare neputință (determinată de pregătirea insuficientă a administrației locale și centrale, incompetență, resurse limitate etc.), europenii dezvoltă instrumente noi pentru depășirea efectelor dezastrelor naturale în interiorul Uniunii Europene.
Aplicarea corespunzătoare a Acordului de Asociere ar permite dezvoltarea unor capacități în domeniul prevenirii dezastrelor naturale în Moldova, cu ajutorul partenerilor europeni. O serie de îmbunătățiri pot fi realizate deja în perioada 2017-2019, dacă autoritățile de la Chișinău vor implementa acțiunile destinate protecției civile în situații de dezastru, specificate în Agenda de Asociere cu UE.
Are Moldova mecanisme de gestionare a dezastrelor naturale?
Ninsorile de la finele lunii aprilie arată că Moldova are mai mult puncte slabe necunoscute de către public și trecute până acum cu vedere de către autorități. Anterior, au fost discutate riscurile convenționale existente în țară - dependența energetică, insuficiența aprovizionării cu apă potabilă, incidența inundațiilor etc.. Aspectele date au fost reflectate în conceptul Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Dezastrelor pentru 2013-2020, discutat la începutul lui 2013 (Ministerul Mediului, 2013). Nu se știe exact cu ce s-au soldat consultările publice pe marginea acestui document strategic și respectiv dacă acesta este realizabil. De aceea, recentul dezastru natural constituie o oportunitate pentru a resuscita discuțiile privind instituirea unui mecanism clar și eficace pentru diminuarea riscurilor provocate de dezastrele naturale, în particular în contextul schimbărilor climatice.
Parțial, subiectul privind prevenirea dezastrelor naturale este menționat în Planul Individual de Acțiuni cu NATO, însă doar pe linia cooperării științifice. Adițional, parteneriatul cu NATO implică preluarea de către Moldova a bunelor practici în domeniul planificării situațiilor civile de urgență și modernizarea ulterioară a sistemului de protecție civilă.
Acordul de Asociere cu UE și respectiv angajamentele europene reprezintă cea mai durabilă și consistentă formă de cooperare și asistență, de care Moldova a putut dispune vreodată. Dar valorificarea acestora depinde în proporție de 75-90% de autoritățile moldovenești.
Acordul de Asociere cu UE și gestionarea dezastrelor naturale
Nuanțele legate de cooperarea în domeniul protecției civile sunt specificate expres în Acord (Titlul IV, Capitolul 22). În compartimentul dedicat protecției civile sunt incluse prevederi foarte specifice despre formatul cooperării cu privire la prevenirea dezastrelor naturale, dar și gestionarea situațiilor de urgență provocate de acestea (Articolele 117-121).
Mai exact, cooperarea cu UE presupune facilitatea asistenței reciproce în situații de urgență; schimbul de informații privind situațiile de urgență de anvergură; evaluarea impactului asupra mediului; schimburi de cunoștințe și instruiri ocazionale pentru autoritățile specializate. Adițional, această cooperare implică utilizarea eficace a capacităților de protecție civilă deja disponibile.
În viitorii doi ani, conform Agendei de Asociere cu UE (2017-2019), consolidarea cooperării cu UE ar putea oferi mai multe beneficii pentru Moldova din contul Mecanismului european al Protecției Civile. Totodată, cu sprijinul european, este preconizată evaluarea și cartarea riscurilor dezastrelor. La fel, poate fi inițiat un dialog privind măsurile de prevenire, pregătire și răspundere în cazul dezastrelor prin schimb de cunoștințe practice și formare de abilități (instruiri comune, exerciții, vizite de studiu).
Printre activitățile de prevenire planificate se numără informarea, educarea și instruirea populației. O atenție deosebită va fi acordată instruirii tinerilor în domeniul riscurilor majore ce țin de administrarea dezastrelor.
Prioritățile de durată incluse în Agenda de Asociere cuprind schimbul de informații privind alertele timpurii și oferirea asistenței reciproce, inclusiv prin intermediul Mecanismului european de Protecție Civilă. Sporirea cunoștințelor despre riscurile dezastrelor și costurile economice ale acestora constituie alt domeniu de cooperare bilaterală.
Lista priorităților pe termen mediu și lung urmărește constituirea unui sistem de protecție civilă funcțional, dar și a unui program de instruire național privind managementul riscurilor. Acestea vor fi inspirate din cele mai bune practici aplicate în țările UE.
“Know-how-ul” european vis-a-vis de problema dezastrelor naturale
Pe lângă asistența internațională oferită de către UE pentru reducerea dezastrelor naturale (circa 120 mil. EUR anual), UE este la fel focusată pe administrarea riscurilor dezastrelor în interiorul Uniunii. În ambele cazuri vorbim despre Departamentul Comisiei Europene privind Ajutor Umanitar și Protecție Civilă.
În baza analizei evaluării anuale a riscurilor în țările UE, Comisia Europeană a elaborat Raportul privind Riscurile dezastrelor la nivel european, în 2014. Raportul identifică cele mai răspândite dezastre naturale (12 la număr), precum inundațiile și condițiile climaterice severe, pandemiile și epidemiile la animale, incendiile forestiere și cutremurele etc.. Astfel, țările UE și Norvegia au fost analizate din perspectiva vulnerabilității lor la dezastrele naturale menționate, inclusiv pe dimensiunea impactului transfrontalier. Această evaluare obiectivă le permite ajustarea mecanismelor europene pentru protecția civilă, inclusiv o cooperare mai eficientă între UE, guvernele naționale europene și organizațiile internaționale. În acest fel, multe dezastre pot fi prevenite mai ușor, mai cu seamă prin atragerea întregului complex de politici și eforturi colective europene.
Mai mult ca atât, UE oferă sprijin substanțial țărilor europene deja confruntate cu dezastre naturale, prin intermediul Fondului european de Solidaritate. Fondul dat a apărut ca răspuns la inundațiile din Europa Centrală din 2002. Practic toate țările europene (24 țări) au beneficiat de asistență financiară din acest Fond, pentru recuperarea după peste 70 de dezastre naturale. În ultimii 15 ani, ajutorul primit de țările UE a ajuns la cifra de 3,8 miliarde EUR (2002-2017).
De cele mai multe ori la acest Fond au apelat Italia (8 cazuri – 1,3 mld. EUR), România (7 cazuri – 119 mil. EUR), Franța (6 cazuri – 203,7 mil. EUR), Grecia (5 cazuri – 114,3 mil. EUR), Croația (5 cazuri – 22,7 mil. EUR) și Bulgaria (5 cazuri – 39,2 mil. EUR). Fondul prevede un mecanism foarte clar de alocare, cu plafoane pentru sumele maxime ce pot fi alocate țărilor UE (pentru dezastrele majore – în baza venitului național brut (GNI), pentru dezastrele regionale – în baza PIB).
În loc de concluzie...
Dezastrul natural din luna aprilie 2017, care a paralizat practic toată țară, a scos în evidență capacitățile reale ale statului și ale autorităților centrale-locale de a asigura un nivel minim de protecție civilă.
De fapt, am asistat la o combinație de factori care au triplat impactul dezastrului natural. Acești factori s-au manifestat separat sau cumulat - lipsa de competențe necesare, pregătirea proastă a autorităților, resursele limitate, comunicarea ineficientă cu cetățenii și altele.
Situația dată arată cât de esențială este existența unor mecanisme de evaluare a riscurilor dezastrelor și respectiv de prevenire a acestora în timp util. Autoritățile moldovene au întârziat să le dezvolte până acum, deși Moldova este lovită de dezastre naturale puternice din 2008 încoace (2008 – inundații, 2012 – secetă, 2014 – ninsori abundente). Până acum, au fost realizate acțiuni separate și sporadice, lipsind deocamdată mecanisme cuprinzătoare și neapărat sistemice.
Acordul de Asociere cu UE include diverse prevederi dedicate protecției civile și anticipării dezastrelor naturale. Ține de obligația autorităților de la Chișinău de a valorifica toate oportunitățile oferite de către partea europeană.
Toată responsabilitatea pentru amânarea dezvoltării unor mecanisme robuste de gestionare a dezastrelor îi revine autorităților de la Chișinău. Or, Acordul de Asociere cu UE și apartenența la Parteneriatul Estic oferă diverse instrumente pentru a putea beneficia de asistență semnificativă din partea UE.
În fine, combaterea corupției și a incompetenței din cadrul administrației publice locale și centrale din Moldova trebuie să fie trate cu aceeași seriozitate ca și dezvoltarea mecanismelor de prevenire a riscurilor dezastrelor naturale.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.