Moldova se află într-o perioadă marcată de multiple crize serioase, asemeni unor cutremure politice, sociale și economice, care au necesitat instituirea stării de urgență. În asemenea condiții, este firesc să fie căutate soluții care ar ajuta la depășirea acestei crize, fiecare om în parte, dar și toți împreună. O parte din elitele politice și din formatorii de opinie sugerează că una dintre astfel de soluții ar fi să începem a fi mai buni, mai atenți, mai înțelegători, mai iertători, mai generoși unii cu alții. Sau, în limbaj mai oficial, ar fi bine dacă am atinge un nivel mai înalt al solidarității, coeziunii sociale, decât l-am avut până acum. De altfel, nu ni se cere mai mult decât se cunoaște din experiența altor țări și societăți. Cât de mult are nevoie societatea moldovenească de solidaritate și pe cât de capabilă este în acest sens, au discutat invitații dezbaterii publice „Despre starea de spirit a națiunii în stare de urgență și în stare de război”, organizate de Agenția de presă IPN.
Potrivit expertului permanent al proiectului, Igor Boțan, începând cu 24 februarie, Republica Moldova a intrat în stare de urgență, care a fost introdusă prin hotărârea Parlamentului. Starea de urgență reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social și de menținere a ordinii publice care se instituie provizoriu până la 60 de zile. Din punct de vedere istoric, țara e la a treia stare de urgență introdusă. „Pe față există pericolul pentru securitatea națională și ordinea constituțională, de aceea, potrivit legii, a fost introdusă starea de urgență. Toarte fracțiunile și toți deputații au fost de acord pentru introducerea acestei stări de urgență. Starea de urgență înseamnă și limitarea unor libertăți, nomenclatorul cărora poate fi găsit în legislația internațională, în Pactul pentru drepturile civile și politice”, a spus Igor Boțan.
În altă ordine de idei, expertul menționează că pentru societatea moldovenească este caracteristică divizarea din cauza evoluțiilor istorice și social-economice din ultimii 200 de ani. „Diviziunea societății moldovenești se manifestă de o manieră specifică. După Conferința din 1988, când Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a adoptat Rezoluția privind dezvoltarea democratică a societății sovietice, adică a permis introducerea pluripartitismului, în Republica Moldova s-a constituit mișcarea întru susținerea „Perestroikăi” care, în doar un an de zile s-a separat. Asta și a fost prima evidență că societatea este divizată. După care au fost conflicte separatiste. Republica Moldova a pledat pentru independență și pentru dezvoltarea țării în cadrul dreptului internațional, iar transnistrenii au declarant Transnistria „ultimul bastion al Uniunii Sovietice”. După care au urmat alte linii de diviziune în cadrul băștinașilor, care au scos în prim plan divizarea pe criteriul de identitate, limbă, după care a evoluat pe criteriul integraționist”, a spus el.
Un factor important pentru starea de spirit a societății, care ne unește pe toți, este fundamentul civilizației iudeico-creștine. „În Moldova, peste 90% sunt creștini-ortodocși, chiar dacă nu merg toți la biserică. Războiul care a izbucnit în Ucraina, pe 24 februarie, ne transmite semnale îngrijorătoare, pornind de la faptul că dacă credința creștină și civilizația iudaico-creștină a fost pentru noi un fundament care ne unește, iată că odată cu justificarea de către Patriarhia de la Moscova a invaziei rusești în Ucraina, avem lucruri care ne îngrijorează. Și în Moldova există preoți care justifică atacul Rusiei împotriva Ucrainei, acest lucru este foarte periculos”, a menționat Igor Boțan.
În altă ordine de idei, expertul a mai spus că „solidaritatea” este legătura dintre mai multe grupuri și persoane, care stabilește unitate de concepții, acțiuni și interese.
Ștefan Gligor, președintele Partidului Schimbării, este de părere că lipsa unor politicieni noi în viața politică și socială a Rusiei a impus necesitatea dezvoltării propagandei de stat pentru a justifica controlul fluxurilor financiare, economice de către acest grup care nu s-a schimbat de trei decenii. „În astfel de societăți, existența și formarea opiniei publice de către televiziuni și alte mass-media controlate de stat, creează o modalitate de reflectare disproporționată de către societate. În consecință, s-au format câteva generații de cetățeni care au crescut într-o societate parțial liberă, fiind profund influențați de propagandă, care nu este doar distorsionarea realității, dar și prezentarea unui set de informații cu buna cunoaștere a specificului psiho-informațional al persoanei. Societatea respectivă poate fi calificată ca parțial liberă, deoarece există internet și persoanele care doresc au posibilitatea să verifice informația, dar pentru asta era necesar să se educe gândirea critică și independentă în sistemul de educație, ceea ce nu s-a întâmplat. Modelul de solidaritate în societatea rusă nu poate fi altul decât un model de solidaritate în jurul ideilor vehiculate de propaganda de stat”, a menționat el.
Pe de altă parte, solidaritatea societății ucrainene este de tip liber. „Este o societate unde, în pofida unei prezențe oligarhice care controlează mai multe surse mass-media, există presă independență, există concurență între mass-media și această concurență generează sclipiri de independență și prezentare obiectivă. Ucrainenii trăiesc într-o societate mult mai liberă din punct de vedere coercitiv de restricții din partea statului ucrainean, unde puterea se schimbă. Acesta este un comportament și un model de solidaritate, ca produs al unei societăți libere, în proces profund de democratizare”, spune politicianul.
Republica Moldova este o societate dezbinată, spune Ștefan Gligor. „Până nu demult un singur holding presă controla 85% din mass-media. Moldova a fost un stat unde puterea era uzurpată de o singură persoană sau un grup foarte mic de persoane. Oamenii s-au solidarizat doar pentru o scurtă perioadă de timp pentru a neutraliza acel grup, printr-un miracol, contrar voinței politicienilor. Societatea a fost solidară împotriva acelui regim pentru o perioadă scurtă de timp, după care fiecare s-a mișcat înapoi în tabăra sa. Acum, în plan politic, solidaritatea moldovenească este una nesănătoasă. Războiul împotriva Ucrainei este al doilea episod de solidaritate în ultima perioadă, unde societatea a reacționat mai rapid decât autoritățile pentru a susține refugiații ucraineni. Dar acest episod de solidaritate se va epuiza când se va epuiza efortul voluntarilor și al societății civile”, crede Ștefan Gligor.
Analistul politic, Eugen Muravschi, este de părere că Moldova este ca model mult mai aproape de Ucraina, care, ca și Moldova, este o țară în tranziție de la modelul sovietic la modelul european. „Ce se întâmplă în Ucraina la nivel de schimbări în cultura politică și în societate este relevant și pentru Moldova. De aceea, cred că modelul de solidaritate națională este unul bazat pe valori europene și unul din principalele lucruri este toleranța. Aceasta în societatea moldovenească deseori nu e acceptată, e asociată mai curând cu un fel de extremism de stânga, dar toleranța este cea ce ne permite să trăim astăzi în Moldova împreună cu oameni care vor să se unească cu România, să se integreze în UE, oameni care cred că UE este un punct de degradare morală și, totuși, cu toții putem trăi împreună. La fel e și cu acceptarea generală a discuțiilor în orice limbă, în limba română, limba rusă, pe stradă, în magazin sau în altă parte; spune Eugen Muravschi.
În contextul solidarizării, consideră analistul politic, Moldova merge în direcția corectă, chiar dacă face pași prea mărunți. „Chestiuni precum etnia și limba astăzi contează mai puțin. Se vede că și la alegeri politicienii care încearcă să valorifice aceste lucruri nu reușesc să câștige voturi cu trucurile care au mers atâția ani. Se observă că și oamenii care au o părere formată de propaganda rusă, față de războiul din Ucraina, au acceptat în casele lor refugiați din Ucraina”, a spus el.
În opinia lui Eugen Muravschi, este important să se înțeleagă că, dincolo de opiniile politice, care până la urmă sunt rezultatul unor eșecuri în politica de securitate informațională a statului „și oamenii captivi ai propagandei ruse, în viața reală, în relațiile interumane, ei manifestă un comportament solidar. Crede că acest lucru trebuie valorificat. Dacă Moldova vrea să fie o țară europeană, trebuie să pornească de la toleranță, de la puncte comune, pentru că altfel nu se va crea o solidaritate națională, conform modelului european. Modelul solidarității etnice este unul care va crea conflicte, tensiuni, vulnerabilități, care cu siguranță vor fi exploatate de Kremlin. Trebuie să acceptăm că niciodată nu vom avea o uniformitate în gândirea politică și preferințele politice ale cetățenilor și această uniformitate ideologică nu trebuie confundată cu solidaritatea, a spus analistul politic.
Dezbaterea publică la tema „Despre starea de spirit a națiunii în stare de urgență și în stare de război”, organizată de IPN, a fost ediția a 233-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.