Decizia CEDO „Vladimir Şarban vs R. Moldova” nu a fost publicată în „Monitorul Oficial” nici la un an de la adoptare. Interviu IPN

[- Dle Şarban, la 13 septembrie 2005 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) V-a dat câştig de cauză în dosarul “Şarban vs R. Moldova”. Cum apreciaţi după un an de zile această decizie?] În primul rând, aş vrea să-mi exprim încă o dată sincera recunoştinţă Oamenilor care m-au susţinut enorm într-o perioadă atât de dificilă din viaţa mea, când m-am aflat la închisoare. Fără sprijinul lor dezinteresat nu sunt convins că astăzi am fi avut temei de discuţie… Am zis atunci, repet şi acum: judecătorii Înaltei Curţi, chemaţi să soluţioneze mii şi mii de cereri din toată Europa, examinează mai operativ şi mai obiectiv dosarele. [- Ce s-a întâmplat după adoptarea deciziei respective, cum au reacţionat cei care v-au privat ilegal de libertate?] Au reacţionat foarte original… Ignorând hotărârea Curţii, instanţa de judecată a respins, la 20 septembrie 2005, cererea mea privind anularea măsurii preventive - arestul, iar procurorul, colac peste pupăză, a solicitat instanţei să mai fiu şi suspendat din funcţie, deoarece, aflându-mă în închisoare, “periclitam activitatea Consiliului municipal”. Instanţa “a aplecat urechea” la această solicitare şi la 27 septembrie mi-a mai aplicat o măsură preventivă. La 12 octombrie, - iarăşi la cererea mea, nu din oficiu, cum ar fi fost normal, - judecata s-a conformat parţial hotărârii CEDO. Ea a înlocuit arestul ilegal în care m-am aflat timp de 10 luni cu arestul la domiciliu. Doar la 17 noiembrie a fost revocat arestul şi înlocuit cu o măsură nonprivativă de libertate - obligaţia de a nu părăsi ţara. La 16 februarie curent, am ridicat suma stabilită de Curte în calitate de recompensă morală şi cheltuieli de judecată, aflând absolut întâmplător despre transferul acesteia, deşi anterior, la 4 ianuarie 2006, ziua intrării în vigoare a hotărârii Curţii, am solicitat în scris reprezentantului Guvernului să-mi comunice despre transfer. Suma primită drept recompensă mi-a fost de real folos, dar problema este că aceşti bani sunt luaţi din buzunarul contribuabilului, din sudoarea frunţii omului care munceşte cinstit, şi nu de la cei care au comis ilegalităţile constatate de Curte, cei care au executat orbeşte indicaţiile cuiva... [- V-au fost prezentate anumite scuze, a discutat cineva cu Dumneavoastră la acest subiect?] Nici pomină de aşa ceva. Nu am primit, barem, răspuns la scrisorile adresate, încă în august 2005, Parlamentului şi Procuraturii Generale vizavi de fărădelegile admise în privinţa mea. Mi se pare că o atare atitudine nu se referă doar la umila mea persoană, ea face parte dintr-un arsenal anume. Să ne amintim cum au fost trataţi recent de către procuratură doi avocaţi doar pentru faptul că au “îndrăznit” să se adreseze Înaltei Curţi întru apărarea drepturilor unui cetăţean. Vezi, Doamne, au “stricat” imaginea ţării. Tot cu gândul la imaginea ţării sunt, probabil, şi cei care deliberat tergiversează publicarea hotărârilor CEDO în „Monitorul Oficial” (MO), aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Decizia care mă priveşte nici până astăzi nu a fost publicată în MO - plasarea acesteia pe site-ul Ministerului Justiţiei nu poate substitui prevederile legii. Şi apoi, câţi cetăţeni au acces la acest site?! Nu este, oare, această tăinuire a hotărârilor CEDO o îngrădire a dreptului cetăţeanului de a cunoaşte practica Curţii şi de a se adresa în instanţa respectivă? Ori, poate, nepublicarea hotărârilor CEDO este o indulgenţă oferită executorilor docili, o protecţie voalată faţă de ingerinţele legii?! Repet, nu este vorba doar despre decizia care mă priveşte. De curând, Biroul de Informare al Consiliului Europei în Moldova a editat o culegere selectivă privind 16 Hotărâri ale CEDO şi a repartizat-o judecătorilor şi altor specialişti în domeniu. Anterior, la sfârşitul anului 2005, în ediţia specială a Buletinului Curţii Supreme de Justiţie au fost invocate 20 de hotărâri câştigate de cetăţeni. Astfel, numărul dosarelor pierdute este în creştere, iar în MO sunt publicate doar 13 hotărâri, inclusiv 12 - în ediţii speciale, conform buletinului nominalizat. Într-o interpelare adresată Ministrului Justiţiei şi Agentului Guvernamental încă la 2 iunie curent, deputatul Ion Pleşca s-a referit la subiectul publicării hotărârilor CEDO în MO, precum şi cheltuielile financiare generate de dosarele pierdute de R. Moldova la Strasbourg şi tragerea la răspundere a funcţionarilor care au admis încălcările drepturilor cetăţenilor, sancţionate de Curte. Pare-mi-se, această interpelare a fost ignorată de funcţionarii vizaţi… Procedee din acelaşi arsenal, nu-i aşa?! [- Cu ce vă ocupaţi în prezent, care vă sunt planurile pentru viitor?] Am revenit la serviciu, însă anumite probleme de sănătate m-au determinat să plec în concediu pentru efectuarea tratamentului de care nu am putut beneficia în aceşti aproape doi ani de calvar. La 26 septembrie va fi reluată examinarea dosarului penal. Viitorul meu, deci, este şi va fi marcat de aceşti doi factori…