 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Implementarea componentelor Zonei de Liber Schimb și Aprofundat cu UE (DCFTA) în regiunea transnistreană a fost absentă din discursul lui Dmitri Rogozin, vicepremierul Federației Ruse, în timpul vizitei acestuia din Moldova (5-6 iulie). Această omitere este ieșită din comun, având în vedere retorica antieuropeană permanentă a Moscovei, ceea ce ridică anumite semne de întrebare. Or, la finele anului 2015, UE a confirmat aplicarea teritorială a DCFTA pe întreg teritoriul Moldovei, inclusiv în stânga Nistrului. Hotărârea europenilor a fost precedată de un acord tehnic convenit între Bruxelles, Chișinău și Tiraspol.
Textul exact al acordului nu este cunoscut publicului. Dar instituțiile de la Chișinău au venit cu rupturi de mesaje oficiale prin care au explicat că acordul tehnic ar stabili o serie de condiții, inspirate din DCFTA, acceptate de Tiraspol. Doar cu respectarea acestor condiții, întreprinderile din regiunea transnistreană vor putea beneficia de acces liber pe piața europeană. Printre cerințele față de Tiraspol se numără eliminarea tarifelor de import pentru bunurile din UE, accesul autorităților moldovenești la întreprinderile exportatoare în scopuri de control (în calitate de civili, dar cu îndeplinirea funcțiilor de lucru), îndeplinirea cerințelor tehnice și ale celor sanitare și fitosanitare etc. Un rol major urmează să-l aibă Misiunea EUBAM, cu mandat prelungit până în noiembrie 2017, dar și cu competențe extinse ce implică acordarea de asistență în implementarea DCFTA (proceduri vamale, respectarea proprietății intelectuale etc.).
Exporturile din regiunea transnistreană către Rusia au scăzut drastic de la 40% în 2005 la 8% în 2016, iar livrările către UE au crescut de la 20% în 2005 până la 32% în 2015. De aceea, intențiile legate de eventuala aplicare a DCFTA promisă de către administrația de la Tiraspol ar fi trebuit să creeze reacții aprinse din partea Moscovei. Vicepremierul Rogozin a ignorat însă acest subiect. Cu toate acestea, Rogozin a făcut aluzii despre posibilitatea includerii anumitor prevederi legate regiunea transnistreană (“ridicarea blocadei economice” inexistente în realitate) în viitoarea “foaie de parcurs” pentru relansarea relațiilor comerciale moldo-ruse. Aceste aspecte ar putea fi legate de elementele DCFTA.
De ce Rogozin a omis subiectul DCFTA?
Evaluând mesajele lansate de către vicepremierul rus în timpul vizitei sale în Moldova, inclusiv în regiunea separatistă, constatăm o abundență a mesajelor referitoare la asistența Rusiei pentru proiecte sociale, pacificatorii ruși, dar și pentru consolidarea relațiilor economice directe între Tiraspol și regiunile rusești. Prin aceste mesaje Rogozin a reamintit Tiraspolului despre locul regiunii transnistrene în ecuația geopolitică a Rusiei, unde aceasta este văzută ca element integru al “lumii ruse” (civilizației ruse).
În acest conglomerat de subiecte a fost omisă eventuala aplicare a DCFTA. Această aparentă reținere a lui Rogozin pare să nu fie o scăpare accidentală. Or, oficialul rus folosește mereu oportunitatea pentru a critica inițiativele europene, mai ales când acestea ating teritoriile din spațiul geopolitic rusesc.
DCFTA este ceva util. Prima explicație ar putea fi faptul că întreprinderile rusești care activează în regiunea transnistreană vor să-și păstreze deschis accesul pe piața europeană. Astfel, prevalează o abordare pragmatică ce aparține elitelor economice rusești. Aceasta ar fi putut influența retorica lui Rogozin, care de obicei critică cu vehemență orice inițiativă europeană. Mai mult ca atât, regiunea supraviețuiește datorită exporturilor către malul drept și, respectiv, UE. De aceea, ar fi un act sinucigaș să refuzi preferințe comerciale importante pentru economia regiunii separatiste, cât și pentru investitorii ruși.
DCFTA, promis ca nerealizabil în regiune. Administrația de la Tiraspol a consultat îndeaproape cu Moscova toți pașii ce prevăd aplicarea elementelor DCFTA. Prin urmare, autoritățile ruse se simt confortabil și nu au pentru ce să exploateze subiectul acum. Probabil, la Moscova persistă o convingere că angajamentele asumate de către Tiraspol față de Chișinău și Bruxelles vor rămâne doar pe hârtie. Fapt ce urmează să se materializeze îndată ce se termină alegerile din regiune.
DCFTA și contextul critic din regiune. Totodată, e posibil că autoritățile ruse anticipează reacția UE la situația în care aplicarea DCFTA este subminată. Or, Moscova este conștientă de faptul că Tiraspolul este slăbit de crizele socio-economică, valutară și politică. De aceea, Rusia nu poate întreprinde deocamdată nicio acțiune împotriva implementării elementelor DCFTA în regiunea transnistreană.
Raționamentele Rusiei pot fi însă mixte, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi categoric împotriva elementelor DCFTA. Se ține cont de specificul curent al economiei regiunii, dependenta de piața europeană și de cea a malului drept, dar și de interesele investitorilor ruși.
Moscova vrea o integrare mai mare a regiunii transnistrene cu Rusia?
Vicepremierul Rogozin, care este și reprezentantul special al președintelui Rusiei pentru regiunea transnistreană, a subliniat faptul că interesele rusești în regiune rămân la fel de puternice ca anterior. El a precizat că, din cauza sancțiunilor occidentale, Rusia nu poate oferi mai multă asistență regiunii. O justificare similară a fost folosită de premierul rus, Dmitri Medvedev, când a vizitat Crimeea ucraineană anexată la Rusia în 2014.
Implementarea elementelor DCFTA în regiunea transnistreană, care va necesita asistență din partea UE, la fel ca și alte proiecte realizate pe bani europeni în regiune (reconstruire de școli, grădinițe etc.), creează beneficii pentru populație. Totodată, aceste inițiative intensifică contactele între administrația de la Tiraspol și oficialii europeni. Aceste mișcări nu reprezintă nicio amenințare pentru poziția Rusiei în regiune, dar oricum nu sunt pe placul Moscovei.
Moscova vrea să intensifice legăturile regiunii transnistrene cu Rusia, adițional la cele socio-economice, culturale și identitare (“lumea rusă”, pașaportizarea populației, discriminare pozitivă a exportatorilor transnistreni etc.). Din această abordare pragmatică rezultă propunerea lui Rogozin de a lansa stagii în instituțiile ruse centrale și regionale pentru oficialii din administrația transnistreană, pe perioade de până la 4 luni. Totodată, vicepremierul rus a insistat pe o conectare economică mai vizibilă între regiunea transnistreană și unitățile federative ale Rusiei. Pe de o parte, aceasta va spori integrarea mediului de afaceri în economia rusă. Iar, pe de altă parte, aceasta va diminua dependența regiunii de piața europeană.
În loc de concluzie
Restabilirea situației economice din regiunea transnistreană și interconectarea acesteia cu regiunile rusești ar putea elimina în mod natural discuțiile despre importanța pieții europene pentru Tiraspol. Acest obiectiv ar mulțumi Moscova.
Cu toate acestea, piața UE va rămâne atractivă pentru business-ul transnistrean și cel rusesc prezent în regiune, mai ales în condițiile economiei ruse puternic afectate de sancțiunilor occidentale, aplicate pentru destabilizarea Ucrainei și încălcarea dreptului internațional în legătură cu integritatea teritorială ucraineană.
Posibil, autoritățile ruse vor încerca să condiționeze revenirea bunurilor moldovenești pe piața rusă, în viitoarea “foaie de parcurs”, prin cedări din partea Chișinăului legate de aplicarea reglementărilor tehnice rusești, în paralel cu cele europene. La fel, partea rusă ar putea să includă în “foaia de parcurs” prevederi ce țin de regiunea transnistreană, care să influențeze viitoarea aplicarea a DCFTA în regiune.
UE nu va permite crearea unor precedente în relație cu regiunile separatiste din țările semnatare ale Acordurilor de Asociere. Or, aplicarea teritorială a DCFTA nu este negociabilă, deși unele aspecte pot fi ajustate. De aceea, refuzul Tiraspolului de a aplica elementele DCFTA (ajustate) va însemna anularea preferințelor comerciale ale UE, indiferent de protestul Moscovei.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.