logo

Debusolarea socialiștilor. Op-Ed de Victor Pelin


https://www.ipn.md/index.php/ro/debusolarea-socialistilor-op-ed-de-victor-pelin-7978_1081072.html

Intențiile anunțate de liderul PSRM privind zădărnicirea deliberată a efectelor ce decurg din actele CC trebuie să primească o ripostă pe potrivă. În acest sens, presiunea instituțiilor abilitate și a opiniei publice pe liderul PSRM pentru acțiunile sale subversive îndreptate spre federalizarea ascunsă a Republicii Moldova, din mai-iunie 2019, precum și finanțarea ilegală a PSRM, trebuie să-și reia amploarea și chiar să dea randament…”
---


Plutirea în derivă

Curtea Constituțională (CC) a constatat circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului, însemnând că alegerile parlamentare anticipate sunt inevitabile. Avizul CC a contribuit la dezorientarea totală a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) și a liderului acestuia – Igor Dodon. Ultimul a ajuns în fața dilemei – provocarea unei rebeliuni sau conformarea față de avizul CC, adică înlăturarea barierelor artificiale în vederea organizării parlamentarelor anticipate. Este vorba despre o decizie dificilă, de aceea, liderul PSRM preferă, deocamdată, să se refere la ambele opțiuni invocate. Pe de o parte, Igor Dodon vorbește despre „uzurparea puterii de stat prin intermediul Curții Constituționale și Parlamentul trebuie să-i dea aprecierea respectivă, așa cum a fost în 2019”. Iar, pe de altă parte, el afirmă că PSRM este pregătit pentru alegerile anticipate, fiind nevoie doar de un dialog cu oponenții politici – președintele Maia Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) pentru convenirea asupra detaliilor privind organizarea anticipatelor.

Retorica liderului PSRM despre uzurparea puterii de stat de către judecătorii CC are menirea justificării unei competiții politice pierdute. Nimeni altul decât liderul PSRM, Igor Dodon, a insistat pe demisia Guvernului, care  este cea mai directă cale spre alegeri anticipate, în 2021. Mai mult, liderul PSRM a făcut public planul său de sfidare a prevederilor Constituției și jurisprudenței CC ( min.28.05-31.22) în eventualitatea constituirii unei eventuale majorități parlamentare a partidelor pro-europene cu exponenții bandiților și mafiei (vezi min. 07.00-15.21). În mod curios, după pierderea alegerilor prezidențiale de către Igor Dodon, președintele Maia Sandu a urmat practic exact planul de acțiuni al primului. Acest lucru a fost posibil pentru că Igor Dodon, fiind slab la calcule, i-a făcut două cadouri neașteptate președintelui Maia Sandu:

  • a insistat pe demisia guvernului Chicu pentru a provoca alegeri anticipate;
  • a împins PSRM spre coalizarea cu exponenții bandiților și mafiei (vezi min. 07.00-15.21) pentru a zădărnici propriul plan de provocare a alegerilor anticipate.

Astfel, a ieșit în evidență faptul că întreaga strategie politică a PSRM a fost dependentă de factorul câștigării sau pierderii alegerilor prezidențiale de către liderul formațiunii. Pierzând alegerile prezidențialele, Igor Dodon a debusolat întreaga activitate a PSRM.

Implicarea factorului extern în jocul de șah al liderului PSRM 

În contextul celor menționate mai sus, amenințarea liderului PSRM la adresa membrilor CC și invocarea uzurpării puterii de stat, la fel ca în iunie 2019, este lipsită de orice relevanță. Mai mult, acest gen de amenințări doar dăunează imaginii PSRM. Contextul politic din 2019 a fost unul foarte specific, marcat de implicarea factorului extern:

  • întâi de toate, situația din 2019 a fost modelată în mare parte de PSRM, care putea convoca printr-un simplu apel al decanului de vârstă din Parlament – deputatul PSRM, Eduard Smirnov, ședința forului legislativ pentru structurarea și formarea organelor de lucru. Până în prezent, rămâne o enigmă de ce PSRM a ezitat atunci să convoace ședința forului legislativ;
  • comportamentul fracțiunii PSRM a fost coordonat cu partenerii de la Moscova. Vizita din 16 aprilie 2019 a întregii fracțiuni PSRM la Moscova a avut un impact determinant asupra comportamentului PSRM, inclusiv asupra refuzului de convocare a ședinței pentru organizarea internă a Parlamentului. În acest sens, de exemplu, faptul că deputatul PSRM, Ștefan Gațcan, nu a mers la Moscova, fiind ales în martie 2010, s-a manifestat printr-un comportament pe alocuri disident și șovăielnic;
  • negocierile secrete ale președintelui Igor Dodon cu coordonatorul executiv, Vlad Plahotniuc, privind federalizarea Republicii Moldova după planul Kozak au ieșit în mod neașteptat în evidență, demonstrând implicarea extrem de subtilă a cercurilor politice de la Moscova în situația politică din Republica Moldova;
  • refuzul coordonatorului, Vlad Plahotniuc, de a semna planul secret de federalizare a Republicii Moldova a provocat reacția de răspuns a Moscovei, care s-a manifestat în vizita lui Dmitri Kozak la Chișinău, urmată de schimbarea de macaz a lui Igor Dodon;
  • grija lui Igor Dodon pentru finanțarea PSRM a ieșit în evidență și merită investigată. Opinia publică s-a putut convinge că în cazul semnării de către Vlad Plahotniuc a planului secret de federalizare a Republicii Moldova, Igor Dodon ar fi obținut două surse de finanțare pentru PSRM – de la GAZPROM și de la Plahotniuc, prin intermediul lui Costea și Cornel.

Dar jocul de șah al lui Igor Dodon a fost deconspirat de Plahotniuc, care a refuzat să semneze planul secret de federalizare. Evident, în astfel de circumstanțe, singura ieșire din situația critică în care s-a pomenit Igor Dodon și PSRM a fost coalizarea cu Blocul ACUM pentru neutralizarea influenței lui Vlad Plahotniuc. Aceste detalii sunt extrem de importante actualmente, când liderul PSRM acuză fără niciun fel de dovezi precum că CC și președintele Maia Sandu ar fi la cheremul unor cercuri politice occidentale. Adevărul e că din 2014, când Igor Dodon a susținut anexarea Crimeii de Rusia în schimbul suportului personal al președintelui Putin pentru PSRM la alegerile parlamentare, a vorbi despre influența străină asupra Republicii Moldova este o banalitate.

Diferența dintre comportamentul Curții Constituționale în 2019 și în prezent

Invocarea de către liderului PSRM a uzurpării puterii de către CC pe motiv de constatare a circumstanțelor ce justifică dizolvarea Parlamentului este incalificabilă. În 2019 au existat multe semne de întrebarea față de deciziile CC:

  • adoptarea pe bandă rulantă, cu eludarea procedurilor, a unui șir de hotărâri favorabile lui Vlad Plahotniuc și Partidului Democrat din Moldova (PDM). Totuși, hotărârile CC din iunie 2019 au avut la bază lipsa organelor de conducere ale forului legislativ, care nici măcar nu fusese constituite din cauza inacțiunii PSRM;
  • schimbarea deliberată a jurisprudenței CC pe motiv că ar fi intervenit circumstanțe noi după 14 iunie 2019, fiind vorba despre anularea propriilor hotărâri. Evident, noile circumstanțe au intervenit imediat după evadarea secretă din țară a lui Vlad Plahotniuc;
  • membrii CC și-au prezentat benevol demisia după ce s-au văzut nevoiți să recunoască că după fuga din țară a coordonatorului executiv au apărut circumstanțe nebănuite la momentul adoptării hotărârilor buclucașe.

Nimic din cele menționate nu îi poate fi imputat actualei componențe a CC, după adoptarea avizului din 15 aprilie 2021. Mai mult, în 2019 timp de o săptămână, a existat o adevărată dualitate a puterii de stat, susținută de grupuri protestatare de o partea și de altă parte. Fuga din țară a lui Plahotniuc și Șor, ultimul fiind furnizorul de protestatari plătiți, a determinat degajarea situației și revenirea în cadrul constituțional. Actualmente, Igor Dodon și PSRM nu pot pretinde că au capacitatea de a organiza vreo rebeliune așa cum amenință liderul socialist. De exemplu, este de pomină anunțarea marșului spre Chișinău după declararea neconstituționalității legii cu privire la funcționarea limbilor, acțiune care nu a mai avut loc din cauza lipsei suportului cetățenesc. În acest context, amenințările lui Igor Dodon la adresa CC și nerespectare avizului Înaltei Curți, mai degrabă, pot servi drept pretext pentru reluarea, sub presiunea străzii, a investigării relațiilor speciale ale liderului PSRM cu Vlad Plahotnicu și finanțarea ilegală a PSRM.

Dreptatea lui Igor Dodon

Liderul PSRM are dreptate, totuși, atunci când afirmă că organizarea alegerilor parlamentare anticipate trebuie să fie precedată de consultarea de către președintele Maia Sandu a partidelor parlamentare. Criza social-economică și cea pandemică impun purtarea unor consultări de acest gen. De aceea, șeful statului ar proceda corect, dacă, înaintea semnării decretului de dizolvare a Parlamentului și de numire a datei alegerilor anticipate, ar ajunge la un numitor comun, în acest sens, cu partidele parlamentare.

Buna desfășurarea a alegerilor anticipate presupune decizii corecte, echilibrate, în privința: componenței Comisiei Electorale Centrale (CEC), care urmează să administreze procesul electoral, dar al cărei mandat expiră în iunie 2021; identificarea surselor financiare pentru organizarea și desfășurarea scrutinului; soluționarea problemelor privind desfășurarea procesului electoral pe timp de pandemie etc.

Concluzii

Lipsa consecvenței liderului PSRM debusolează întreaga activitate a formațiunii. În consecință, președintele Maia Sandu a reușit în patru luni de mandat să obțină dreptul de a dizolva Parlamentul. Predecesorul său, Igor Dodon, nu a putut obține dizolvarea Parlamentului de-a lungul întregului mandat de patru ani. Din acest punct de vedere, consecvența Maiei Sandu iese în evidență pe fundalul incapacității lui Igor Dodon de a-și onora promisiunile electorale. Mai mult, liderul PSRM s-a afirmat drept un renegat odată cu renunțarea la scopul declarat de dizolvare a Parlamentului, jinduit timp de patru ani de zile.

Combinațiile politice ale liderului PSRM sunt demolatoare pentru imaginea formațiunii. Invocarea uzurpării puterii de stat de către CC pe fundalul constituirii majorității parlamentare cu deputații afiliați uzurpatorului fugar – Vlad Plahotniuc, și a principalului învinuit de furtul miliardului – Ilan Șor, este o aberație de proporții inimaginabile.

Intențiile anunțate de liderul PSRM privind zădărnicirea deliberată a efectelor ce decurg din actele CC trebuie să primească o ripostă pe potrivă. În acest sens, presiunea instituțiilor abilitate și a opiniei publice pe liderul PSRM pentru acțiunile sale subversive îndreptate spre federalizarea ascunsă a Republicii Moldova, din mai-iunie 2019, precum și finanțarea ilegală a PSRM, trebuie să-și reia amploarea și chiar să dea randament.