Patriarhul politicii autohtone, fondatorul centrismului politic moldovenesc, Dumitru Diacov, emană optimism. De la înălțimea experienței pe care o are – deputat în șase legislaturi și ex-președinte al Parlamentului, își poate permite să facă pronosticuri bazate nu doar pe intuiție, ci și pe cunoașterea moravurilor clasei politice moldovenești, pentru care a devenit un fel de etalon. În cadrul emisiunii „Adevărul live” din 15 octombrie 2018, președintele de onoare al Partidului Democrat din Moldova (PDM) a declarat că nu vede nicio prolemă în faptul ca PDM să se așeze la masa de negocieri după alegerile parlamentare cu orice partid care va câștiga votul cetățenilor.
Declarațiile lui Dumitru Diacov confirmă că esența centrismului politic constă în deschiderea față de orice combinație, fie cu dreapta, fie cu stânga politică. În Romania partidele cu astfel de opțiuni strategice sunt numite balamale. În literatura de specialitate partidele de acest gen se numesc catch-all, adică agață-tot. Aici e de remarcat aspectul practic al opțiunii respective. Vorba e că viziunile președintelui de onoare al PDM sunt îmbrățișate de generația de aur a formațiunii. O confirmare în acest sens servește afirmația vicepreședintelui PDM, președintele Parlamentului, Andrian Candu, care imediat după congresul al VIII-lea din 24 decembrie 2016 a precizat: „PD tot timpul a fost un partid de centru, cu elemente de centru-stângă. Totuşi, propunerile noastre prevalau mai spre dreapta. Acum e cazul să ne concentrăm pe tot ce înseamnă centru-stânga și să construim o stângă europeană”. Abordarea respectivă a fost confirmată și de un alt vicepreședinte al PDM, ex-președintele formațiunii, Marian Lupu, în chestiunea denumirii limbii oficiale a Republicii Moldova, care din punct de vederea științific este română, iar din punct de vedere practic ar fi moldovenească. Derivata a doua a acestui relativism debordant, științifico-practic, este că și el însăși poate fi revizuit în orice moment. Anume așa funcționează dispozitivul numit balama.
Problema e că acest comportament are impact asupra recentului efort al PDM de modificare a Constituției. PDM încearcă acum să convingă fracțiunile parlamentare de dreapta, pro-europene, să susțină introducerea în Constituție a clauzei privind integrarea europeană, iar fracțiunile respective se opun sau ezită. Motivul pentru ezitare este evident. Ce folos că PDM se declară partid de centru-stânga, dacă recunoaște că, de fapt, promovează politici de dreapta? Ce folos că PDM recunoaște că din punct de vedere științific limba oficială e româna, dacă din punct de vedere practic îi este convenabil să fie considerată moldovenească? Ce folos că PDM și-a propus în 2009 să termine războiul politic, dacă din punct de vedere practic și-a terminat toți foștii aliați, care i-au acceptat regulile de coalizare? Ce folos că PDM și-a anunțat drept prioritate găsirea miliardului furat, dacă din punct de vedre practic trei prim-miniștri – doi care au semnat garanțiile Guvernului pentru acoperirea creditelor către băncile falimentate, iar unul care le-a pus pe umerii cetățenilor prin asumarea răspunderii, sunt membri ai actualului Guvern PDM? Finalmente, rămășițele parlamentare ale partidelor pro-europene se întreabă – ce folos că integrarea europeană va fi consfințită în Constituție din inițiativa PDM, dacă din punct de vedere practic PDM va promova politicile care-i convin pentru a se menține la putere?
Cu toate acestea, nimeni nu trebuie să-și facă iluzii în privința faptului că optimismul președintelui de onoare al PDM este fundamentat. Doar au mai fost situații politice dramatice din care PDM a ieșit învingător. Așa a fost la 16 martie 2012, când de dragul stabilității politice s-au găsit politicieni verticali care au acceptat compromisul de balama. Mai mult, au fost cazuri când politicieni îndărătnici, în rang de prim-ministru și șef de stat, care inițial s-au opus inițiativelor și politicilor promovate de PDM, dar ulterior și-au recunoscut greșelile și și-au cerut scuze pentru rătăcirile lor. Și toate aceste pentru că PDM are metode și mijloace de convingere. Iar cei care nu doresc să coopereze cu PDM, dar sunt doriți ca aliați de către acesta, se văd nevoiți să cedeze. Asta în pofida faptului că intuiesc cam ce îi așteaptă în viitor...
Experții IPN
