Dărnicia lui Dodon şi coerenţa lui Chirtoacă, pe segment economic

[Analiză Info-Prim Neo din ciclul „Societatea civilă cu ochii pe programele electorale ale candidaţilor la Primăria capitalei”] Programele electorale pentru următorii patru ani ale candidaţilor la funcţia de primar de Chişinău, Igor Dodon şi Dorin Chirtoacă, conţin multe promisiuni în aspect economic, care atrag atenţia, dar cu un pic de scepticism în ceea ce priveşte realizarea lor. La prima vedere, se observă că programul lui Igor Dodon este foarte larg, cu puncte foarte generale, cu viziune globală asupra lucrurilor în care se simte o pregătire de ministru. De cealaltă parte, programului lui Dorin Chirtoacă este mult mai laconic şi se resimte că el vine cu pregătirea de administrator al oraşului. Vorbind despre propunerile din programul lui Igor Dodon, un lucru care atrage atenţia este „Reactivarea Consiliului Economic Consultativ pe lângă primarul general al municipiului. Aceasta este o chestie foarte bună. Dacă se va implementa, ar fi foarte bine, pentru că autorităţile publice, indiferent de nivel, fie centrale, fie locale, trebuie să comunice permanent cu mediul de afaceri, cu societatea civilă, cu mediul academic. Dialogul trebuie să fie privit ca o componentă a procesului de luare a deciziilor. O asemenea măsură este bună. În ceea ce priveşte promisiunile de lansare a numeroaselor programe economice, spre exemplu Programul „Chişinău – destinaţie investiţională profitabilă şi sigură”, care prevede activităţi susţinute de atragere a investiţiilor majore”, sau Programul „Businessul mic – sursă principală de locuri noi de muncă”, la nivel teoretic acestea pot fi îndeplinite, dar nu se ştie cât de funcţionale vor fi. Lansarea nu depinde doar de eforturile Primăriei, dar în general de mediul economic şi de conjunctura economică. Mai mult, lansarea unui program nu înseamnă şi succesul acestuia. Realizarea platformei electorale a lui Igor Dodon pe segment economic necesită foarte multe mijloace financiare. Spre exemplu Programul „Valorificarea potenţialului agro-industrial al municipiului Chişinău”, care prevede revitalizarea sectorului agrar şi zootehnic din localităţile suburbane ale municipiului. În acest caz, într-adevăr, apare problema de identificare a surselor pentru acest program. Aici apare întrebarea de unde vor fi găsiţi banii? În programul lui Igor Dodon sunt şi anumite lucruri care trebuiau excluse, spre exemplu punctul care se referă la menţinerea, cel puţin până în anul 2015, a cotei zero la impozitul pe venitul întreprinderilor. O asemenea decizie poate fi luată doar de către Parlament. În 2012 se va modifica Codul Fiscal şi se vor include impozite pe venitul persoanelor juridice. Se discută despre un impozit unic de 12%. Doar Parlamentul va decide dacă Consiliul municipal poate să decidă asupra încasărilor din impozitul de venituri a persoanelor juridice. Atunci asemenea măsură ar putea fi implementată. În program sunt unele aspecte care nu ţin de activitatea Primăriei. Spre exemplu „Perfecţionarea funcţionării sferei comerţului en-gros şi cu amănuntul pe teritoriul municipiului. Drept obiectiv major al acestor acţiuni este oferirea serviciilor comerciale de calitate înaltă pentru locuitorii municipiului, inclusiv prin contracararea majorărilor de preţuri nefondate de către numeroşii intermediari. Un alt punct este „Asigurarea creşterii acumulărilor la bugetul municipal, inclusiv prin diminuarea gradului de evaziune fiscală şi reducerea ponderii economiei tenebre”. Aceste măsuri sau contracararea acestor flagele nu este o prerogativă a administraţiei Chişinăului. Autorităţile locale nu au nici instrumentele şi nici instituţiile care să-şi asume direct aceste angajamente. Administraţia Chişinăului colaborează cu instiuţii de combatere a corupţiei, cu Inspectoratul Fiscal. Direct nu poate interveni în soluţionarea acestei probleme. Poate veni doar cu informaţii, cu consultări. Platforma electorală a lui Igor Dodon prevede „dărnicie” şi nu se ştie unde o să fie găsite surse pentru a o asigura. Platforma lui Dorin Chirtoacă se bazează mai mult pe dezvoltarea infrastructurii oraşului. Cred că mai degrabă reflectă ceea ce poate face efectiv Primăria. Consiliile la nivel local se ocupă mai mult de infrastructură, de amenjarea teritoriilor, decât de domeniile legate de combaterea economiei tenebre. Documentul lui Dorin Chirtoacă mai mult corespunde cu ceea ce ar putea face în realitate Primăria, cu toate că şi aici sunt abateri, dar este mai apropiat de ceea ce realmente ar putea oferi administraţia locală. Un exemplu ar fi „Reconstrucţia nodurilor de transport: str. Ismail – Calea Moşilor , bd. Mircea cel Bătrîn – str. Milescu Spătaru – Bucovinei, bd. Calea Ieşilor – bd. Ştefan cel Mare – bd. Cantemir”. Această problemă ţine efectiv de administraţia publică locală. Sau un alt exemplu este „Amenajarea albiei râului Bâc şi transformarea zonei adiacente în zonă de agrement”. Sau elaborarea şi implementarea proiectului de reconstrucţie, reabilitare şi amenajare „Noua înfăţişare a centrului istoric”, pentru protejarea şi conservarea monumentelor de arhitectură. Acestea sunt probleme care ţin de administraţia publică. Sunt chestii foarte concrete şi aceste probleme pot fi realizate într-un termen de 4 ani. Comparând aceste două platforme, din punctul de vedere al infrastructurii, la Igor Dodon problemele sunt descrise mai larg, spre exemplu: „Reabilitarea reţelei de drumuri a municipiului conform standardelor moderne de calitateˮ, „Trecerea graduală de la tehnologia de plombare a drumurilor la reparaţia lor temeinică şi de lungă duratăˮ, „Asigurarea necondiţionată cu agent termic şi aprovizionarea cu apă a grădiniţelor, şcolilor şi altor imobile sociale din municipiu”, „Construirea fabricii de prelucrare a deşeurilor şi soluţionarea problemei salubrizării localităţilor municipiului”. Pe când, la Dorin Chirtoacă angajamentele sunt mai concrete. Analizând platformele, am remarcat că ambele programe prevăd modernizarea întreprinderilor municipale, dar restructurarea lor ar putea duce la reforme destul de dure la nivel de întreprinderi, posibil la anihilarea unor întreprinderi sau la reducerea numărului angajaţilor. Mai mult, ar putea să fi majorate tarifele. În mai multe cazuri viziunile celor doi candidaţi vizează una şi aceeaşi problemă, adică foarte multe momente sunt identice. Spre exemplu la Igor Dodon este un punct ce vizează „susţinerea proiectelor de mansardizare a sectoctorului localtiv”, iar la Dorin Chirtoacă în program scrie „continuarea programelor de mansardare”. Mai este un exemplu: „Continuarea amenajării Parcului „Valea Morilor”, care apare şi la Dorin Chirtoacă, şi la Igor Dodon. Un alt exemplu este „Dezvoltarea municipiului conform Planului Urbanistic General pentru dezvoltare strategică până în anul 2025” – la Chirtoacă şi „Implementarea prevederilor Planului Urbanistic General de dezvoltare a municipiului” – la Dodon. Putem spune că ambii cunosc care sunt problemele Chişinăului. şi dacă vot fi implementate ambele platforme, ele vor îmbunătăţi viaţa locuitorilor din Chişinău. [Alexandru Fala, expert IDIS „Viitorul”, pentru Info-Prim Neo] Un criteriu important de evaluare a calităţii programelor vizează prioritizarea clară a obiectivelor. Se consideră că un program electoral pe o durată de patru ani trebuie să conţină câteva obiective fundamentale aşezate într-o ordine descrescătoare, în funcţie de importanţa lor. La fel, este preferabil ca programele electorale să nu fie containere ticsite cu promisiuni în toate domeniile posibile, ci expuneri concise şi clarificatoare pe marginea a trei-patru subiecte prioritare. Din acest punct de vedere, programul lui Dorin Chirtoacă este mai clar şi mai coerent decât programul lui Igor Dodon, având doar cinci obiective descrise într-o manieră concisă. Dimpotrivă, programul lui Igor Dodon este o expunere „lăbărţată” a unei multitudini de lucruri importante, dar care îngrămădite par să fie o colecţie indescifrabilă de promisiuni irealizabile. Parcurgând toate aceste lucruri, vrei să-l întrebi pe Dodon – bine, bine, dar cu ce ai să te ocupi în mod concret? Prioritatea numărul unul al lui Dorin Chirtoacă este: „drumuri mai bune şi mai curate”. „Chiar dacă sună bine şi conţine câteva aspecte de maximă relevanţă, te întrebi în ce măsură Chirtoacă va putea să asigure reparaţia drumurilor într-o măsură satisfăcătoare pentru consumatori. Ne amintim că în 2007, Chirtoacă şi-a făcut un titlu de glorie prin a vorbi la nesfârşit despre „parcările supraetajate”. Câte parcări de acest fel au fost construite? Niciuna, cred. De aceea, mi se pare neinspirat din partea primarului general să aleagă drept prioritate de bază domeniul în care performanţele nu au fost deloc convingătoare. Critica adresată lui Dorin Chirtoacă poate fi multiplicată înzecit faţă de Igor Dodon. Cele mai riscante sunt promisiunile legate de cifre concrete, mai ales cele de creare a locurilor de muncă. Un primar şi un consiliu au resurse destul de limitate de a face ca în oraş să apară noi angajaţi. De altfel, este destul de greu de a calcula câte locuri de muncă au fost create de primarii anteriori. De aceea, afirmaţia consilierilor lui Dodon cu privire la „fabricarea” a 50 de mii de locuri de muncă nu poate fi catalogată decât una populistă. În general, sunt regretabile aceste încercări de a băga cifre în programe electorale, cifre care niciodată nu sunt luate în serios nici de alegători şi nici de politicieni. Programele electorale ale candidaţilor reprezintă un fel de ritual de aburire alegătorilor. În fond, cea mai bună strategie în raport cu programele electorale este de a nu le citi. Aici însă apare o altă problemă. Dacă nu ne interesează programele, atunci ar putea să nu ne intereseze şi candidaţii. Şi atunci, nu-i votăm. Noi, însă, procedăm şmecher. Nu le citim programele, dar votăm. [Corneliu Ciurea, expert IDIS „Viitorul”, pentru Info-Prim Neo]