 |
|
| Gunther Fehlinger | |
Moldova e guvernată de un președinte pro-european, Maia Sandu, din decembrie 2020 și de un guvern pro-european, condus de prim-ministra Natalia Gavrilița, din iulie 2021, așa că puteți fi scuzați să credeți că decidenții europeni au salutat ambițiile pro-europene ale acestui stat mic cu o populație de circa 2,5 milioane, cuprins între statul-membru UE și NATO România, la vest, și Ucraina, care aspiră și ea să devină membră UE și NATO, la est.
Momentan neutră, Moldova își dorește în mod clar să devină membră UE, devenind parte a trio-ului de accedere UE la Batumi, Georgia, în iulie 2021, în prezența președintelui Consiliului UE, Charles Michel. La sfârșitul lui septembrie 2021, reprezentanții noului guvern condus de proaspăta prim-ministră, dar și de foarte experimentatul vicepremier și ministru de externe, Nicu Popescu, au efectuat o vizită la Bruxelles pentru a discuta în ce mod primirea călduroasă de către elitele europeane pe Twitter a veștii despre un nou guvern pro-european poate fi tradusă în planuri concrete de viitor în sânul UE pentru Moldova.
Trebuie să reamintim că aceasta e a treia oară când Moldova se întoarce cu fața spre occident, spre surpriza noastră, și după ce am pierdut Moldova de două ori grupurilor pro-ruse, ne pomenim iarăși paralizați și fără un viitor european concret de oferit Republicii Moldova. Dacă pierdem Moldova și a treia oară în anii 2020’, ce calificativ politicos să găsim pentru o astfel de performanță? Ei bine, Moldova europeană nu e pierdută, așa că ce-ar fi să câștigăm într-un mod durabil de data aceasta?
Statutul de candidat potențial pentru Moldova e blocat de lobby-ul de conciliere rusesc
Kosovo și Bosnia sunt state potențial candidate la aderare în UE, ceea ce presupune și finanțare importantă prin Instrumentul pentru Asistență de Preaderare, însă Moldovei i se refuză acest statut și finanțarea respectivă, ea fiind relegată în așa-numitul și eșuatul Parteneriat Estic. Sigur, acordul de liber-schimb DCFTA e similar în ceea ce privește conținutul și cadrul regulator cu aderarea la UE, dar prietenii Rusiei la Bruxelles, Paris și Haga nu-i permit fostei republici sovietice să se bucure de perspectiva aderării.
Fostele republici sovietice Estonia, Lituania și Letonia, pierdute Uniunii Europene și NATO și fiind acum membre ale zonei euro, sunt deja o pierdere destul de mare pentru mândria rușilor. Astfel că Moldova, furată de tancurile lui Stalin în iunie 1940 și făcută parte a Uniunii Sovietice în urma pactului sovieto-nazist Molotov-Ribbentrop, e acum sacrificată, dacă vreți, de membrii occidentali ai UE de dragul accesului către CO2 poluant și ieftin din Rusia. Ei bine, am pierdut Moldova și acum ce facem, ne lăsăm bătuți?
Moldova, fă ca Muntenegru și adoptă euro unilateral
Intrarea nepoftită în cadrul instituțional european prin adoptarea monedei europene nu e permisă, dar o Uniune Europeană lipsită acum de unitate e improbabil s-o regăsească pentru a sancționa o țară cu aspirații pro-europene dacă aceasta ar încălca regulile UE și ar adopta moneda europeană, cu ajutorul Estoniei, Lituaniei și Letoniei, acum la început de mandat al președintei Sandu.
Bineînțeles, UE ar putea totuși îngeța finanțarea subțirică de care beneficiază acum Moldova și ar putea renunța la reuniunea Parteneriatului Estic din decembrie, acolo unde Moldova e nevoită să stea alături de Belarus, care se îndreaptă înspre un Anschluss cu Rusia, dar și alături de Armenia, țară membră a Uniunii Eurasiatice și a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, anti-NATO.
Bineînțeles, UE ar putea ciripi că Moldova i-a luat moneda fără voie, dar țările sunt libere să aleagă ce monede să le propună cetățenilor. Kosovo și Muntenegru folosesc euro. El Salvador, Ecuador și Panama folosesc dolarul american, așa că, de ce nu? O bună parte din moldoveni deja locuiesc în UE, Moldova este pe deplin integrată în sistemul de comerț al UE mulțumită DCFTA, majoritatea investițiilor vin din zona euro, viitorul este în UE, așa că, de ce nu?
România trebuie să adere la zona euro împreună cu Croația și Bulgaria până în 2024
România a demonstrat performanțe economice remarcabile de la aderarea la UE în 2007, alimentate de un impozit cu cotă fixă de 16%, de curând un impozit pe venit de 10%. O economie înfloritoare, cu nivel scăzut al datoriilor, fiind un magnet global pentru investiții străine directe și devenind acum un centru de putere al industriei auto în Europa de est.
Din păcate, în plan politic, faza socialistă din 2012-2020 a fost o tragedie a corupției. Noul guvern pro-european urma să ducă România în zona euro împreună cu Bulgaria și Croația, dar o combinație de lipsă de curaj și înțelepciune la București, Bruxelles și Frankfurt a dus la nefericita decizie ca aderarea să fie amânată pentru 2028.
Că o Uniune Europeană confuză a acceptat o astfel de decizie demonstrează ce e în neregulă la Bruxelles acum. Amânarea și lăsarea pe mâine e mereu preferată acțiunii unite, astfel UE își pierde treptat autoritatea, nefiind luată în serios de oponenții noștri din Rusia și China și nici măcar de aliații noștri de la Washington și Londra.
PIB-ul României ar fi adăugat o pondere de 290 de miliarde de dolari zonei euro și ar fi arătat că UE e funcțională și că poate uni economiile europene în cadrul instituțiilor noastre comune. Vorbele despre un rol global pentru euro, în timp ce aderarea României e amânată, sunt goale și nu sunt luate în serios nicăieri. Trebuie să ne facem temele mai întâi și să unim Europa de Est înainte de a pretinde țanțoș un rol geostrategic pentru UE. Așadar, de ce contează ca Moldova să intre, fie și nepoftită, în zona euro?
România aderă la zona euro în 2024 și o ia și pe Moldova
Ca Moldova să aibă aceeași monedă și să adere la uniunea vamală a UE e următorul pas logic după DCFTA și ar uni Moldova cu România, economic, nu politic, bineînțeles. Sărăcită și la periferie acum, o Moldovă care s-ar integra pe deplin în economia UE și cea a României ar putea atinge nivelul de prosperitate al României către sfârșitul acestui deceniu, iar odată cu asta, va deveni mult mai ușor să pledezi și pentru statutul de membru la sfârșitul deceniului.
Alegerea e clară: euro în Moldova vs. rubla transnistreană
Rusia a subvenționat Transnistria de la destrămarea Uniunii Sovietice încoace și asta nu pare să aibă un sfârșit. Acest fapt blochează progresul către UE și NATO și reprezintă o povară majoră pentru Moldova.
Adoptarea monedei euro și lansarea Moldovei pe o nouă traiectorie de prosperitate, în timp ce rubla va continua să se devalorizeze, este cea mai bună strategie pentru reintegrarea pașnică a Transnistriei, mai întâi a poporului și apoi a reintegrării politice depline. Odată ce diferența de prosperitate dintre Moldova europeană, bazată pe euro pe de o parte, și Transnistria, cu rublele sale pe de alta, va deveni semnificativă, oamenii fie vor părăsi Transnistria, fie costurile de păstrare a acestora vor crește semnificativ, atingând cote nesustenabile, așa cum s-a întâmplat în Germania de Est la sfârșitul anilor 1980.
Procesul i-ar putea lua Moldovei un deceniu, dar va funcționa la fel de bine ca în Germania de Est. Astfel, euro va deveni instrumentul cu putere magnetică pentru reintegrarea pașnică și benevolă a Transnistriei în cadrul unei Moldove europene.
Este timpul pentru euro, instrumentul revoluționar pentru pace, prosperitate și unitate pentru Moldova!
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.