Decizia Curţii Constituţionale (CC) din 5 decembrie 2013 a făcut un deserviciu limbii române, care, pas cu pas, de o manieră absolut naturală, îşi câştiga statutul bine meritat de limbă oficială în Republica Moldova. Limba română nu avea nevoie de metode defectuoase de promovare, care au provocat dezaprobarea majorităţii deputaţilor din Parlament şi care vor fi invocate în scopuri speculative în campaniile electorale. Opinia se conţine într-un comentariu publicat pe site-ul promis.md, transmite IPN.
„Hotărârea CC din 5 decembrie a creat probleme noi, fără să fi soluţionat satisfăcător problema abordată. Echivalenţa semantică a sintagmelor limba română şi limba moldovenească fusese demult stabilită de legislaţia Republicii Moldova, ea urma să fie confirmată la nivel constituţional pentru a putea soluţiona probleme de ordin practic”, susţine directorul executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă ADEPT, Igor Boţan, autorul comentariului.
Potrivit lui, în contextul descris, este potrivit să se menţioneze că, de mai bine de un sfert de veac, în Republica Moldova se dau bătălii politice permanente dintre statalişti şi unionişti pe marginea denumirii limbii oficiale – moldovenească sau română. Examinarea de către CC a sesizării invocate este doar un episod care arată că esenţa problemei nu ţine atât de denumirea propriu-zisă a limbii oficiale, ci de implicaţiile pe care le sugerează pledoaria în favoarea unei sau altei denumiri a limbii oficiale.
Igor Boţan consideră că pentru asigurarea prevalării sintagmei limba română s-a recurs la plasarea Declaraţiei de independenţă deasupra Constituţiei prin intermediul recurgerii la instituirea „blocului de constituţionalitate”, ignorând criteriile consacrate de constituire şi aplicare a acestora. „Metafora pentru compararea Declaraţiei de independenţă cu un certificat de naştere, document imuabil, stârneşte doar ironii în actualul context politic din Republica Moldova. Hotărârea CC a creat un şir de probleme neaşteptate, referitor la soarta celor peste o mie de tratate, convenţii şi acorduri internaţionale la care Republica Moldova este parte, la reglementarea transnistreană, la raporturile cu Federaţia Rusă, pe care autorităţile moldovene, pur şi simplu, nu sunt în stare să le soluţioneze”, se menţionează în comentariu.
Potrivit lui Igor Boţan, e evident că prevalarea Declaraţii de independenţă asupra Constituţiei face imposibile orice fel de decizii politice privind o eventuală aderarea la orice federaţie de state, inclusiv la UE, în eventualitatea evoluţiei acesteia spre un model federativ. Cu atât mai mult, devine imposibilă unirea Republicii Moldova cu România. Nicio decizie, fie a forului legislativ, fie a poporului suveran, prin intermediul referendumului popular, nu poate depăşi, în principiu, „clauza de eternitate” pe care CC i-a atribuit-o Declaraţiei de independenţă.
Autorul notează că, potrivit articolului 26(7) din legea cu privire la Curtea Constituţională, „Hotărârile Curţii Constituţionale produc efect numai pentru viitor”, iar problemele iscate de hotărârea CC sunt profund ancorate în trecut, fiind necesară o revizie a documentelor şi relaţiilor menţionate.
Pe 5 decembrie, Curtea Constituţională s-a expus pe marginea a două sesizări de interpretare a articolului 13 din Constituţie care fixează denumirea „moldovenească” pentru limba de stat. Astfel, Curtea Constituţională a decis că textul Declaraţiei de Independenţă, în care limba de stat are denumirea de limbă română, face parte din blocul constituţional şi prevalează în raport cu textul Constituţiei.
