Dacă nu faci nimic, nu ai cum să reuşeşti, Gheorghe Ursu

{Material Info-Prim Neo din ciclul„Independenţi de 21 de ani. Vin noii moldoveni?!”, realizat cu omul de afaceri din satul Mereni, Gheorghe Ursu care, trecut prin experienţa perioadei sovietice şi a celei de după independenţă, este convins că nu obţine nimic doar acela care nu face nimic. RELUARE din 7 august 2012 } Gheorghe Ursu împreună cu soţia şi încă o familie cu care prietenesc de ani de zile au deschis în satul lor natal Mereni, raionul Anenii Noi, un adevărat Centru comercial, în care poţi găsi tot de ce ar avea nevoie un gospodar. Pe lângă magazinul în care se vând obiecte de uz casnic, de la ac şi aţă la frigidere şi cabine de duş, sătenii se folosesc aici de serviciile magazinului alimentar, cafenelei, frizeriei, farmaciei şi chiar a sălii pentru nunţi. Bărbatul recunoaşte că nu este atât de uşor să creezi, dar mai ales să menţii un business în sat. În opinia sa, la oraş e mai simplu, pentru că permanent populaţia se schimbă, dar în stat oamenii sunt aceeaşi şi există totdeauna riscul ca ei să se sature, să se plictisească de una şi aceeaşi. În sat, trebuie să faci permanent ceva nou şi bun ca să atragi localnicii. „Am deschis cantină, unde pregăteam prânzul pentru elevii din liceul din sat şi pentru angajaţii de la Primărie, a lucrat cantina cam jumătate de an şi oamenii s-au plictisit. Am fost nevoiţi să o închidem. Am deschis o sală de biliard, a jucat tineretul câteva luni, dar s-a plictisit şi am închis-o”, spune bărbatul. Caută, totuşi, soluţii pentru a fi atractivi. Oamenilor care vin după cumpărături şi nu găsesc ceea ce caută, le pun la dispoziţie un prospect cu diverse mărfuri pe care le pot comanda, iar în câteva zile le este livrată comanda. De mai mulţi ani încoace au lansat şi un sistem de credit pentru obiecte mai costisitoare, cum ar fi o maşină de spălat, frigider, aragaz. Oamenii îşi pot procura tehnica achitând 50 la sută din cost, restul achită timp de trei luni. Gheorghe Ursu spune că de când au lansat acest sistem au cumpărători şi din satele vecine. „Mulţi m-au întrebat, de ce am ales să fac aici în sat şi de ce nu m-am dus undeva în oraş să deschid o afacere. Dar eu am spus, că bine, dacă nu noi o să deschidem aici pe loc, cine să deschidă? Noi trebuie şi putem să arătăm că şi noi putem face, nu doar oraşul. Trebuie să le arătăm şi tinerilor că putem şi trebuie să facem ceva şi să nu aşteptăm să ne dea cineva tot”, a mărturisit Gheorghe Ursu. Bărbatul povesteşte că a trăit vremuri foarte diferite. A absolvit agricultura, a lucrat pe vremurile sovietice în gospodăria agricolă Mereni, colhozul „Pravda”. A lucrat ajutor de brigadier, apoi a fost numit brigadier. A muncit şi ca agronom şi a ajuns să fie şi preşedinte de colhoz. După desfiinţarea colhozurilor a muncit o perioadă la Ministerul Agriculturii, dar a plecat şi de acolo. A încercat mai multe proiecte în sectorul privat, dar nu au mers. Gheorghe Ursu spune că într-o perioadă i-a fost foarte greu, era capul unei familii cu 4 copii şi înţelegea că trebuia să se apuce să facă ceva de sine stătător, pentru că altfel nu va reuşi să le acorde copiilor o viaţă decentă. „Trebuia să fac ceva, pentru că altfel era imposibil. S-au produs un şir de schimbări, erau o mulţime de greutăţi. Starea financiară era care era şi atunci m-am gândi că o ieşire din situaţie ar fi să plec peste hotare”, a declarat Gheorghe Ursu. A trecut prin multe greutăţi, până a ajuns în Irlanda. Bărbatul povesteşte că a mers şi pe jos, şi pe vânt şi pe ploaie până a ajuns în Dublin. După ceva vreme a reuşit să se angajeze la o fabrică de îmbuteliere a apei. Povesteşte că muncea în schimbul de noapte şi deseori muncea şi sâmbătă şi duminică, pentru că astfel avea posibilitatea să câştige dublu ca să reuşească să adune ceva bani. Suplimentar, muncea şi la construcţii. Bărbatul spune că şi-a pus un scop bine determinat – să câştige bani, dar nu a ratat posibilitatea şi să preia câte ceva de la străini din tehnologii şi experienţă. A muncit mai mulţi ani, până când, într-o zi, l-au sunat cei de acasă şi i-au spus că prietenul său are o idee de afacere, în care deodată nu a crezut. Totuşi, după ce s-a întors acasă, a decis împreună cu familia să investească banii agonisiţi în acest proiect pe care i l-a propus prietenul său şi astfel a apărut şi Centrul comercial din centrul satului, care are doi coproprietari. Satul Mereni are o suprafaţă de peste 450 de hectare. Numărul locuitorilor e de circa 6 300, iar distanţa până la Chişinău e de aproximativ 30 de kilometri. [Elena Nistor, Info-Prim Neo] ****** {Agenţia de presă Info-Prim Neo a folosit pentru prima dată sintagma „Vin noii moldoveni” în vara anului 2010, de asemenea, cu ocazia aniversării Independenţei. Ni s-a părut potrivit să atribuim acest calificativ unei categorii de persoane de care Republica Moldova şi-ar putea lega speranţele de viitor. Echipa Info-Prim Neo crede că Republica Moldova are şanse de dezvoltare adecvată doar în cazul în care în societate se va acumula o masă critică de oameni noi. Nu ne-am referit în mod obligator doar la oamenii tineri şi doar la moldoveni ca etnie. Din „noii moldoveni” vor face parte toţi care îşi pot însuşi viziuni şi experienţe noi, voinţă şi mentalitate nouă, toţi cei cărora le pasă - de sine, de familie şi de ţară. Este adevărat că în sintagma „Vin noii moldoveni” Agenţia a găsit loc şi pentru semnul exclamării (!), al speranţei, dar şi pentru semnul întrebării (?), al grijii de a nu speria norocul.} {Info-Prim Neo}