„Ceea ce se întâmplă acum în municipiul Chișinău seamănă mult cu curățarea grajdurilor lui Augias, din legendă. Dar mai seamănă și cu filmele de acțiune, în care un killer „bun” îi omoară fără de lege pe toți „răii” care l-au obijduit cândva personal sau pe cel care i-a comandat răfuiala sângeroasă. Doar că, în cazul nostru, este anihilată și speranța că lucrurile bune se pot face pe cale legală, democratică...”
---
De câteva luni bune în Chișinău se întâmplă mai multe lucruri noi cu impact imediat și de durată asupra vieții oamenilor din municipiu. Acestea se referă, în particular, la schimbarea masivă a șefilor direcțiilor, serviciilor și întreprinderilor municipale și, mai nou, la structura direcțiilor Consiliului municipal Chișinău, dar nu numai. Ținând cont de rolul și locul capitalei, aceste modificări au impact, direct și indirect, imediat și de durată, asupra întregii societăți a Republicii Moldova. Părțile interesate au avut posibilitate să se clarifice și să încerce să clarifice și cetățeanul în privința rostului, impactului, beneficiilor și riscurilor acestor metamorfoze, în cadrul ultimei dezbateri publice la IPN, întitulată „Interferențe administrative și politice în capitală”. Dar și după aceasta ar rămâne suficient loc pentru o viziune din afară sau chiar pentru foarte multe astfel de viziuni, fapt care confirmă complexitatea situației.
Pe de o parte, schimbările profunde sunt necesare, pentru că municipiul, ca și întreaga țară, în cel mai bun caz, bate pasul pe loc, în special, în ceea ce privește calitatea vieții omului. De exemplu, într-o țară plină de corupție capitala nu a avut de unde să fie altfel, chiar dacă admitem că primarul general ales Dorin Chirtoacă a fost sincer în multiplele și multianualele sale demersuri în această privință.
Dar foștii diriguitori ai capitalei au și ei păcatele lor, pe lângă cele ale guvernării centrale, în ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă aici. Chiar dacă admitem că primarul general suspendat Dorin Chirtoacă și Partidul Liberal care au deținut mulți ani pâinea, cuțitul și responsabilitățile în capitală, nu ar fi de acord cu această apreciere. Exemplele mai elocvente nu stau foarte departe.
Sub conducerea „Chirtoacă-PL”, Chișinăul a redevenit pentru mulți ani „capitala interimatului”, dar și a unui singur viceprimar general din patru, pentru că foștii diriguitori nu au avut voința și capacitatea să conlucreze cu alte forțe politice pentru a partaja puterea. A „redevenit”, pentru că Chișinăul a avut o astfel de stare în perioada 2005-2007, pe timpul guvernării comuniste, până la venirea lui Dorin Chirtoacă la Primărie. Iar într-o comunitate a interimatului lucrurile nu au cum să fie stabile și în creștere, orientate spre viața cetățeanului. De unde am pornit și unde am ajuns...
Alt exemplu. Ceea ce se întâmplă acum poate fi catalogat și drept abuzuri, crase. Doar că ele se fac parțial în baza unor pârghii aproape legale, care i-au fost înmânate „abuzatorului” de către actualele victime. Se presupune că pe atunci când erau „pe calul puterii” aceștia mizau să le folosească în propriul beneficiu. Mă refer la Partidul Liberal din perioada când făcea parte din arca guvernamentală, dar, în special și la primarul general Dorin Chirtoacă, pe care l-am ofensa tare, dacă am presupune că nu a știut sau nu a promovat proiectul de lege care a distorsionat echilibrul fragil de împuterniciri dintre Consiliului municipal și Primarul general, în favoarea ultimului. „Nu săpa groapa...” - ar fi suficient de potrivit în această situație.
În acest sens, primarului general interimar, Silvia Radu, îi revine rolul „curățătorului de grajduri”. Dacă un mecanism nu merge sau merge prost, el trebuie schimbat. Doar că lucrurile bune nu pot fi făcute prin metode rele, mai exact nedemocratice și nelegale sau la limita legalității. Se pare că Silvia Radu folosește pârghiile „ridicate de jos” fără a avea acest drept legal și moral, fiind numită în funcția de interimar de către alt interimar, Nistor Grozavu. Numele celui care a numit-o contează pentru a înțelege cum a ajuns Silvia Radu în două funcții dintr-o dată, în chip miraculos și fulgerător: de viceprimar general și primar general interimar. Este vorba de acel „unic viceprimar general” în care Dorin Chirtoacă a avut încredere pe parcursul multor ani, vizat în același dosar penal de corupție în care este vizat și Dorin Chirtoacă. Cu diferența mare că unul care nu a semnat documente este judecat, suspendat din funcție și ținut sub control judiciar și altul, care a semnat, a revenit în funcția sa, a șefului său, din care a numit-o pe Silvia Radu în locul acestui șef. Chiar și un mai puțin cunoscător al realităților din Republica Moldova ar ajunge la concluzia că lucrurile acestea nu s-ar fi putut întâmpla fără aranjamente prealabile mari și complexe, cu partajarea rolurilor obligatorii pentru actorii noi și vechi.
Rolul actorului nou este, presupuneam, de „curățător”, nu mai puțin, dar nici mai mult. Modul inflexibil în care își exercită funcția, nu îi lasă Silviei Radu prea multe șanse să revină în fruntea Primăriei în urma unor alegeri, eventual, noi, anticipate sau ordinare. Mai degrabă ea are sarcina să curețe drumul pentru alt actor decât Dorin Chirtoacă, necunoscut publicului, deocamdată, dar și pentru un alt partid decât PL, cunoscut deja publicului. În linii mari, de la ea s-ar putea aștepta să contribuie la realizarea „clonei” Parlamentului la nivelul capitalei, model după care câștigă alegerile unii, dar guvernează alții.
Este de așteptat că Silvia Radu va pedala și mai mult în viitorul apropiat pe schimbările de structură și de sistem, respectiv, impactul pentru cetățeni și pentru clasa politică va fi și mai resimțit. Aceasta pentru că s-ar putea ca ea să aibă la dispoziție o perioadă mai lungă de interimat, până la mijlocul anului viitor, când urmează să aibă loc alegerile locale generale, însă s-ar putea să aibă doar câteva luni, dacă actualul primar general ales își prezintă demisia în zilele apropiate, după exemplul primarului de Bălți, Renato Usatîi. În cazul acesta, procesul de „curățare a grajdurilor” și „drumului” va fi urgentat la maximum, cu toate riscurile și pericolele unui proces făcut în grabă și, eventual, la comandă.
Dorin Chirtoacă mai degrabă nu-și va prezenta demisia. Pot fi presupuse câteva tipuri de motive pentru aceasta. 1. Și-ar fi prezentat-o demult, dacă lua în calcul acest scenariu. 2. Așa înțelege domnul primar general ales demnitatea umană și principiile democrației, pe care crede că le poate proteja prin rezistență. 3. Este adevărat că are deschise multe dosare penale, după „modelele” Vlad Filat și Veaceslav Platon, care și după condamnare definitivă mai stau agățați de „cârligul” următoarelor amenințări. 4. Mizează pe sprijinul partenerilor de dezvoltare, în particular, al Consiliului Europei care se așteaptă să ia în viitorul apropiat o poziție oficială în acest sens.
Ultimul motiv este poate mai puțin cunoscut în spațiul public și merită luat în considerare. Însă Comisia de la Veneția a avut în spate pentru recomandările sale privind nemodificarea sistemului electoral un argument în valoare de tocmai 100 de milioane de euro ale Uniunii Europene, care nu a fost suficient de convingător pentru guvernarea Republicii Moldova.
Ceea ce se întâmplă acum în municipiul Chișinău seamănă mult cu curățarea grajdurilor lui Augias, din legendă. Dar mai seamănă și cu filmele de acțiune, în care un killer „bun” îi omoară fără de lege pe toți „răii” care l-au obijduit cândva personal sau pe cel care i-au comandat răfuiala sângeroasă. Dar, în cazul nostru, este anihilată și speranță că lucrurile bune se pot face pe cale legală, democratică...
Valeriu Vasilică, IPN
